Exercițiile fizice schimbă inima într-un mod neașteptat: ce au descoperit cercetătorii despre „firele” care îi controlează ritmul

Exercițiile fizice schimbă inima într-un mod neașteptat: ce au descoperit cercetătorii despre „firele” care îi controlează ritmul
Foto: Profimedia

Sportul nu îți întărește doar mușchii și nu ajută doar inima să funcționeze mai eficient. O nouă cercetare arată că exercițiile aerobice regulate ar putea remodela și rețeaua nervoasă care controlează bătăile inimii, într-un mod mult mai complex decât se credea până acum. Descoperirea este importantă pentru că sugerează că organismul se adaptează la mișcare nu doar la nivel muscular sau cardiovascular, ci și la nivelul sistemului nervos autonom, adică acel „pilot automat” care reglează funcții vitale fără să te gândești la ele.

Studiul, coordonat de cercetători de la Universitatea din Bristol și publicat în Autonomic Neuroscience, s-a concentrat pe ganglionii stelați, două grupuri de celule nervoase aflate în zona gâtului inferior și a pieptului superior. Aceste structuri transmit semnale către inimă și contribuie la reglarea ritmului cardiac și a tensiunii arteriale, mai ales în situații de stres, efort sau reacție de tip „luptă sau fugi”.

Ce se întâmplă cu nervii inimii când faci mișcare

Cercetătorii știau deja că exercițiile fizice regulate pot reduce ritmul cardiac în repaus, pot îmbunătăți circulația și pot scădea riscul unor boli cardiovasculare. Mai puțin clar era însă felul în care mișcarea schimbă fizic structurile nervoase care controlează inima. Noua cercetare sugerează că aceste structuri sunt mai adaptabile decât se credea.

Pentru studiu, oamenii de știință au analizat ganglionii stelați la șobolani care au făcut 10 săptămâni de exerciții moderate pe bandă de alergare. Folosind imagistică 3D avansată și metode de analiză cantitativă, cercetătorii au observat modificări surprinzător de diferite între partea stângă și partea dreaptă a corpului.

Rezultatul cel mai interesant a fost că animalele antrenate au dezvoltat de aproximativ patru ori mai mulți neuroni în ganglionul stelat drept decât în cel stâng. Această diferență nu a fost observată la animalele care nu făcuseră exerciții. Cu alte cuvinte, mișcarea nu pare să influențeze uniform rețeaua nervoasă a inimii, ci produce adaptări asimetrice, în funcție de partea corpului.

În același timp, neuronii s-au modificat diferit. Cei din partea stângă au devenit semnificativ mai mari, crescând de aproximativ 1,8 ori, în timp ce neuronii din partea dreaptă au devenit ușor mai mici. Volumul total al acestor structuri nervoase a scăzut după antrenament, ceea ce face tabloul și mai interesant pentru cercetători.

De ce descoperirea poate conta pentru tratamentele inimii

Această diferență între partea stângă și partea dreaptă contrazice ideea mai veche că exercițiile fizice afectează sistemul nervos autonom într-un mod general și uniform. În realitate, adaptarea pare să fie mult mai fină, iar corpul ar putea remodela separat anumite circuite nervoase în funcție de rolul lor în controlul inimii.

Augusto Coppi, autorul principal al studiului și lector senior în anatomie veterinară la Universitatea din Bristol, a descris acești ganglioni ca pe un fel de „dimmer” al inimii, un comutator care ajustează intensitatea semnalelor trimise către inimă. Faptul că exercițiile moderate pot remodela acest sistem în mod diferit pe stânga și pe dreapta ar putea explica de ce unele tratamente funcționează mai bine când sunt aplicate pe o anumită parte a corpului.

Implicațiile pot fi importante pentru cardiologie. În unele afecțiuni severe, medicii vizează deja ganglionii stelați prin blocuri nervoase sau proceduri de denervare, pentru a reduce activitatea simpatică excesivă. Astfel de abordări pot fi folosite în cazuri de aritmii periculoase, angină dificil de controlat sau cardiomiopatie Takotsubo, cunoscută și ca „sindromul inimii frânte”.

Dacă viitoare cercetări vor confirma aceleași modele și la oameni, tratamentele care vizează nervii inimii ar putea deveni mai precise. În locul unei abordări generale, medicii ar putea ține cont de diferențele dintre partea stângă și partea dreaptă a sistemului nervos cardiac.

Ce trebuie reținut, fără concluzii grăbite

Important este că studiul a fost realizat pe șobolani, nu pe oameni. Asta înseamnă că rezultatele sunt promițătoare, dar nu pot fi transformate imediat în recomandări medicale sau în tratamente noi. Următorul pas va fi să se vadă dacă aceleași modificări apar și la animale mai mari sau la oameni, folosind metode neinvazive.

Cercetătorii vor să înțeleagă și cum se leagă aceste schimbări structurale de funcționarea reală a inimii, atât în timpul efortului, cât și în repaus. Altfel spus, nu este suficient să vezi că nervii se schimbă; trebuie să afli și ce efect are această remodelare asupra ritmului cardiac, a rezistenței la stres și a riscului de tulburări cardiace.

Pentru publicul larg, mesajul nu este că exercițiile fizice „rescriu” miraculos inima peste noapte, ci că beneficiile mișcării ar putea fi mai profunde decât se credea. Sportul regulat nu lucrează doar la nivel vizibil, prin mușchi, greutate sau rezistență, ci pare să influențeze și mecanismele fine prin care corpul controlează una dintre cele mai importante funcții vitale.

Într-o perioadă în care bolile cardiovasculare rămân una dintre principalele probleme de sănătate la nivel global, astfel de studii arată de ce mișcarea moderată și constantă rămâne una dintre cele mai puternice forme de prevenție. Iar acum, cercetătorii încep să vadă că efectele ei pot ajunge până la rețeaua nervoasă care îi spune inimii cum și când să bată.