Dacă părinții în timpul vieții au vândut casa unui dintre copii, ceilalţi mai au drept? Ce spune exact legea din România

Dacă părinții în timpul vieții au vândut casa unui dintre copii, ceilalţi mai au drept? Ce spune exact legea din România
Foto: Arhivă

Conflictele legate de moșteniri continuă să genereze numeroase întrebări în România, mai ales atunci când unul dintre copii află abia după decesul părinților că un bun important a fost deja înstrăinat. O astfel de situație, discutată recent pe platforma avocatnet.ro, scoate în evidență complexitatea cadrului legal aplicabil.

Întrebare care ridică probleme juridice importante

Totul a pornit de la mesajul unei persoane care a încercat să afle dacă mai are vreun drept asupra unei case vândute surorii sale în timpul vieții părinților:

„Dacă părinții, în timpul vieții, i-au vândut casa surorii și eu nu am știut decât după moartea lor, mai am vreun drept? Sau trebuie să o dau în judecată pe sora mea? Există un termen până când pot să o dau în judecată? Pentru că nu mi se pare corect ce au făcut. Eu am investit foarte mulți bani în acea casă, fiind plecat în afară. Țin să menționez un aspect: eu sunt băiatul tatălui (tatăl, când s-a recăsătorit cu actuala „mamă”, mă avea pe mine, iar pe sora mea au făcut-o împreună, deci suntem frați doar după tată). Vă rog mult să mă îndrumați ce este de făcut! Vă mulțumesc.”

Ulterior, persoana a revenit cu detalii despre starea tatălui înainte de deces:

„După decesul tatălui nu s-a făcut nicio dezbatere de moștenire. Eu nici nu am știut că se dezbate moștenirea după fiecare părinte când decedează. Am considerat că dezbaterea se face când nu mai este niciun părinte. Știu că îl moșteneam doar pe tata, nu aveam alte pretenții. Însă am înțeles de la sora mea că acea casă ar fi fost vândută când tatăl era în viață. Tatăl, înainte să moară, a stat ultimii 5-6 ani la pat și, dacă atunci au profitat de el, nici nu cred că mai era în deplinătatea facultăților mintale, pentru că starea lui era deplorabilă în ultimii ani. Avea 87 de ani. Eu venisem cu două luni înainte să moară acasă și deja nu mai auzea bine, iar de văzut abia mai vedea.”

Ce spun cei care au analizat cazul

Răspunsurile primite au evidențiat faptul că situația nu poate fi clarificată fără informații suplimentare esențiale. Mai multe persoane, inclusiv avocați, au punctat aceleași întrebări:

„Părinții sunt decedați? Care dintre ei a decedat primul? Ce fel de contract are sora? De vânzare-cumpărare? Și, dacă da, a plătit cu adevărat prețul din contract? Sau este vorba despre un contract de întreținere? Părinții mai aveau și alte bunuri de valoare când au decedat? Sunt mult prea puține date pentru a putea primi un răspuns care să vă ajute.”

Aceste clarificări sunt esențiale pentru stabilirea drepturilor legale.

Ce spune Codul Civil despre vânzările între părinți și copii

Situațiile în care un părinte își înstrăinează bunurile către unul dintre copii sunt reglementate de Codul civil al României, în special prin dispozițiile referitoare la moștenire și rezerva succesorală.

Un articol important în astfel de cazuri este art. 1.091 alin. (4), care permite analizarea reală a contractelor încheiate între părinte și copil. Mai exact, dacă un imobil este „vândut”, dar există indicii că actul nu reflectă o tranzacție reală (de exemplu, prețul nu a fost plătit efectiv sau obligațiile nu au fost respectate), instanța poate aprecia că acel contract ascunde, în realitate, o donație.

Acest lucru este frecvent invocat în situațiile în care vânzarea este însoțită de clauze precum uzufructul (părintele rămâne în locuință până la deces) sau plata unei rente viagere. Aceste elemente nu transformă automat contractul într-o donație, însă pot ridica suspiciuni și pot fi analizate de judecător în funcție de probele existente.

Ce înseamnă acest lucru pentru ceilalți moștenitori

Dacă instanța stabilește că actul a fost, de fapt, o donație mascată, atunci acesta devine supus regulilor privind reducțiunea liberalităților. Cu alte cuvinte, ceilalți copii pot solicita respectarea rezervei succesorale, adică partea minimă din moștenire garantată de lege.

Legea nu permite ca un moștenitor rezervatar să fie complet lipsit de drepturile sale prin astfel de acte încheiate în timpul vieții părinților. În aceste condiții, bunul poate fi readus, parțial sau total, în masa succesorală, pentru a se face împărțirea corectă între moștenitori.

Acceptarea moștenirii, un element decisiv

Un avocat a atras atenția asupra unui aspect esențial:

„Problema este că, dacă nu ați acceptat moștenirea, orice acțiune pentru desființarea acelui contract poate fi blocată prin invocarea excepției lipsei de interes. Adică, dacă oricum sunteți străin de moștenire, de ce să mai susțineți o acțiune de desființare a contractului?”

Acesta a adăugat și o nuanță importantă:

„Chiar dacă nu ați acceptat succesiunea, nu este o problemă dacă ceilalți moștenitori nu vă contestă dreptul.”

Importanța modului în care a fost dobândită casa

Un alt răspuns a pus accent pe originea proprietății:

„Casa a fost adusă în căsătoria a doua de tatăl dumneavoastră? Adică a fost proprietatea tatălui și a mamei decedate? Dacă da, erau proprietari 50%-50%? Pentru că, la moartea mamei, chiar dacă aveați 4 ani, ați moștenit din partea ei. Dacă locuința a fost zestrea mamei, moșteniți și mai mult.”

Aceste detalii pot schimba semnificativ drepturile fiecărui moștenitor.

Ce se mai poate face în astfel de cazuri

Pe lângă moștenire, există și posibilitatea recuperării investițiilor făcute în imobil:

„În orice caz, puteți cere recuperarea investiției dumneavoastră (trebuie să dovediți cu extrase bancare, facturi, chitanțe, martori, expertiză tehnică etc.).”

De asemenea, se poate iniția un litigiu și se poate solicita notarea acestuia în cartea funciară, pentru a împiedica vânzarea casei până la soluționarea conflictului.

Un alt sfat venit din partea comunității a fost orientat spre reconciliere:

„Încercați totuși să vă împăcați cu sora dumneavoastră. Relația cu sora valorează mult mai mult decât orice zid de cărămidă. Procedând astfel, onorați memoria părinților care v-au crescut.”

Nota redacției PlaytechAcest material are caracter informativ, nu substituie consultanța juridică. Pentru situații concrete, recomandăm consultarea unui avocat sau consilier juridic specializat în drept societar și succesiuni.