„The Drama”, cu Zendaya și Robert Pattinson, e genul de film care îți strică romantismul și îți place chestia asta. De ce să-l vezi la cinema REVIEW

Deși cu doar două ore înainte să intru în sală am primit, de la un coleg de breaslă, cel mai mare spoiler din „The Drama”, am mers totuși să văd filmul. Și nu, nu pentru că spoilerul n-ar fi contat, ci pentru că voiam să văd cu ochii mei dacă filmul mai are forța de a construi tensiune după ce tocmai mi se stricase principala surpriză. Problema este că aici nu vorbim despre un film biografic sau istoric, unde de multe ori „știm deja ce se întâmplă”, ci despre un lungmetraj care și-a construit toată campania de marketing în jurul unei replici din trailer, una menită să te lase în suspans și să te facă să vrei să afli singur, în cinema, unde duce povestea. Exact asta era miza. Exact asta era schema filmului.

Tocmai de aceea, nu mi se pare deloc în regulă să arunci spoilerul în prima frază a unei postări de Facebook, doar ca să prinzi trafic, reach, reacții și comentarii. Eu nu fac asta în review-urile mele tocmai pentru că nu vreau să stric experiența nimănui și pentru că mi se pare o formă minimă de respect față de cititor. Iar atunci când chiar simt că un detaliu important trebuie menționat, îl semnalez clar, cu un mare spoiler alert, și îl las în interiorul articolului, acolo unde omul alege conștient dacă merge mai departe sau nu. Nu contează dacă acel spoiler vine din primul sfert al filmului sau din final: dacă nu era în trailer și dacă de el depinde surpriza construită de film, atunci nu ai de ce să-l livrezi gratuit, din prima, în promovare agresivă. M-am ferit mereu să citesc cronici înainte să văd un film, tocmai ca să mă pot bucura de el așa cum a fost gândit. Când însă marketingul făcut de bloggeri și oameni din presă îți pune spoilerul direct în față, întrebarea rămâne simplă: unde mai este respectul față de cititor? Fiindcă, dincolo de algoritmi și goana după vizibilitate, există și o responsabilitate. Altfel, degeaba mai pretindem că facem jurnalism/content cultural.

Având în vedere acestea, pot să spun că există filme care îți promit o poveste de iubire elegantă, cu doi oameni frumoși, un decor perfect și tensiuni atent dozate. Și există filme care pornesc de la aceeași idee doar ca să o spargă bucată cu bucată în fața ta. „The Drama” intră fără dubiu în a doua categorie și exact aici stă marele său atu. Noul lungmetraj cu Zendaya și Robert Pattinson, distribuit în cinematografele Cineplexx din România de Vertical Entertainment, este unul dintre acele filme care par accesibile la prima vedere, dar care ascund mult mai mult decât lasă să se înțeleagă din premisă. Mai ales că filmul are o puternică legătură cu cultura americană, la fel ca One Battle After Another, dar asta urmează să afle fiecare la film, FĂRĂ SPOILERE.

Scris și regizat de Kristoffer Borgli, cineastul remarcat în ultimii ani pentru felul în care îmbină absurdul, umorul și disconfortul emoțional, „The Drama” transformă o relație aflată în pragul nunții într-o experiență tensionată, imprevizibilă și surprinzător de intensă. Nu este doar o dramă romantică și nici doar un film despre un cuplu cu probleme. Este un film care sapă în nesiguranțe, în aparențe și în tot ce se ascunde în spatele unei imagini perfecte.

Vezi și:

Cine poate ieși mai devreme la pensie. Trei situații prevăzute de noua lege care îi avantajează pe români

Un cuplu principal care ține tot filmul în picioare

Povestea îi urmărește pe Emma Harwood și Charlie Thompson, interpretați de Zendaya și Robert Pattinson, doi logodnici care ajung să-și privească relația cu totul altfel după o revelație neașteptată. De aici pornește totul, iar filmul are suficientă inteligență cât să nu transforme conflictul într-un simplu pretext pentru scene melodramatice. Din contră, tensiunea crește treptat, iar relația celor doi devine terenul perfect pentru un joc psihologic foarte bine controlat.

Zendaya este excelentă în rolul Emmei, un personaj care pare să dețină controlul, dar care lasă constant impresia că ascunde ceva, fie și doar față de ea însăși. Are un tip de prezență scenică foarte precisă, iar aici o folosește cu măsură, fără excese, fără gesturi mari, fără replici livrate teatral. Tocmai această reținere îi dă forță personajului și îl face mai credibil.

Robert Pattinson, în schimb, joacă exact în registrul în care a devenit tot mai interesant în ultimii ani. Charlie nu este nici erou romantic, nici bărbatul clasic vulnerabil dintr-o dramă sentimentală. Este greu de citit, uneori instabil, alteori fermecător, iar Pattinson folosește perfect această ambiguitate. Are momente în care pare complet sincer și altele în care îți dă impresia că joacă un rol chiar și în interiorul propriei relații.

Vezi și:

Cum conectezi telefonul la televizor ca să vezi filme: toate metodele simple, cu sau fără cablu

Hollywoodul se pregătește pentru actorii care nu există: Scenaristul „Taxi Driver” spune că următorul Clint Eastwood ar putea fi creat dintr-un prompt

Chimia dintre cei doi nu este una caldă, ușor de îmbrățișat de public, ci una tensionată, ciudată, neliniștitoare. Și exact acest lucru face filmul să funcționeze. Nu vezi doi oameni care se iubesc simplu, vezi doi oameni care încearcă să țină împreună o imagine de cuplu în timp ce adevărul începe să crape totul din interior.

Kristoffer Borgli face dintr-o dramă romantică un film mult mai tăios

Meritul mare al lui Kristoffer Borgli este că nu lasă „The Drama” să alunece în convențional. Deși are la bază o poveste despre iubire, logodnă și fragilitatea unei relații, filmul refuză să fie comod. Regizorul folosește premisele unui romance modern pentru a construi, de fapt, o observație mult mai amară despre control, frică și despre cât de bine se pot ascunde doi oameni unul de celălalt chiar și atunci când cred că sunt pregătiți să-și petreacă viața împreună.

Tonul filmului este foarte bine calibrat. Sunt momente în care râzi, dar râsul nu vine niciodată din confort. Umorul are mereu ceva apăsător, ceva care anunță că urmează o ruptură. Borgli știe să construiască acest balans între ironie și neliniște, iar rezultatul este un film care te ține atent tocmai pentru că nu știi niciodată exact în ce direcție va merge.

Foarte important este și faptul că „The Drama” arată bine fără să facă paradă de stil. Imaginea are rafinament, muzica susține discret tensiunea, iar montajul păstrează ritmul fără să transforme filmul într-un exercițiu de coolness artificial. Totul pare atent gândit pentru a susține starea de disconfort elegant pe care filmul o cultivă de la început până la final.

În distribuția secundară apar și nume precum Mamoudou Athie, Alana Haim, Hailey Gates și Zoë Winters, iar prezența lor ajută la conturarea unei lumi credibile, în care relația centrală nu există în vid. Chiar și atunci când nu domină povestea, personajele din jur contribuie la senzația că totul se poate prăbuși în orice clipă.

De ce merită văzut în cinematografe

„The Drama” este, în esență, un film bun pentru că nu se mulțumește să fie doar elegant și bine jucat. Are idei, are nerv și are curajul de a nu oferi spectatorului totul pe tavă. Nu este genul de producție care caută să placă tuturor și tocmai de aceea reușește să rămână în minte mai mult decât multe alte lansări corecte, dar lipsite de personalitate.

Zendaya și Robert Pattinson sunt, evident, principalul magnet, însă filmul nu trăiește doar din celebritatea lor. Dimpotrivă, folosește foarte bine imaginea publică a celor doi pentru a construi o poveste despre aparențe, vulnerabilitate și rupturile care apar exact când totul ar trebui să fie perfect. Este un film care îți oferă spectacol actoricesc, dar și suficientă substanță cât să nu ieși din sală cu impresia că ai văzut doar un exercițiu de stil cu vedete mari pe afiș.

Pentru publicul care vrea ceva diferit de blockbusterul clasic și de drama solemnă de festival, „The Drama” este o alegere inspirată. Are accesibilitatea unui film cu două staruri uriașe, dar și ciudățenia controlată a unui autor care nu se teme să împingă lucrurile într-o zonă incomodă. Iar din combinația asta iese una dintre aparițiile interesante din cinematografele momentului.

Dacă vrei un film care să te țină în tensiune, să-ți ofere două interpretări puternice și să nu te trateze ca pe un spectator care are nevoie de explicații simple, „The Drama” merită văzut. Este intens, bine jucat și suficient de inteligent încât să lase urme după generic. Iar dacă m-a determinat să-mi pun întrebarea AIA, ce aș face eu, clar merită.