De ce nu mai sunt copaci pe marginea drumurilor din România. Detaliul care stă la baza acestei decizii
Dacă ai călătorit recent prin țară, probabil ai observat o schimbare drastică de peisaj. Vechile aliniamente de nuci falnici, plopi sau duzi, care odinioară umbreau șoselele și ofereau un farmec aparte drumurilor noastre, au devenit o raritate. Deși mulți privesc cu nostalgie spre acele vremuri, dispariția vegetației din proximitatea carosabilului nu este o întâmplare, ci rezultatul unei strategii de siguranță bine fundamentate.
Siguranța rutieră și conceptul de „drum care iartă”
Principalul motiv pentru care nu se mai plantează arbori pe marginea drumurilor – și de ce mulți dintre cei existenți au fost tăiați – este implementarea conceptului european de „forgiving roadsides” (margini de drum iertătoare).
În ingineria rutieră modernă, se pleacă de la premisa că eroarea umană este inevitabilă. Un șofer poate pierde controlul volanului dintr-o multitudine de cauze: oboseală, explozia unui pneu, evitarea unui obstacol apărut brusc sau condiții meteo nefavorabile. În acel moment critic, marginea drumului joacă un rol vital în supraviețuirea pasagerilor.
Detaliul care stă la baza deciziei: Un copac este considerat un obstacol rigid. Spre deosebire de un parapet metalic, care este proiectat să se deformeze și să absoarbă energia impactului, un trunchi de copac rămâne imobil. Într-un impact la viteze de peste 60-70 km/h, forța cinetică este transferată aproape integral asupra vehiculului și, implicit, asupra corpului uman. Statisticile arată că șansele de supraviețuire într-o coliziune cu un arbore sunt dramatic mai mici decât în cazul unei ieșiri în decor pe un teren liber.
Normativul AND 589 și noile standarde tehnice
România, prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR), a adoptat normative stricte (precum AND 589) care reglementează așa-numita „zonă de siguranță”. Această zonă trebuie să fie liberă de orice obstacol care ar putea agrava consecințele unui accident.
Conform acestor reguli, plantațiile noi de arbori pot fi realizate doar la o distanță considerabilă de marginea drumului, de obicei în afara zonei de protecție, pentru a nu intercepta traiectoria unei mașini care părăsește accidental carosabilul.
Alte problemele ascunse
Pe lângă aspectul critic al siguranței la impact, există și alte motive tehnice care au condus la eliminarea copacilor:
Deteriorarea asfaltului: Rădăcinile arborilor mari (în special ale plopilor) se extind adesea sub fundația drumului. În timp, acestea ridică stratul de asfalt, provocând fisuri și denivelări periculoase, care necesită reparații costisitoare și frecvente.
Vizibilitatea și semnalizarea: Vegetația bogată poate bloca vizibilitatea indicatoarelor rutiere sau poate crea „tuneluri” de umbră și lumină alternantă, care obosesc privirea șoferului și pot ascunde pietoni sau animale care traversează.
Fenomenul „Black Ice” (Poleiul): Iarna, copacii de pe marginea drumului creează zone de umbră permanentă. În timp ce restul șoselei se poate usca sub acțiunea soarelui, sub coroanele copacilor rămân porțiuni înghețate, extrem de periculoase deoarece sunt greu de observat.
Perdelele forestiere ar putea fi soluția viitorului
Este important să nu confundăm eliminarea copacilor de pe marginea drumului cu opoziția față de împăduriri. Autoritățile recunosc importanța perdelelor forestiere, în special în zonele unde viscolul blochează drumurile în fiecare iarnă.
Totuși, diferența constă în amplasare. Perdelele forestiere moderne sunt gândite să fie plantate la o distanță de 20-30 de metri de axul drumului. Astfel, ele își îndeplinesc rolul de protecție împotriva zăpezii și vântului, fără a reprezenta un pericol de moarte pentru șoferi în cazul unui accident.