De ce aurul României stă în seifurile Băncii Angliei. Avantajul despre care puțini români știu, lingourile rămân la Londra

România deține o rezervă de aur de 103,6 tone, însă cea mai mare parte a lingourilor nu se află în seifurile din țară. Aproximativ 41% din rezervă este depozitată în România, în timp ce aproape 59% se află în custodia Băncii Angliei, la Londra. Într-o perioadă în care tot mai multe state își aduc aurul acasă, întrebarea apare firesc: de ce păstrează Banca Națională a României cea mai mare parte a rezervei în străinătate?

De ce stă aurul României la Londra

Principalul argument invocat de BNR este lichiditatea, un termen financiar care poate fi explicat foarte simplu: cât de repede poate fi transformat un activ în bani sau folosit într-o tranzacție importantă.

Dacă lingourile se află deja la Londra, unul dintre cele mai importante centre mondiale pentru tranzacțiile cu aur, ele pot fi utilizate rapid pe piața internațională. Dacă aceeași cantitate de aur ar fi depozitată în România, iar statul ar avea nevoie să o mobilizeze pentru o operațiune externă, ar putea apărea costuri și întârzieri legate de transport, securitate și verificarea lingourilor.

„Păstrarea aurului în custodie în străinătate, într-un cont alocat, la un custode precum Banca Angliei, un custode prestigios și una din cele mai sigure bănci centrale din lume, conferă garanția că rezerva de aur respectă condițiile standard și poate fi utilizată imediat pe piața metalelor prețioase pentru tranzacționare”, a explicat BNR, într-un răspuns transmis Antena3.ro.

Ce înseamnă că aurul poate fi folosit imediat

Un exemplu simplu ajută la înțelegerea situației. Să presupunem că BNR ar decide, într-un anumit context financiar, să realizeze o tranzacție cu o parte din aur. Lingourile aflate deja la Londra sunt poziționate direct într-o piață internațională majoră și pot fi mobilizate fără ca România să organizeze transportul fizic din țară către un centru financiar extern.

Vezi și:

Averea pe care Gabi Mureșan o declarase înainte de tragedie: câte terenuri, case și mașini deținea. Ultimele cuvinte alte fostului fotbalist

Acesta este motivul pentru care locul de depozitare contează. Aurul nu este păstrat la Londra pentru că nu ar exista seifuri sigure în România, ci pentru că o parte din rezervă trebuie să fie, în viziunea BNR, ușor accesibilă pentru operațiuni internaționale.

Lingourile respectă un standard recunoscut în toată lumea

Un alt avantaj important este standardul „Good Delivery” al London Bullion Market Association, cunoscută sub acronimul LBMA. Pe înțelesul tuturor, acesta funcționează ca o garanție internațională privind caracteristicile și calitatea lingourilor acceptate pe piața profesionistă a aurului.

Lingourile păstrate la Banca Angliei și conforme cu acest standard pot fi acceptate rapid în tranzacții, fără proceduri suplimentare costisitoare pentru verificarea calității.

Vezi și:

De ce se ieftinește aurul în 2026. Explicația din spatele celei mai puternice scăderi din ultimele luni

Ce aleg românii când vor să-și protejeze economiile de inflație. Aurul de investiții urcă în topul preferințelor

BNR explică faptul că mobilizarea lor se poate face „fără a mai implica alte costuri de transport și resurse suplimentare pentru verificarea calității”, tocmai deoarece Banca Angliei acceptă lingouri conforme cu standardul internațional.

Aurul de la Londra rămâne proprietatea României

Una dintre cele mai frecvente temeri legate de aurul depozitat în străinătate este că România nu ar mai avea control asupra lui. BNR precizează însă că lingourile sunt păstrate într-un „cont alocat”.

Asta înseamnă că nu vorbim despre o cantitate generică de aur trecută într-un registru. Fiecare lingou poate fi identificat individual prin elemente precum numărul unic al barei, producătorul, greutatea și titlul de finețe.

Practic, este ca și cum România ar avea bunuri clar etichetate și identificabile într-un seif extern. BNR subliniază că, inclusiv în ipoteza extremă a insolvenței sau falimentului custodelui, activele din contul alocat sunt separate de patrimoniul acestuia și nu pot fi folosite pentru acoperirea propriilor datorii.

Alte state își aduc aurul acasă

Strategia României contrastează cu tendința observată în mai multe țări. India a repatriat aproximativ 100 de tone de aur din Marea Britanie în 2024 și a continuat procesul ulterior, astfel încât o parte tot mai mare a rezervei este păstrată pe teritoriul național. Serbia a mers, la rândul său, spre repatrierea unei mari părți a aurului.

Germania a readus 674 de tone în perioada 2013–2017, Țările de Jos au repatriat 122,5 tone, iar Polonia aproximativ 100 de tone. Franța a transferat, de asemenea, cantități importante de aur de la New York la Paris.

Aceste decizii au revenit în atenție pe fondul tensiunilor geopolitice și după înghețarea unei părți din rezervele externe ale Rusiei în 2022. Un sondaj realizat de World Gold Council arată că băncile centrale acordă o atenție tot mai mare locului în care își păstrează activele.

De ce BNR nu vrea să schimbe actuala strategie

În ciuda tendinței de repatriere observate în alte state, BNR consideră că actuala distribuție este potrivită pentru România.

„Distribuția actuală a rezervelor de aur este apreciată ca adecvată din perspectiva criteriilor și obiectivelor stabilite, reflectând echilibrul urmărit între siguranță, lichiditate, diversificarea riscurilor și eficiența gestionării acestor active”, a transmis Banca Națională pentru Antena3.ro.

Cu alte cuvinte, strategia este una de împărțire a riscului: o parte importantă a aurului rămâne în România, iar majoritatea este păstrată într-un centru financiar global, unde poate fi utilizată rapid dacă apare necesitatea unei tranzacții internaționale. În plus, creșterea puternică a prețului aurului din ultimii ani a majorat valoarea de piață a rezervei și a întărit rolul metalului prețios ca activ de protecție în perioade de incertitudine economică și geopolitică.