Cimitirul de balene ascuns la 7.000 de metri adâncime. Descoperirea uriașă care poate rescrie istoria vieții din ocean

Unul dintre cele mai spectaculoase cimitire subacvatice descoperite vreodată a fost găsit în adâncurile Oceanului Indian, într-o zonă unde lumina Soarelui nu mai ajunge, iar presiunea transformă fiecare expediție într-o provocare tehnologică extremă. Cercetătorii au identificat aproape 500 de situri cu fosile și carcase de balene, unele vechi de peste cinci milioane de ani, într-o regiune izolată cunoscută drept Zona Diamantina.

Descoperirea este considerată una dintre cele mai importante din ultimele decenii pentru biologia marină și paleontologie, deoarece arată că fundul oceanului nu este doar un spațiu gol și rece, ci și o arhivă naturală uriașă. Acolo, oasele balenelor păstrează indicii despre evoluția cetaceelor, despre circulația vieții în abis și despre felul în care un animal mort poate susține ecosisteme întregi timp de ani sau chiar decenii.

Un cimitir uriaș, descoperit în una dintre cele mai izolate zone ale oceanului

Cimitirul de balene a fost descoperit de o echipă internațională de cercetători din China, Italia și Noua Zeelandă, în timpul unei expediții realizate cu submersibilul de mare adâncime Fendouzhe. Zona explorată se află în Oceanul Indian, într-un relief submarin dramatic, format din tranșee și creste apărute cu milioane de ani în urmă, după separarea continentelor australian și antarctic.

După primele observații, oamenii de știință au revenit de mai multe ori la fața locului. În total, au fost realizate 32 de scufundări, iar rezultatele au fost impresionante: 485 de situri cu fosile de balene și cinci „whale falls” active, adică resturi mai recente de balene care încă susțin viață pe fundul oceanului. Acestea se întind pe aproximativ 1.200 de kilometri, la adâncimi cuprinse între 4.200 și 7.000 de metri.

Vezi și:

Data-limită pentru eliminarea ambroziei se apropie. Proprietarii riscă amenzi de până la 20.000 de lei

Dimensiunea descoperirii este cu atât mai surprinzătoare cu cât, până acum, cel mai adânc sit de acest tip fusese identificat la puțin peste 4.200 de metri. Noua descoperire din Oceanul Indian depășește acest reper și stabilește un record clar. Densitatea estimată este uluitoare: aproape 760 de rămășițe de balene pe kilometru pătrat în zona analizată.

Cercetătorii cred că acumularea atât de mare de resturi nu este întâmplătoare. Relieful submarin al Zonei Diamantina, cu văi adânci în formă de V, ar putea atrage anumite specii de balene, în special balenele cu cioc, care se scufundă la adâncimi mari pentru a vâna calmari și pești. Aceste scufundări extreme pot deveni însă periculoase, crescând riscul de epuizare sau de probleme fiziologice.

Oasele de balenă sunt, de obicei, colonizate de animale care trăiesc pe substraturi dure, inclusiv anemone de mare pedunculate, bureți și stele de mare. Foto: Global TREnD, IDSSE

De ce o balenă moartă poate deveni o lume vie

Deși vorbim despre un cimitir, locul este departe de a fi lipsit de viață. Când o balenă moare și se scufundă pe fundul oceanului, corpul său devine o sursă uriașă de hrană pentru organismele din adâncuri. Într-un mediu în care resursele sunt rare, o carcasă de balenă poate susține comunități întregi de animale, bacterii și microorganisme.

Vezi și:

„Dansul” misterios al balenelor cu cocoașă: comportamentul rar surprins chiar la începutul marii migrații VIDEO

Sunetul din 1949 schimbă tot: cea mai veche înregistrare a cântecului unei balene, redescoperită

Pe oasele descoperite în Zona Diamantina, cercetătorii au observat anemone, bureți, stele de mare, melci marini, viermi specializați în consumul de os și colonii bacteriene care acoperă resturile cu un strat albicios. Multe dintre aceste forme de viață ar putea fi necunoscute științei, ceea ce transformă cimitirul de balene într-un laborator natural pentru studiul ecosistemelor extreme.

Importanța descoperirii merge însă și mai departe. Cercetătorii sugerează că Zona Diamantina ar putea funcționa ca un coridor biologic al „whale falls”, un fel de autostradă subacvatică prin care viața se răspândește în abisul Oceanului Indian. Într-un spațiu atât de vast și fragmentat, astfel de puncte bogate în hrană pot conecta ecosisteme îndepărtate.

Fosilele recuperate cu ajutorul brațului robotic al submersibilului au scos la iveală și detalii importante despre speciile prezente. Printre rămășițe se numără balene cu cioc moderne, specii care trăiesc și astăzi, dar și balene dispărute, inclusiv o specie nou descrisă, numită Pterocetus diamantinae. Cel mai vechi craniu analizat are aproximativ 5,26 milioane de ani.

Acest lucru sugerează că balenele s-au acumulat în aceeași regiune timp de cel puțin cinci milioane de ani, fără întreruperi majore. Practic, fundul oceanului din Zona Diamantina funcționează ca o arhivă geologică, în care evoluția cetaceelor poate fi urmărită pe termen lung.

Descoperirea schimbă felul în care poate fi privită viața din adâncuri. Nu este vorba doar despre un loc spectaculos, ci despre o dovadă că moartea unor giganți marini poate hrăni ecosisteme întregi și poate lăsa în urmă informații esențiale despre istoria oceanului. În adâncul întunecat al Oceanului Indian, un cimitir de balene se dovedește a fi, paradoxal, una dintre cele mai vii descoperiri ale științei moderne.

Xbox își dă seama că viitorul consolelor costă prea mult. Microsoft pregătește schimbări radicale pentru Project Helix