Cum ar putea Putin să atace Europa fără să declanșeze un război total. Scenariile de care se tem serviciile americane
O nouă evaluare a serviciilor de informații americane schimbă perspectiva asupra riscului unei confruntări directe între Rusia și NATO. Potrivit unei analize relatate de The Wall Street Journal, Vladimir Putin ar putea încerca, în următorii ani, să testeze hotărârea Alianței prin acțiuni limitate, care ar putea porni de la atacuri cibernetice și operațiuni greu de atribuit și ar putea ajunge până la o incursiune militară de mică amploare într-un stat NATO. Evaluarea este diferită față de estimările anterioare, potrivit cărora liderul rus nu ar fi dispus să provoace Alianța în timp ce războiul din Ucraina continuă.
Atacurile cibernetice, una dintre variantele luate în calcul
Una dintre posibilitățile prezentate în evaluarea americană este folosirea unor atacuri cibernetice împotriva statelor membre NATO. Un asemenea scenariu ar permite provocarea unor probleme și pagube fără ca Rusia să recurgă, cel puțin inițial, la o operațiune militară convențională.
Problema nu este însă una pur ipotetică. NATO a condamnat activitățile cibernetice malițioase ale Rusiei, afirmând că acestea au vizat aliați și parteneri și au inclus atacuri asupra infrastructurii naționale critice și a unor entități guvernamentale.
Alianța a transmis că aceste activități reprezintă o amenințare la adresa securității aliaților și a precizat că își consolidează capacitatea de apărare cibernetică. NATO a mai arătat că este pregătită să folosească întregul spectru de capabilități pentru a descuraja și contracara amenințările cibernetice.
Infrastructura critică poate deveni o țintă
O altă zonă vulnerabilă este infrastructura esențială a statelor europene. Aici intră, în evaluările privind amenințările hibride, acțiuni precum sabotajul, perturbarea infrastructurii critice și atacurile cibernetice.
Consiliul Uniunii Europene include aceste acțiuni în categoria activităților hibride atribuite Rusiei. Instituția europeană menționează, între altele, sabotajul, perturbarea infrastructurii critice, atacurile cibernetice, manipularea informațiilor și tentativele de subminare a proceselor democratice.
Astfel de acțiuni sunt diferite de o invazie militară clasică. Ele pot exercita presiune asupra unui stat și pot testa capacitatea acestuia de a reacționa fără ca situația să ajungă imediat la un conflict militar deschis între Rusia și NATO.
Consiliul UE afirmă că aceste activități hibride s-au intensificat după invazia pe scară largă a Ucrainei din 24 februarie 2022. Potrivit instituției europene, asemenea campanii urmăresc să amenințe și să slăbească securitatea, reziliența și bazele democratice ale Uniunii Europene, ale statelor membre și ale partenerilor săi.
Operațiuni care pot fi negate sau greu de atribuit
Un element important în scenariile analizate îl reprezintă acțiunile pentru care legătura directă cu Moscova ar putea fi dificil de demonstrat. Este vorba despre ceea ce este descris drept „deniable measures”, adică măsuri sau operațiuni care pot fi negate.
O asemenea abordare creează o zonă complicată pentru statele vizate. Înainte de a decide cum să răspundă, acestea trebuie să stabilească cine se află în spatele unei acțiuni și dacă există suficiente dovezi pentru a atribui responsabilitatea Rusiei.
CBS News relatează că evaluările serviciilor americane includ posibilitatea ca Putin să autorizeze acțiuni provocatoare menite să testeze reacția NATO. Analiza CBS News privind evaluările serviciilor americane prezintă, la rândul său, această posibilitate în contextul preocupărilor legate de modul în care Rusia ar putea încerca să verifice hotărârea Alianței.
O incursiune militară limitată într-o țară NATO
Scenariul cel mai grav dintre cele prezentate nu este neapărat o invazie de amploarea războiului declanșat în Ucraina. Noua evaluare a serviciilor americane ia în calcul inclusiv posibilitatea unei incursiuni militare limitate într-o țară aliată.
Potrivit The Wall Street Journal, rapoartele de informații americane descriu scenarii care merg de la un atac cibernetic până la o incursiune terestră de mici dimensiuni. Evaluarea se referă la posibilitatea ca Putin să încerce să testeze hotărârea NATO printr-un atac limitat asupra unui stat membru în următorii ani.
Este important însă că vorbim despre un scenariu evaluat de serviciile americane, nu despre informația că Vladimir Putin ar fi decis sau ar fi ordonat un asemenea atac.
Diferența este esențială și pentru modul în care trebuie interpretată informația. Evaluarea încearcă să anticipeze variante posibile de evoluție, iar faptul că un asemenea scenariu este luat în calcul nu înseamnă că el se va produce.
De ce ar putea fi testată unitatea NATO
Miza unui astfel de scenariu ar fi reacția Alianței. O acțiune limitată ar putea testa dacă statele membre ar răspunde rapid și unit sau dacă ar apărea diferențe de poziție între aliați.
În această logică, întrebarea pentru Kremlin ar fi dacă un incident de dimensiuni reduse ar genera un răspuns comun și ferm din partea NATO sau dacă ar produce divergențe între membrii Alianței.
Tocmai caracterul limitat și ambiguu al unei asemenea acțiuni ar putea face situația dificilă. În locul unui atac convențional de amploare, care ar face foarte clară natura conflictului, un incident restrâns ar pune NATO în situația de a evalua rapid amploarea atacului și răspunsul necesar.
Ce s-a schimbat în evaluarea serviciilor americane
Noutatea evidențiată de The Wall Street Journal este schimbarea față de evaluările anterioare. Anterior, serviciile americane considerau că Putin nu ar risca să provoace NATO în timp ce Rusia este implicată în războiul din Ucraina.
Noua analiză nu mai consideră această ipoteză sigură. Potrivit The Wall Street Journal, serviciile americane iau acum în calcul posibilitatea ca liderul rus să încerce să testeze Alianța în următorii ani, inclusiv printr-o incursiune limitată.
În acest context, amenințarea analizată nu este prezentată exclusiv sub forma unui război convențional Rusia-NATO. Scenariile pornesc de la atacuri cibernetice și acțiuni hibride, trec prin operațiuni care pot fi negate și ajung până la posibilitatea unei incursiuni militare de mici dimensiuni.
Pentru NATO, problema ar fi tocmai capacitatea de a identifica rapid natura unei acțiuni și de a răspunde unitar. Iar pentru serviciile de informații americane, această posibilitate reprezintă motivul pentru care evaluarea riscului a fost actualizată.