De ce nu pot fi interceptate toate dronele rusești care ajung aproape de granițele NATO. Ce se întâmplă când un astfel de aparat se apropie de România

Spațiul aerian al României și, implicit, flancul estic al NATO se confruntă cu provocări tehnice și legislative fără precedent din cauza războiului de agresiune purtat de Rusia în Ucraina, context în care interceptarea și distrugerea aparatelor de zbor fără pilot ridică probleme de o complexitate extremă. Monitorizarea frontierelor și securizarea zonelor limitrofe presupun un algoritm riguros de analiză militară, unde deciziile se iau în intervale de doar câteva secunde, adesea la granița fragilă dintre autoapărare și riscul de a genera incidente diplomatice sau catastrofe în zonele urbane locuite.

Tehnologia stealth, relieful și secundele critice, motivele pentru care dronele sunt o țintă evazivă pentru radare

Aparatele de zbor fără pilot utilizate în proximitatea granițelor NATO folosesc o serie de caracteristici tehnice și tactice care le transformă în ținte extrem de greu de detectat și de interceptat de către sistemele de monitorizare standard. Deficiențele de vizibilitate pe radarele fixe din România sunt generate de două motive principale, strâns legate de fizică și de geografia terenului.

În primul rând, anumite drone sunt fabricate dintr-o compoziție absorbantă specială. Din cauza acestui material de construcție, fasciculul electromagnetic emis de stațiile radar este absorbit de corpul aparatului și nu se mai întoarce la receptor pentru a menționa poziția exactă de unde s-a reflectat.

În al doilea rând, formele de relief joacă un rol perturbator major. Atunci când configurația geografică seamănă cu o căldare, undele radar se reflectă direct în formele de relief. Din acest motiv, radarele fixe care există pe teritoriul României la altitudini foarte joase nu pot să prindă astfel de obiecte care evoluează la înălțimi reduse.

Vezi și:

Elevii se întorc la școală cu reguli noi. Cum vor arăta testele și evaluările din toamnă. Profesorii care nu respectă noile reguli riscă sancțiuni

Situația devine și mai critică în zona de frontieră fluvială, cum este cazul Dunării. Multe dintre aceste drone nu au ca scop direct pătrunderea în teritoriul sau în spațiul aerian românesc, ținta lor reală fiind porturile ucrainene situate pe malul celălalt al Dunării. Deoarece distanța geografică este extrem de mică, traversarea efectivă a Dunării de către o dronă s-ar putea realiza în doar câteva secunde, sau chiar mai puțin.

De asemenea, timpul total de reacție în cazul dronelor de mici dimensiuni care zboară la altitudini reduse și cu viteze relativ mici este extrem de scurt. Întregul proces militar care presupune detecția, identificarea, clasificarea amenințării aeriene și luarea unei decizii finale de angajare și de combatere trebuie comprimat adesea într-o fereastră temporală minimă, cum a fost fereastra de doar patru minute înregistrată la Galați.

Protocolul Armatei Române. Cum se gestionează o alertă aeriană la frontieră

În momentul în care un obiect aerian suspect este detectat în apropierea granițelor, structurile Armatei Române declanșează un protocol militar integrat, împreună cu celelalte instituții abilitate, monitorizând permanent spațiul aerian pentru a fi pregătite să acționeze când situația o impune.

Vezi și:

Ce măsuri a luat România după incidentele cu dronele din Marea Neagră. Ce solicitare a fost transmisă Ucrainei

Laserul care poate spulbera roiuri de drone. Israelienii vin cu o armă nouă ce lovește peste 30 de ținte pe minut

Militarii nu pot asista pasivi la evoluția aparatelor, urmărind pur și simplu dacă acestea trec sau nu granița naturală a Dunării. Din acest motiv, se activează imediat o succesiune de analize militare stricte, care iau în calcul următoarele elemente:

• Traiectoria exactă pe care se deplasează obiectul;
• Viteza cu care aparatul zboară deasupra sau în proximitatea teritoriului național;
• Estimarea tactică privind necesitatea ridicării de la sol a avioanelor de vânătoare.

Dacă analiza de risc impune acest lucru, avioanele de vânătoare sunt ridicate în aer și pot primi oficial autorizație de tragere. Totuși, decizia efectivă a pilotului din cabină de a deschide focul nu este una automată, ci este fundamentată pe un calcul riguros de management al riscurilor.

În paralel cu aviația, dispozitivul militar care asigură securitatea populației și a zonei de nord a Dobrogei include și sisteme cu bază la sol destinate protecției spațiului aerian național și a spațiului adiacent României, utilizate în limita posibilităților tehnice curente. României îi sunt puse la dispoziție inclusiv sisteme mobile anti-dronă, însă oficialii subliniază că acestea sunt exclusiv sisteme terestre, nu aeriene.

De ce nu sunt doborâte dronele. Barierele legislative din timp de pace și riscurile urbane

Sistemul național de apărare se lovește de constrângeri severe de ordin juridic și logistic atunci când se pune problema distrugerii unei ținte aeriene. Cea mai importantă barieră este de natură legală, determinată de statutul juridic al țării. Deși Ucraina se află în stare de război, România se găsește oficial într-o situație de pace, ceea ce înseamnă că acțiunile militare sunt reglementate strict de legislația aplicabilă pe timp de pace.

Conform reglementărilor internaționale și naționale, armata nu poate să execute foc în așa fel încât proiectilul lansat să violeze spațiul aerian al unei țări vecine. Prin urmare, este interzisă lansarea unui proiectil care ar putea ajunge, prin traiectoria sa, în spațiul aerian al Ucrainei, o astfel de acțiune riscând să fie interpretată ca o imixtiune în războiul de acolo. Din acest motiv, o dronă ar putea fi doborâtă în siguranță doar dacă ar zbura exclusiv deasupra unei zone complet nelocuite.

Dronele nu pot fi doborâte deasupra zonelor urbane

O altă limitare majoră pe timp de pace vizează amplasarea logistica a armamentului. Autoritățile militare nu pot să amplaseze sisteme de apărare în orice punct de pe teritoriul național după bunul plac. Pentru poziționarea acestor sisteme terestre — care au oricum o rază de acțiune limitată, cuprinsă între 1,5 kilometri și 6 kilometri — este obligatorie obținerea în prealabil a acordului proprietarilor privați ai terenurilor, precum și al autorităților locale.

Dincolo de lege, managementul riscului pentru populația civilă reprezintă un factor eliminatoriu. O eventuală angajare a unei ținte aeriene deasupra unei zone urbane intens populate prezintă riscuri majore pentru siguranța cetățenilor și a infrastructurii civile. În cele mai multe situații, resturile rezultate în urma distrugerii sau angajării unui obiect aerian pot produce la sol efecte distructive comparabile sau chiar mai grave decât impactul dronei în sine. Situația este complicată și de lipsa de certitudine tactică: în momentele de criză, armata nu deține întotdeauna informații clare dacă aparatul detectat este o dronă cu încărcătură de luptă reală sau doar o dronă de înșelare, destinată epuizării muniției defensive.

Incidentul de la Galați. 4 minute care au activat alerta la nivelul NATO

Toate aceste vulnerabilități și proceduri stricte s-au manifestat direct în cadrul incidentului recent din municipiul Galați, unde o dronă rusească a lovit un bloc de locuințe și a rănit două persoane. Ministerul Apărării Naționale (MApN) a analizat evenimentul și a transmis oficial că acest incident nu reprezintă un atac deliberat asupra României, ci este o consecință directă a războiului din Ucraina, o manifestare a efectelor unui conflict militar aflat în imediata apropiere a țării noastre.

Aparatul de zbor implicat a fost identificat ca fiind o dronă de tip Geran 2. Aceasta a fost descoperită și urmărită pe ecranul unui radar nou instalat în zona Galați, echipament tehnic montat de autorități în urma unui alt incident similar petrecut cu două săptămâni în urmă. Deși avioanele de vânătoare românești au fost ridicate și au avut autorizație de tragere explicită, drona s-a aflat în spațiul aerian românesc pentru o perioadă extrem de scurtă, de doar patru minute.

În acest interval extrem de redus, s-a stabilit că nu s-a putut trage asupra țintei fără ca proiectilele folosite să provoace pagube substanțiale în municipiul Galați sau să riște să părăsească teritoriul național, ajungând în afara României. Generalul de brigadă Gheorghe Maxim a subliniat într-o conferință de presă că situația se află sub control, dar a punctat că nu au existat oportunități reale pentru doborârea dronei în condiții de siguranță deplină, Armata Română fiind încă limitată de legislația de pace.

Evenimentul a generat o reacție politică și diplomatică rapidă la nivel înalt. Ca urmare a incidentului din noaptea respectivă, ministrul Apărării, Radu Miruță, l-a informat imediat pe Președintele României și pe aliații din cadrul NATO. Ministrul român a avut o convorbire telefonică în dimineața următoare cu secretarul general al NATO, Mark Rutte, explicându-i detaliat situația și argumentând necesitatea implementării urgente a solicitărilor oficiale ale României la nivel aliat pentru zona Dobrogei, până când capabilitățile anti-dronă de curând comandate de Ministerul Apărării vor fi livrate efectiv. Pe plan intern, surse media au indicat că președintele Nicușor Dan a convocat o ședință de urgență a Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT).

Declarațiile oficiale ale decidenților militari și politici

„Din informațiile pe care eu le am, România nu a doborât drone rusești până în acest moment. După fiecare atac am întrebat și mi s-a transmis, cu responsabilitatea militară a celor care transmit aceste informații, că România nu a fost în această situație până acum, dar există dispoziție dată piloților să doboare drone. Legea acoperă în acest moment și atacul de la sol”, a declarat ministrul Apărării, Radu Miruță, în cadrul emisiunii „În Fața Ta” de la Digi24.

Ministrul a adăugat detalii despre demersul său de a înțelege limitările tehnice:

„Eu mi-am propus prima oară să înțeleg niște limite. Ca olimpic la fizică, am cerut și eu harta cu radarele, cu formele de relief. Sunt situații în care dronele pot să nu fie văzute pe radar din două motive principale. Unu, anumite drone au o compoziție absorbantă și fasciculul emis de radar se absoarbe și nu se mai întoarce. Pentru a menționa poziția de unde s-a întors. Există anumite situații în care, în funcție de formele de relief, când e ca o căldare așa, undele se reflectă în forme de relief. Sunt porțiuni în care radarele fixe care există pe teritoriul României la altitudini foarte joase nu pot să prind așa ceva.”

Referitor la decizia de intervenție din cursul nopții, Radu Miruță a explicat pe rețelele sociale:

„Războiul de la granițele României este o realitate. La fel de reală este și responsabilitatea noastră de a lua decizii raționale, bazate pe fapte, nu pe emoție sau pe speculații. (…) Da, era o dronă Geran 2. Da, a fost descoperită și urmărită pe radarul nou instalat în zona Galați, după incidentul de acum două săptămâni. Da, avioanele de vânătoare au avut autorizație de tragere. Da, în cele 4 minute cât s-a aflat în spațiul aerian românesc nu s-a putut trage fără ca proiectilul să facă pagube mai mari în municipiul Galați ori astfel încât proiectilul să nu ajungă în afara României și să fie considerată o imixtiune în războiul din Ucraina.”

„Situația este sub control”, spune generalul Gheorghe Maxim

La rândul său, generalul de brigadă Gheorghe Maxim a detaliat argumentele tehnice și legislative ale armatei:

„Situația este sub control. Nu ne confruntăm cu un atac asupra României. Ne confruntăm cu efectele unui conflict în imediata apropierea țării noastre. (…) În cazul dronelor de mici dimensiuni care zboară la altitudini reduse și cu viteze relativ mici, timpul pentru identificare, evaluare, clasificarea amenințării aeriene și luare unei decizii de angajare și de combatere este uneori extrem de scurt. Decizia pilotului este fundamentată pe un calcul riguros de management al riscurilor. O eventuală angajare deasupra unei zone urbane prezintă riscuri semnificative pentru siguranța populației și a infrastructurii. În multe situații, resturile în urma angajării unui obiect aerian pot produce efecte comparabile sau mai grave decât impactul dronei în sine. În acel moment nu aveam informații dacă e o dronă cu încărcătură de luptă sau o dronă de înșelare.”

Generalul Maxim a adăugat:

„Prima limitare este una legală. Nu putem să executăm foc astfel încât proiectilul să violeze spațiul aerian al unei țări vecine. Știm că Ucraina este în război, dar România este în situație de pace. Nu putem lansa un proiectil care să ajungă în spațiul aerian al Ucrainei. Pentru a angaja o țintă aeriană este nevoie de timp, care presupune detecție, identificare, clasificare, luarea deciziei pentru combatere și angajarea acesteia. Timpul de patru minute a fost extrem de scurt.

Avem un sistem care asigură protecția spațiului aerian al României și al spațiului aerian adiacent României, în limita posibilităților tehnice. Avem sisteme cu bază la sol care sunt proiectate și realizate înainte de 2023, iar România are o preocupare de a îmbunătăți sistemul de combatere a acestor amenințări aeriene. În cadrul MApN există o preocupare permanentă pentru adaptarea cadrului legislativ aplicabil pe timp de pace, pentru a putea angaja și limita astfel de situații, cum a fost cea din această noapte.”

Modelul Finlandei și provocările frontierelor comune cu Rusia

Problema gestionării aparatelor de zbor neidentificate nu aparține exclusiv României, ci reprezintă o vulnerabilitate comună a statelor care împart granițe cu Rusia sau cu zonele de conflict. Forțele Armate finlandeze au oferit explicații similare publicației Yle, după ce spațiul lor aerian a fost încălcat de drone care nu au fost interceptate deoarece se aflau mult prea aproape de frontiera cu Rusia. Armata din Finlanda a reconfirmat că, pe timp de pace, interceptarea dronelor este complet imposibilă în imediata apropiere a graniței sau direct în spațiul aerian al unui alt stat.

Conform reglementărilor finlandeze, armata nu intervine absolut deloc până când un obiect nu este identificat cu certitudine și se abține complet de la orice tentativă de interceptare dacă există cel mai mic risc ca resturile sau muniția utilizată să cadă pe teritoriul Federației Ruse. În cazul acestui incident, Forțele de Apărare au raportat că dronele detectate nu au traversat în profunzime teritoriul țării, ci au zburat de-a lungul frontierei pentru o perioadă de timp, după care s-au îndreptat spre est, părăsind spațiul aerian finlandez.

Aceasta nu a fost singura încălcare din Finlanda; pe 3 mai, o altă dronă neidentificată a pătruns în spațiul aerian deasupra municipalității Virolahti, la granița cu regiunea Leningrad din Rusia, părăsind ulterior zona fără a i se putea determina tipul sau originea. În trecut, pe teritoriul Finlandei fuseseră detectate alte patru drone, însă de origine ucraineană. În acel caz, Ucraina a prezentat oficial scuze autorităților de la Helsinki, după ce două dintre aparate s-au prăbușit în sudul țării, fiind cel mai probabil deviate de la rutele inițiale de zbor din cauza sistemelor de bruiaj rusești.

Tesla, acuzată că a umflat datele despre Full Self-Driving pentru aprobarea în Europa: noua controversă care lovește compania lui Elon Musk