Ce s-ar întâmpla cu prețurile dacă românii nu ar mai cumpăra locuințe timp de șase luni. Disputa pornită după noile scumpiri
„Nu mai cumpărați imobiliare șase luni” este apelul care a declanșat o amplă dezbatere online într-un moment în care locuințele s-au scumpit puternic în marile orașe ale României. Ideea pare simplă: dacă suficient de mulți cumpărători refuză prețurile actuale, proprietarii și dezvoltatorii vor fi obligați să negocieze. Numai că piața imobiliară nu funcționează atât de simplu, iar cei care vor o casă se confruntă cu o dilemă importantă: să aștepte o eventuală corecție sau să cumpere acum, cu riscul ca peste șase luni prețurile, cursul euro ori costurile creditelor să fie chiar mai mari?
Apartamentele s-au scumpit cu 37% în București
Apelul vine după doi ani în care prețurile cerute pentru locuințe au avansat puternic. În București, casele și apartamentele scoase la vânzare sunt cu aproximativ 37% mai scumpe față de începutul lui 2024, iar prețul mediu solicitat a ajuns la 2.125 de euro/mp.
Creșterea se apropie de 30% în Brașov, ajunge la circa 25% în Constanța și se apropie de 40% în Dolj.
Cluj-Napoca rămâne însă una dintre cele mai scumpe piețe din țară. În mai 2026, apartamentele erau listate la un preț mediu de 3.316 euro/mp. Prin comparație, în Timișoara media solicitată era de 1.939 euro/mp util, iar în Sibiu ajunsese la 1.876 euro/mp.
Diferențele sunt importante inclusiv pentru cumpărătorii care se întreabă dacă prețurile mai au loc să crească.
„Pur și simplu nu cumpărați!”
De aici a pornit și apelul lansat pe Reddit, unde un internaut le-a propus celor care consideră că locuințele au devenit exagerat de scumpe să refuze pentru o perioadă ofertele existente.
„Dacă doriți să scadă prețul la imobiliare, nu mai cumpărați imobiliare șase luni la prețuri nesimțite! Imobiliare pentru care voi, cumpărătorii, vă faceți credit pe 30 de ani și vă asumați toate riscurile. Pur și simplu nu cumpărați!”, a scris acesta.
Argumentul său atinge și problema creditelor pe termen foarte lung:
„Dacă vă e frică că peste șase luni nu vă veți mai încadra sau permite o casă, cum o să vă permiteți peste șase luni ratele?”.
Teoretic, o scădere puternică a cererii poate pune presiune asupra prețurilor, în special asupra proprietarilor care trebuie să vândă rapid. În practică, efectul depinde însă și de oferta existentă, de numărul proprietarilor dispuși să aștepte și de situația dezvoltatorilor.
„Nimic nu merge doar în sus”
Unii participanți la discuție cred că tocmai ritmul ultimelor scumpiri este un motiv pentru prudență.
„Cât crezi că vor mai merge în sus? Nimic nu merge doar în sus!”, scrie unul dintre ei.
Altul privește însă retrospectiv și recunoaște că așteptarea l-a costat:
„Dacă prin 2018 îmi luam un penthouse la ce prețuri erau, acum era achitat deja. Azi, mă holbez la trei camere și nu îmi vine”.
Există și o problemă care complică ideea unui „boicot”: nu toți vânzătorii sunt presați de timp. Un proprietar fără credit, care poate închiria locuința sau pur și simplu își permite să aștepte, poate refuza o ofertă mai mică și păstra proprietatea pe piață luni sau chiar ani.
Un participant povestește că a renunțat la cumpărarea unei case după ce vânzătorul i-ar fi propus ca o parte din bani să nu apară în documentele tranzacției, practică ilegală pe care cumpărătorul a refuzat-o. Concluzia sa a fost că unii proprietari „nu se grăbesc să vândă” și își permit să aștepte oferta dorită.
Ce riști dacă aștepți șase luni
Cealaltă tabără atrage atenția că prețul apartamentului este doar o parte din ecuație. Pentru cine cumpără prin credit contează dobânda, rata lunară, avansul și condițiile de finanțare, iar pentru toate tranzacțiile exprimate în euro contează și cursul valutar.
Un cumpărător povestește că a achiziționat anul trecut un al doilea apartament, mai mare și într-o zonă mai bună, și consideră că momentul a fost favorabil inclusiv datorită cursului.
„Când cauți mai bine de un an un apartament în care să locuiești și ai găsit ceea ce îți dorești, la un preț ok, conform cu evaluarea băncii (…) nu are rost să mai aștepți aiurea, mai ales dacă îți permiți rata și ai un fond de urgență pus deoparte”, explică acesta.
Argumentul este relevant mai ales pentru cei care nu cumpără o locuință ca investiție, ci pentru a trăi în ea. Căsătoria, apariția unui copil, mutarea din casa părinților sau apropierea de locul de muncă pot face ca amânarea cu un an sau doi să aibă propriile costuri.
Cât de accesibile mai sunt locuințele
Datele privind accesibilitatea arată și de ce experiența cumpărătorilor diferă atât de mult de la un oraș la altul.
Indicele calculat pe baza raportului dintre venituri și prețurile locuințelor este de 0,66 în București și Timiș, respectiv 0,61 în Sibiu. În Cluj și Dolj coboară la 0,46, ceea ce indică o presiune mai mare a prețurilor în raport cu veniturile locale.
„Cu una dintre cele mai mari rate de proprietari din Europa, locuințele din România rămân încă accesibile, deși există diferențe mari de la o regiune la alta”, spune Daniel Crainic, director de marketing al Imobiliare.ro.
Potrivit acestuia, structura ofertei contează la rândul său, iar piețele în care există mai multe locuințe vechi și o dinamică mai redusă tind să ofere o accesibilitate mai bună.
În final, ideea unei pauze colective de șase luni pornește de la un mecanism economic real (cererea mai mică poate pune presiune asupra vânzătorilor), dar nu oferă garanția că locuințele vor fi mai ieftine peste jumătate de an. Pentru cumpărătorul obișnuit, întrebarea nu este doar dacă apartamentul va costa mai mult sau mai puțin, ci și ce rată își va permite atunci, ce dobândă va găsi la bancă, ce avans va avea disponibil și cât îl costă să amâne mutarea.