China a plantat 66 de miliarde de copaci. Noul studiu arată un efect pe care cercetătorii nu îl anticipau pe deplin

Puține proiecte de mediu au avut o amploare comparabilă cu Marele Zid Verde al Chinei. Lansată în urmă cu aproape cinci decenii, inițiativa urmărește să oprească extinderea deșerturilor Gobi și Taklamakan, iar cifrele sunt impresionante: aproximativ 66 de miliarde de arbori au fost plantați din 1978 până în prezent, iar autoritățile chineze vor să adauge alte zeci de miliarde până la jumătatea secolului.

Acum, o echipă de cercetători vine cu o concluzie care ar putea influența modul în care sunt gândite viitoarele programe de împădurire la nivel mondial. Analiza arată că pădurile create de oameni nu doar că absorb cantități importante de dioxid de carbon, ci, în anumite condiții, se dezvoltă mai rapid decât pădurile naturale.

De ce cresc mai repede copacii plantați de oameni

Studiul, realizat cu ajutorul imaginilor din satelit, a comparat evoluția pădurilor naturale cu cea a suprafețelor împădurite artificial din China. Cercetătorii au urmărit densitatea coronamentului, un indicator folosit pentru a estima ritmul de dezvoltare al vegetației și capacitatea acesteia de a capta carbon din atmosferă.

Rezultatele au evidențiat o diferență semnificativă. În medie, pădurile plantate și-au mărit suprafața foliară cu aproximativ 66% mai repede decât cele naturale.

Vezi și:

Autostrăzile și drumurile expres care ar urma să fie deschise până la finalul lui 2026. Lista completă a șantierelor

Explicația principală ține de vârsta arborilor. O mare parte dintre pădurile artificiale sunt relativ tinere, iar copacii aflați în primele decenii de viață cresc într-un ritm mult mai accelerat decât exemplarele mature din ecosistemele naturale.

Totuși, acesta nu este singurul motiv. Chiar și atunci când au comparat păduri cu vârste similare și aflate în condiții apropiate de climă și sol, cercetătorii au observat că arborii plantați continuau să aibă un avantaj, chiar dacă diferența era mult mai redusă.

Specialiștii explică acest rezultat prin modul în care sunt administrate plantațiile forestiere. În multe cazuri sunt alese specii recunoscute pentru ritmul rapid de dezvoltare, precum plopul sau eucaliptul, iar vegetația concurentă este îndepărtată periodic. Uneori sunt folosite inclusiv fertilizări controlate, ceea ce permite copacilor să beneficieze de mai multă apă, lumină și substanțe nutritive.

Vezi și:

China bate record după record la exportul de electrice: Asia de Sud-Est devine noul motor al pieței EV

Ferrari electrică de aproape 515.000 de euro s-a vândut instantaneu în China. Controversa nu i-a speriat pe clienți

Viteza de creștere nu înseamnă automat și mai mult carbon stocat

Autorii studiului atrag însă atenția că rezultatele nu trebuie interpretate simplist. Avantajul pădurilor plantate pare să atingă un maxim atunci când arborii au între 30 și 40 de ani. După această etapă, ritmul de dezvoltare începe să încetinească vizibil.

În schimb, pădurile naturale evoluează mai lent, dar într-un mod mult mai stabil. Tocmai această continuitate le transformă într-un rezervor esențial de carbon pe termen lung și într-un ecosistem mult mai rezistent la schimbările climatice.

Alți specialiști, care nu au participat la cercetare, spun că analiza trebuie privită cu prudență. Densitatea frunzișului oferă informații importante despre dezvoltarea vegetației, însă nu reflectă întreaga cantitate de carbon stocată într-o pădure. O parte semnificativă se regăsește în trunchiuri, rădăcini, scoarță și chiar în sol.

În plus, alte cercetări realizate în China au indicat că pădurile naturale pot acumula uneori mai mult carbon deasupra solului decât plantațiile forestiere aflate în primii ani de dezvoltare.

Cu toate acestea, noul studiu scoate în evidență o problemă importantă pentru modelele climatice folosite în prezent. Multe dintre ele tratează pădurile ca pe un ecosistem uniform și nu iau suficient în calcul diferențele dintre o pădure naturală și una plantată, nici efectele pe care le au vârsta arborilor sau modul în care sunt administrate.

O fosilă descoperită acum 40 de ani rescrie istoria dinozaurilor din Antarctica