Falimentul firmei poate obliga salariatul să dea banii înapoi? Situația zilelor libere plătite în avans

Situațiile dificile prin care trec unele companii ridică adesea întrebări importante pentru angajați, mai ales atunci când activitatea firmei este redusă sau se ajunge la faliment. Una dintre problemele care apar în astfel de cazuri este legată de zilele libere plătite acordate în avans de către angajator și de posibilitatea recuperării sumelor achitate pentru acestea. O speță discutată recent pe forumul avocatnet.ro a readus în atenție această situație și a generat interes în rândul salariaților care vor să știe ce drepturi au în cazul în care compania pentru care lucrează își încetează activitatea.

Cum funcționează zilele libere plătite acordate în avans

Codul muncii oferă angajatorilor mai multe soluții atunci când se confruntă cu o reducere temporară a activității. Una dintre acestea este prevăzută de articolul 122 alineatul (3), care permite acordarea unor zile libere plătite în avans.

Prin această măsură, salariații nu vin la serviciu în perioada respectivă, însă primesc salariul integral. Ulterior, orele nelucrate ar urma să fie recuperate prin prestarea de muncă suplimentară într-un interval de maximum 12 luni.

Această variantă este diferită de șomajul tehnic, reglementat de articolul 53 din Codul muncii. În cazul șomajului tehnic, angajatul primește o indemnizație de cel puțin 75% din salariul de bază și nu are obligația de a recupera ulterior perioada în care nu a lucrat.

Vezi și:

5 obiceiuri care te ajută să economisești energie în zilele caniculare. Cum poți reduce factura la curent fără să renunți la confort

În schimb, atunci când sunt acordate zile libere plătite în avans, salariul este achitat integral, însă apare obligația recuperării timpului liber prin ore suplimentare.

Acordul salariatului are un rol esențial

Deși cele două situații au la bază aceeași problemă, respectiv reducerea temporară a activității unei companii, legislația le tratează diferit.

Articolul 120 alineatul (2) din Codul muncii stabilește că prestarea muncii suplimentare presupune acordul salariatului. Excepțiile sunt limitate la cazuri de forță majoră sau la situații urgente care urmăresc prevenirea ori înlăturarea consecințelor unui accident.

Vezi și:

Poate șeful să te sune după program? Ce spune Codul Muncii

Când este considerat un angajat salariat de noapte. Ce spune Codul muncii

Din acest motiv, angajatorul nu poate impune unilateral o procedură prin care salariatul să fie obligat să presteze ulterior ore suplimentare fără exprimarea acordului său.

Aplicarea prevederilor referitoare la zilele libere plătite în avans trebuie analizată nu doar prin prisma textului de lege, ci și prin respectarea principiilor care guvernează relațiile de muncă.

Ce se întâmplă dacă firma intră în faliment

Problema apare atunci când zilele libere au fost acordate, iar înainte ca acestea să fie recuperate prin muncă suplimentară intervine falimentul companiei.

Speța analizată pornește de la următoarea situație:

„În cazul în care au fost acordate zile libere plătite în avans (ZLPA) și între timp intervine concedierea salariatului din cauza falimentului firmei, salariatul mai este obligat să restituie sumele acordate în avans de către angajator? Menționez că aceste zile au fost acordate la inițiativa angajatorului […] La acordarea ZLPA se emite de către angajator Decizie individuală, însă nu este cu acordul salariatului (acesta nu semnează pe decizie).”

Într-un astfel de scenariu, angajații au respectat decizia emisă de companie și au beneficiat de zilele libere acordate. Ulterior însă, falimentul face imposibilă recuperarea acestora prin muncă suplimentară.

În aceste condiții, apare întrebarea dacă angajatorul sau lichidatorul poate solicita restituirea sumelor plătite, considerându-le o plată nedatorată.

De ce salariații nu pot fi considerați responsabili

Analiza unei astfel de situații pornește de la principiile stabilite de articolul 8 alineatul (2) din Codul muncii, care reglementează informarea și consultarea reciprocă între angajator și salariat.

Totodată, trebuie luate în considerare dreptul la măsuri de protecție socială garantat de articolul 41 din Constituția României și prevederile Convenției Organizației Internaționale a Muncii nr. 95/1949 privind protecția salariului.

Potrivit acestor principii, salariatul nu poate fi pus în situația de a suporta consecințele unui risc care aparține exclusiv angajatorului.

În cazul prezentat, lipsesc două elemente importante.

Primul este acordul expres al salariatului pentru prestarea muncii suplimentare în perioada următoare. Fără acest acord, obligația de recuperare a zilelor libere nu poate fi impusă în mod unilateral.

Al doilea este legat de falimentul companiei. Intrarea în insolvență sau faliment reprezintă un risc economic al afacerii și nu poate fi transferat asupra angajaților.

Ce concluzie rezultă din această situație

În lipsa unui acord scris și semnat de ambele părți la momentul acordării zilelor libere plătite în avans, sumele achitate nu pot fi considerate o plată nedatorată imputabilă salariatului.

Angajații nu se află în culpă și nici nu pot fi considerați responsabili pentru imposibilitatea recuperării timpului liber prin muncă suplimentară, în condițiile în care această imposibilitate a fost generată de situația economică și juridică a angajatorului.

Solicitarea restituirii banilor primiți în aceste condiții ar însemna transferarea asupra salariaților a consecințelor eșecului economic al companiei, aspect care contravine principiului bunei-credințe și normelor care protejează drepturile angajaților.

Nota redacției Playtech – Acest material are caracter informativ, nu substituie consultanța juridică. Pentru situații concrete, recomandăm consultarea unui avocat.