Creșterea nivelului de dioxid de carbon se vede deja în sângele oamenilor, arată un nou studiu

Dioxidul de carbon este discutat aproape exclusiv în cheia crizei climatice: încălzire globală, valuri de căldură, fenomene extreme, topirea ghețarilor și creșterea nivelului mărilor. Tot mai rar este pusă însă o întrebare mai incomodă: ce se întâmplă dacă aerul schimbat de activitatea umană nu afectează doar clima, ci lasă urme măsurabile și în corpul nostru? Un studiu publicat recent ridică exact această problemă și sugerează că modificările atmosferice ar putea fi deja detectabile în chimia sângelui uman.

Cercetarea, semnată de autori afiliați The Kids Research Institute Australia, Curtin University și Australian National University, a analizat peste două decenii de date din NHANES, marele program american de monitorizare a sănătății populației. Rezultatul care a atras imediat atenția este creșterea medie a bicarbonatului seric, un marker strâns legat de dioxidul de carbon din organism, cu aproximativ 7% între 1999 și 2020. În același interval, concentrația atmosferică de CO₂ a urcat de la aproximativ 369 ppm la peste 420 ppm.

Important este că autorii nu spun că omenirea ar intra brusc într-o zonă de pericol imediat. Mesajul studiului este mai nuanțat: dacă această tendință continuă, unele valori medii din sânge s-ar putea apropia în următoarele decenii de limitele superioare sau inferioare ale intervalelor considerate astăzi sănătoase. Asta nu înseamnă boală automată, dar sugerează o presiune fiziologică lentă, la scară populațională, care merită urmărită cu atenție.

Ce au descoperit cercetătorii și de ce bicarbonatul contează

Studiul s-a bazat pe rezultatele de sânge a circa 7.000 de persoane analizate la fiecare doi ani în NHANES, între 1999 și 2020. Cercetătorii au urmărit în special bicarbonatul seric, calciul și fosforul, tratându-le ca indicatori indirecți ai felului în care organismul răspunde la un mediu cu tot mai mult CO₂. Potrivit lucrării, bicarbonatul a crescut constant în acest interval, în timp ce valorile medii ale calciului și fosforului au scăzut.

Vezi și:

Tranzacția anului în retail: frații Pavăl cumpără Carrefour România. Ce înseamnă pentru clienți preluarea supermarketurilor

De ce este bicarbonatul atât de important? Pentru că el joacă un rol central în menținerea echilibrului acido-bazic al corpului. În sânge, dioxidul de carbon este convertit în mare parte în bicarbonat, iar acest sistem ajută organismul să păstreze pH-ul într-un interval foarte îngust, compatibil cu funcționarea normală a țesuturilor. Când nivelul de CO₂ crește, corpul poate reține mai mult bicarbonat tocmai pentru a compensa și a stabiliza acest echilibru.

Autorii interpretează această creștere a bicarbonatului ca pe un posibil semnal că organismul uman răspunde deja la schimbarea compoziției atmosferei. În paralel, scăderea calciului și fosforului ar putea avea legătură cu mecanismele de tamponare prin care corpul încearcă să țină sub control aciditatea. Pe scurt, nu este vorba doar despre o cifră izolată într-o analiză de laborator, ci despre o posibilă modificare mai amplă a echilibrului fiziologic.

Cercetătorii au mers și mai departe cu modelarea. Dacă tendințele observate continuă, media bicarbonatului din sânge s-ar putea apropia de limita superioară a intervalului sănătos în circa 50 de ani, iar calciul și fosforul de partea inferioară a intervalelor normale mai târziu în acest secol. Asta face ca discuția să fie relevantă mai ales pentru copii și adolescenți, adică pentru generațiile care vor trăi cel mai mult timp într-o atmosferă cu niveluri ridicate de CO₂.

Vezi și:

Curentul oceanic care poate da peste cap clima Europei. Cercetătorii avertizează că schimbarea ar putea fi de zece ori mai rapidă

Meteorologii avertizează: Fenomenul El Niño se formează din nou și ar putea lovi planeta anul acesta

De la schimbare climatică la posibil risc de sănătate publică

Una dintre ideile cele mai puternice ale studiului este că dioxidul de carbon nu ar trebui privit doar ca variabilă climatică, ci și ca posibilă variabilă de sănătate publică pe termen lung. În mod obișnuit, politicile climatice sunt justificate prin impactul asupra temperaturilor, agriculturii, infrastructurii sau ecosistemelor. Această cercetare sugerează că ar putea exista și o dimensiune fiziologică directă, chiar dacă ea este mai lentă, mai subtilă și mai greu de observat decât un val de căldură sau o inundație.

Alexander Larcombe, unul dintre autori, spune explicit că nu este vorba despre un prag peste care oamenii se vor îmbolnăvi brusc, ci despre schimbări graduale care ar putea apărea la nivel de populație și care ar trebui monitorizate în viitoarele politici climatice. Formularea este importantă fiindcă temperează tentația titlurilor alarmiste. Studiul nu susține un scenariu apocaliptic imediat, ci mai degrabă avertizează că organismul uman ar putea plăti, încet și tăcut, costul unui aer modificat profund de activitatea industrială.

În același timp, autorii amintesc că Homo sapiens a evoluat într-o atmosferă cu aproximativ 280–300 ppm de CO₂, mult sub nivelurile actuale. În ultimul deceniu, creșterea anuală medie a fost de aproximativ 2,6 ppm, iar 2024 a înregistrat o creștere de 3,5 ppm, potrivit datelor citate în comunicarea institutului. Tocmai această accelerare face ca discuția să nu mai fie una teoretică despre un viitor foarte îndepărtat, ci despre schimbări deja în curs.

Pentru sănătatea publică, implicația este clară: monitorizarea compoziției atmosferei și a biomarkerilor populaționali ar putea deveni la fel de importantă precum urmărirea temperaturii medii globale. Cu alte cuvinte, dacă până acum vorbeam despre CO₂ mai ales ca indicator al încălzirii planetei, de acum înainte ar putea trebui să-l privim și ca indicator al presiunii biologice exercitate asupra organismului uman.

Ce nu demonstrează studiul și de ce prudența rămâne esențială

Chiar dacă rezultatele sunt spectaculoase, ele nu demonstrează direct o relație cauzală simplă și definitivă între CO₂ atmosferic și modificările din sânge. Asta este una dintre cele mai importante nuanțe. Studiul este observațional și se bazează pe corelații la scară largă între tendințele din sângele populației și tendințele din atmosferă. Așadar, el nu poate exclude complet alți factori care s-au schimbat între 1999 și 2020 și care ar putea influența bicarbonatul, calciul sau fosforul.

Chiar unul dintre autori, Phil Bierwirth, spune în comunicarea oficială că studiul nu dovedește cauzalitatea directă, dar că persistența și coerența acestor tendințe la nivel populațional sunt greu de ignorat. Această precauție contează enorm. În știință, faptul că două lucruri evoluează în paralel nu înseamnă automat că unul îl provoacă pe celălalt. Însă atunci când ai o explicație fiziologică plauzibilă și o corelație stabilă pe termen lung, semnalul devine suficient de puternic încât să justifice cercetări suplimentare.

Mai există și un alt punct important: schimbările observate sunt încă mici și, potrivit rezumatelor studiului, rămân deocamdată în interiorul intervalelor tolerate de organism. Așadar, nu vorbim despre o criză clinică imediată, ci despre o deplasare lentă a mediilor populaționale. Tocmai aici este dificultatea: efectele lente sunt mai greu de transformat în politică publică, pentru că nu produc un șoc instantaneu, ci erodează treptat ceea ce considerăm normal.

Tocmai de aceea, valoarea reală a studiului nu stă doar în concluzia lui, ci și în întrebarea pe care o pune. Dacă oamenii încep să poarte în propriul sânge amprenta compoziției schimbate a atmosferei, atunci discuția despre emisii nu mai este doar despre planetă, ci și despre biologia noastră. Iar dacă această ipoteză va fi confirmată prin cercetări viitoare, reducerea emisiilor de CO₂ nu va mai putea fi prezentată doar ca măsură de protecție climatică, ci și ca investiție directă în sănătatea umană pe termen lung.

Cum să-ți înlocuiești calculatorul cu un iPad Air în 2026 folosind un monitor extern, mouse și tastatură Bluetooth. Tableta Apple strălucește la productivitate