Cercetătorii au găsit o metodă prin care coralii albiți își pot reveni în doar șapte săptămâni

Cercetătorii de la Stanford au descoperit o metodă prin care coralii afectați de albire se pot recupera complet în doar șapte săptămâni. Experimentul, realizat în laborator, a arătat că fragmentele de coral aflate aproape de moarte și-au recăpătat sănătatea după ce au intrat în contact cu fragmente sănătoase provenite din aceeași colonie. Rezultatul reprezintă cea mai rapidă recuperare documentată până acum în astfel de condiții și ar putea contribui la dezvoltarea unor metode mai eficiente de refacere a recifelor.

Studiul, publicat în revista științifică Science Advances și citat de Phys, oferă o perspectivă nouă asupra modului în care coralii își pot reveni după episoadele de albire. Descoperirea vine într-un moment în care încălzirea oceanelor provoacă valuri de căldură marină tot mai frecvente și mai intense, punând în pericol ecosisteme care ar putea dispărea în următoarele decenii, potrivit unor estimări.

Cum ajung coralii să își piardă culoarea și să fie în pericol

Albirea coralilor apare atunci când apa se încălzește, iar aceste animale elimină algele benefice care trăiesc în țesuturile lor. Aceste microorganisme le oferă o mare parte din energia necesară pentru creștere și supraviețuire. Fără ele, coralii își pierd culoarea, devin vulnerabili și riscă să moară de foame sau să fie invadați de alge dăunătoare.

Recuperarea nu este un proces rapid în condiții obișnuite. Chiar și atunci când supraviețuiesc unui episod de albire, coralii pot avea nevoie de luni sau chiar de ani pentru a reveni la starea inițială. În unele cazuri, deteriorarea este atât de gravă încât recuperarea nu mai are loc.

Danny Collins, doctorand în oceanografie la Stanford Doerr School of Sustainability și autor principal al studiului, a pornit de la ideea că un coral albit nu este neapărat un coral mort.

„Deși coralii albiți pot fi pe moarte, ei nu sunt încă morți”, a explicat Collins. Cercetătorul a vrut să afle ce se poate face pentru a ajuta aceste organisme după ce și-au pierdut algele benefice.

Descoperirea ar putea schimba modul în care specialiștii privesc recuperarea coralilor afectați de temperaturile ridicate. În loc să aștepte ca procesul natural să se desfășoare pe parcursul mai multor luni, cercetătorii ar putea găsi modalități de a interveni pentru a accelera revenirea organismelor.

Contactul cu un coral sănătos a făcut diferența în experiment

Ideea a pornit de la o observație făcută în laborator în 2025 de Steve Palumbi, coautor al studiului și profesor de științe marine la Stanford. Două fragmente de coral provenite din aceeași colonie, unul sănătos și celălalt albit, s-au răsturnat într-un bazin și au ajuns să se atingă. În zona de contact, fragmentul afectat a început să își recapete culoarea, semn că algele benefice reveneau în țesuturi.

Observația a atras atenția echipei de cercetare. Collins studia în acea perioadă modul în care bacteriile dăunătoare, inclusiv cele asociate deșeurilor din plastic care se depun pe corali, pot pătrunde în aceste organisme. Cercetătorii s-au întrebat dacă același mecanism al contactului fizic ar putea fi folosit pentru a transmite componente benefice de la un coral sănătos la unul afectat.

Pentru a testa ipoteza, Collins a pregătit zece perechi de fragmente provenite de la același coral. Fiecare pereche conținea un fragment sănătos și unul albit. Cinci perechi au fost așezate astfel încât fragmentele să se atingă, în timp ce celelalte au fost ținute la o distanță de doar câțiva milimetri.

Rezultatele au fost diferite. Fragmentele care au intrat în contact direct cu cele sănătoase și-au revenit complet în șapte săptămâni. În schimb, fragmentele care nu s-au atins au murit.

Explicația ține de modul în care se comportă coralii proveniți din aceeași clonă. Deși sunt organisme individuale, multe specii de corali se înmulțesc prin producerea unor copii genetice care cresc împreună și formează colonii extinse. Atunci când două fragmente provin din aceeași clonă, țesuturile lor se pot uni după contact.

Palumbi a comparat acest fenomen cu transplanturile de organe între gemeni identici, unde compatibilitatea genetică favorizează acceptarea țesutului transplantat.

Algele benefice s-au răspândit în doar câteva zile

Folosind un microscop performant, echipa a observat că, la scurt timp după contact, canalele microscopice din țesuturile celor două fragmente se aliniază. Aceste structuri formează o cale prin care pot circula substanțe între corali, inclusiv algele benefice și nutrienții produși de acestea.

Transferul a fost observat în primele trei zile de la contact. Algele au trecut din fragmentul sănătos în cel albit, oferindu-i acestuia posibilitatea de a începe procesul de recuperare.

Cercetătorii au testat și cât timp trebuie să rămână fragmentele în contact pentru ca efectul să se mențină după separare. Rezultatele au arătat că o săptămână de contact era suficientă pentru ca fragmentul afectat să își poată continua recuperarea pe cont propriu. În unele cazuri, chiar și cinci zile au fost de ajuns.

După separare, coralii s-au recuperat în același interval de șapte săptămâni ca fragmentele lăsate permanent împreună. Acest rezultat i-a ajutat pe cercetători să înțeleagă că recuperarea ulterioară era susținută în principal de multiplicarea algelor deja ajunse în țesuturile coralului albit, nu de transferul continuu din fragmentul sănătos.

În a doua săptămână de contact, algele din fragmentele afectate și-au dublat numărul la fiecare patru zile. Ritmul a fost de aproximativ zece ori mai rapid decât cel observat la coralii din mediul natural.

„Odată ce algele benefice pătrund în coralii albiți, ele nu se limitează la a se răspândi. Pătrund în număr mare și încep să se dividă în ritmul cel mai rapid observat la corali”, a explicat Palumbi.

Ce șanse oferă descoperirea pentru salvarea recifelor

Cercetătorii caută de mai multe decenii metode prin care recifele să poată fi protejate de albire, boli și acidificarea oceanelor. Printre soluțiile studiate se numără reproducerea selectivă a coralilor care rezistă mai bine la temperaturi ridicate, creșterea coralilor în pepiniere pentru refacerea recifelor degradate și transplantarea microbiomului coralilor, adică a comunităților de microorganisme care trăiesc în asociere cu aceștia.

Fiorenza Micheli, profesor de științe marine la Stanford și unul dintre îndrumătorii lui Collins, a explicat că exemplarele albite sunt adesea considerate pierdute, deoarece recuperarea după un val de căldură poate fi foarte lentă sau poate să nu se producă deloc.

Noua cercetare ar putea ajuta la menținerea coralilor în viață suficient de mult timp pentru ca aceștia să se recupereze complet. Ulterior, creșterea, reproducerea și apariția unor noi colonii ar putea contribui la refacerea recifelor.

Există însă o limitare importantă: metoda testată presupune existența unui fragment sănătos, identic genetic, pentru fiecare coral afectat. O astfel de condiție este greu de îndeplinit la scară largă, în cazul unor recife întinse.

În lunile următoare, echipa intenționează să cerceteze alte modalități prin care algele benefice pot fi introduse în coralii albiți fără ca aceștia să fie nevoiți să rămână în contact cu un exemplar sănătos. Una dintre posibilități ar fi colectarea algelor de la corali sănătoși înainte de apariția valurilor de căldură și administrarea lor ulterioară, în cantități mari, exemplarelor afectate.

Micheli, care este și co-director al Stanford Center for Ocean Solutions, consideră că înțelegerea mecanismelor naturale de recuperare poate deschide noi direcții pentru protejarea recifelor. Metoda nu reprezintă încă o soluție aplicabilă pe scară largă, dar rezultatele oferă cercetătorilor un punct de plecare pentru dezvoltarea unor intervenții mai rapide, într-un moment în care ecosistemele marine sunt tot mai expuse schimbărilor climatice.

Fenomen neașteptat în București după cutremurul de 4,8. Ce zone ar putea avea cele mai mari probleme la un seism puternic