Cum transformi CO2 în piatră: soluția care ar putea salva țările aride de la blocajul captării carbonului

Cum transformi CO2 în piatră: soluția care ar putea salva țările aride de la blocajul captării carbonului
Cum ajunge CO2 să fie transformat în mineral, conform cercetătorilor Foto: Profimedia

Stocarea dioxidului de carbon în subteran este privită de tot mai multe state drept una dintre soluțiile esențiale pentru limitarea încălzirii globale în următoarele decenii. Problema este că multe dintre metodele testate până acum vin cu un cost uriaș dintr-un alt punct de vedere: consumă cantități foarte mari de apă. Exact acest obstacol a făcut ca ideea să pară greu de aplicat în regiunile aride, acolo unde nevoia de reducere a emisiilor există, dar resursele de apă sunt limitate.

O echipă de cercetători a prezentat însă un proiect-pilot care poate schimba radical această ecuație. Potrivit unui material publicat în Nature, oamenii de știință au demonstrat pentru prima dată la scară industrială că dioxidul de carbon poate fi injectat în subsol împreună cu apă recirculată, nu cu apă folosită o singură dată. Rezultatul este important: cererea de apă scade puternic, iar stocarea CO2 sub formă de minerale devine mult mai realistă inclusiv pentru țările afectate de secetă.

Cum ajunge CO2 să fie transformat în mineral

Metoda nu presupune doar „ascunderea” gazului în subteran, ci o transformare chimică mult mai sigură pe termen lung. Dioxidul de carbon este dizolvat în apă și apoi injectat în roci poroase aflate în adâncul scoarței terestre. Acolo, CO2 reacționează cu mineralele din rocă și se transformă în carbonați solizi, adică în forme stabile, asemănătoare pietrei.

Acest proces este considerat atractiv tocmai pentru că reduce riscul ca gazul să revină în atmosferă. În loc să rămână doar depozitat într-un rezervor geologic, carbonul este „blocat” într-o structură minerală solidă. În teorie, asta oferă o soluție mult mai sigură pentru sechestrarea pe termen foarte lung a emisiilor provenite din industrie.

Până acum, marele minus a fost consumul de apă. Procesele testate anterior necesitau de aproximativ 20 până la 50 de ori mai multă apă decât masa de CO2 care urma să fie captată. În zonele cu resurse hidrice limitate, o astfel de abordare era aproape imposibil de justificat, indiferent cât de promițătoare era din punct de vedere climatic.

De ce proiectul-pilot schimbă regulile jocului

Noul proiect descris de cercetători introduce ideea recirculării apei injectate. Cu alte cuvinte, apa nu mai este folosită o singură dată și pierdută din sistem, ci este recuperată și reutilizată. Tocmai această modificare face tehnologia mult mai eficientă și mai potrivită pentru regiunile în care fiecare resursă contează.

Importanța descoperirii este dublă. Pe de o parte, demonstrează că mineralizarea CO2 nu mai este doar o soluție teoretică sau limitată la țări cu apă din abundență. Pe de altă parte, deschide drumul pentru extinderea acestei tehnologii în state unde captarea carbonului părea până acum exclusă din motive practice. Într-un context în care multe economii depind încă de industrii poluante, dar trebuie să reducă rapid emisiile, o astfel de opțiune poate deveni crucială.

Mai mult, succesul proiectului-pilot vine într-un moment în care consensul internațional este tot mai clar: pentru a limita creșterea concentrației de CO2 din atmosferă, reducerea emisiilor nu va fi suficientă de una singură. În paralel, o parte din carbonul deja produs de sectoarele grele va trebui captat și stocat în mod sigur.

Ce înseamnă asta pentru lupta cu schimbările climatice

Țările aride au fost adesea privite ca locuri unde tehnologiile de stocare geologică a carbonului sunt mai greu de implementat. Noul rezultat sugerează exact contrariul: cu un sistem de recirculare bine pus la punct, inclusiv aceste regiuni ar putea deveni candidate serioase pentru proiecte de sechestrare minerală.

Desigur, un proiect-pilot nu rezolvă de unul singur criza climatică. Va fi nevoie de investiții mari, infrastructură, verificări de siguranță și adaptare la geologia fiecărei regiuni. Totuși, demonstrația realizată acum are o valoare uriașă pentru că mută discuția din zona promisiunilor în zona soluțiilor aplicabile.

Pe scurt, transformarea CO2 în piatră nu mai pare o idee desprinsă din laboratoare sau din scenarii idealiste. Cu un consum de apă redus prin recirculare, tehnologia începe să arate ca o variantă serioasă pentru viitorul apropiat. Iar pentru țările care se confruntă simultan cu emisii mari și lipsa apei, această reușită ar putea fi exact veriga lipsă din strategia climatică.