Ce au găsit arheologii în Alba Iulia, în locul pe unde ar fi intrat Mihai Viteazul în 1599. Descoperirile acoperă aproape două milenii de istorie

Arheologii de la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia au identificat noi vestigii ale porților care au asigurat accesul în castrul roman de la Apulum și în fortificația medievală a orașului. Cercetările desfășurate în 2026, pe bastionul Sfântul Ioan de Capistrano, au scos la lumină fundația unui turn al porții principale a castrului Legiunii a XIII-a Gemina, dar și elemente ale ansamblului medieval asociat cu intrarea lui Mihai Viteazul în cetate, la 1 noiembrie 1599.

Descoperirile sunt importante pentru reconstituirea arhitecturii unor construcții care au dispărut în timp. Echipa coordonată de arheologul Anca Timofan intenționează să realizeze și reconstrucții grafice, astfel încât publicul să poată înțelege mai bine cum arătau porțile și fortificațiile ridicate în diferite perioade istorice.

Trei porți din epoci diferite, descoperite pe același amplasament

Șantierul arheologic de pe bastionul Sfântul Ioan de Capistrano se află în apropierea Porții a III-a a Cetății Alba Carolina. Zona are o importanță deosebită deoarece, pe același aliniament, au fost construite succesiv trei porți care aparțin unor perioade istorice diferite: Porta Praetoria, intrarea principală în castrul roman al Legiunii a XIII-a Gemina, Poarta medievală Sfântul Gheorghe și Poarta Carol, cunoscută astăzi drept Poarta a III-a.

Suprapunerea construcțiilor permite urmărirea transformărilor prin care a trecut orașul de-a lungul a aproape 2.000 de ani. Vestigiile romane au fost parțial reutilizate în perioada medievală, iar fortificațiile ulterioare au modificat din nou aspectul zonei.

Cercetările din 2025 au dus la identificarea nivelului inferior al turnului medieval al Porții Sfântul Gheorghe, care a funcționat și ca temniță. Săpăturile continuate în 2026 au confirmat dimensiunile importante ale ansamblului, alcătuit dintr-un turn rectangular cu mai multe niveluri și o barbacană circulară, adică o fortificație suplimentară care proteja intrarea.

Intervențiile sunt dificile din cauza adâncimii la care se găsesc structurile și a amplasamentului pe bastion. Arheologii au extins însă zona cercetată pentru a documenta vestigiile și a le compara cu planul cetății realizat în 1711 de arhitectul italian Giovanni Morando Visconti.

Ce a rămas din poarta romană a Legiunii a XIII-a Gemina

Una dintre cele mai importante descoperiri din actuala campanie este fundația turnului sudic al porții principale a castrului roman de la Apulum. Structura a fost identificată la aproximativ patru metri adâncime, iar dimensiunile fundației oferă indicii importante pentru stabilirea formei și proporțiilor construcției.

Vezi și:

Oraşul din România care a rămas fără transport public din cauza datoriilor. Sunt afectate 12 localităţi

Porta Praetoria era principala cale de acces în castru și avea atât o funcție militară, cât și una simbolică. Poarta se afla pe latura estică a fortificației, orientată către drumul roman nord-sud, care făcea legătura cu așezarea civilă și cu sediul guvernatorilor. Din această zonă, drumul continua spre Colonia Aurelia Apulensis, localizată în apropierea actualului cartier Partoș din Alba Iulia.

Arhitectura porții ar putea fi reconstituită prin comparație cu Porta Principalis Dextra, descoperită în 1986 și restaurată ulterior, cel puțin parțial. Modelul indică o intrare monumentală, flancată de două turnuri rectangulare, cu un zid median și două arcade de acces.

Castrul roman avea un plan patrulater, cu ziduri de aproximativ doi metri grosime și peste șapte metri înălțime, construite din blocuri mari de calcar fasonate, prin tehnica opus quadratum. Cele patru porți erau dispuse simetric pe laturile fortificației, iar rețeaua de drumuri interioare asigura legătura dintre intrări și principalele clădiri militare.

În centrul castrului se afla principia, clădirea comandamentului Legiunii a XIII-a Gemina. Alte cercetări arheologice, desfășurate în 2001, 2016 și 2019, au identificat barăci militare și băile castrului, un complex cu încăperi încălzite prin pardoseală, folosind sistemul roman hypocaustum.

Săpăturile sistematice din 2024 și 2025 au scos la lumină și palestra, spațiul în care se antrenau soldații. În campania din 2026 au fost identificate două drumuri importante: Via Praetoria, care lega poarta principală de clădirea comandamentului, și Via Sagularis, traseul interior care urma zidul de incintă și facilita deplasarea în jurul fortificației.

Arheologii au descoperit și vestigii din alte perioade. Printre acestea se numără o parte a bisericii și o încăpere din claustrul Mănăstirii Franciscane, construită începând cu 1745 de franciscanii bulgari ai Ordinului Sfântul Capistrano. Mănăstirea a fost ridicată în apropierea turnului medieval și a folosit inclusiv structuri ale acestuia.

După asediul cetății din 1849, clădirile de pe bastion au suferit distrugeri importante. Autoritățile austro-ungare au dispus demolarea lor, iar pe amplasament au fost construite ulterior cazărmi militare. Printre celelalte obiecte recuperate în timpul cercetărilor se află o statuetă parțială a zeului Hercules, cărămizi ștampilate cu numele Legiunii a XIII-a Gemina și o piesă din marmură care decora acoperișul palestrei.

Legătura dintre Poarta Sfântul Gheorghe și intrarea lui Mihai Viteazul în cetate

Poarta medievală Sfântul Gheorghe a fost construită pe același amplasament cu intrarea estică a castrului roman, iar cercetările arheologice au confirmat că zidurile sale reutilizează structuri mai vechi. Suprapunerea demonstrează continuitatea acestui punct de acces timp de aproape două milenii.

Poarta era intrarea principală în cetatea medievală și avea o arhitectură complexă, cu un turn și o barbacană circulară, accesibilă dinspre nord-est. Un document important pentru înțelegerea aspectului său este planul realizat în 1711 de Giovanni Morando Visconti, în care construcția apare menționată drept Porta di St. Giorgio.

Importanța istorică a porții este legată și de intrarea lui Mihai Viteazul în Cetatea Bălgradului, la 1 noiembrie 1599. Evenimentul a fost popularizat în secolul al XIX-lea de Nicolae Bălcescu, în lucrarea „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”, care descrie primirea domnitorului în cetate, cu onoruri și daruri din partea locuitorilor.

Arheologul Anca Timofan a explicat că descoperirile recente permit o mai bună înțelegere a relației dintre construcția medievală și cea romană. Originea mai veche a porții fusese remarcată încă din secolele XVI-XVII de călători străini, care menționau un relief cu lupoaica alăptându-i pe Romulus și Remus, simbol al Romei.

Potrivit coordonatoarei cercetărilor, echipa va încerca să realizeze reconstrucții grafice pe baza vestigiilor identificate și a documentației istorice. „Vom încerca din documentarea noastră, de la ceea ce am găsit în teren, să facem reconstrucțiile grafice ale acestor monumente, ca oamenii să înțeleagă arhitectura lor”, a declarat Anca Timofan.

Astfel, cercetarea nu se limitează la identificarea fundațiilor și a zidurilor rămase, ci urmărește să ofere o imagine cât mai apropiată de realitate a unor construcții care au marcat istoria orașului.

Arheologii vor continua cercetările și în 2027. Ce proiect este pregătit pentru vestigii

Șantierul de pe bastionul Sfântul Capistrano a fost deschis și publicului prin evenimentul „Porțile Deschise ale Mileniilor”. Prima ediție a avut loc în toamna anului 2025, iar manifestarea a fost organizată din nou în octombrie 2026. Vizitatorii au putut vedea direct zona cercetărilor și au avut ocazia să afle cum sunt identificate, documentate și interpretate vestigiile arheologice.

Proiectul urmărește să apropie comunitatea de patrimoniul istoric al orașului și să transforme descoperirile într-un punct de interes cultural. Zona are potențialul de a deveni un traseu prin mai multe perioade istorice, de la castrul roman al Legiunii a XIII-a Gemina la fortificația medievală și cetatea bastionară construită în epoca habsburgică.

Pentru ca acest lucru să fie posibil, vestigiile trebuie conservate și integrate într-un circuit de vizitare. Arheologii consideră că documentarea descoperirilor reprezintă doar o etapă a proiectului, protejarea lor fiind la fel de importantă pentru transmiterea patrimoniului către generațiile viitoare.

Cercetările vor continua și în 2027. Ulterior, urmează să fie propus un proiect de conservare a structurilor descoperite și de amenajare a unui parc arheologic, care să completeze oferta turistică a Cetății Alba Carolina.

Cum verifici pensia privată Pilonul II. Unde vezi fondul la care ești înscris și suma acumulată