Cât îți poți ține respirația, de fapt? Ce reușesc cei mai buni scafandri din lume pare aproape imposibil

Încearcă un experiment simplu: inspiră adânc și ține-ți respirația. Pentru majoritatea oamenilor, după 30 până la 90 de secunde apare senzația tot mai puternică că trebuie să inspire din nou. Puțini reușesc să depășească acest prag fără antrenament, însă recordurile stabilite de sportivii de elită din freediving par să sfideze limitele corpului uman.

La prima vedere, diferența este uriașă. Un om obișnuit rezistă aproximativ un minut, în timp ce cei mai buni scafandri pot ajunge la peste 11 minute respirând aer normal. Mai spectaculos este faptul că recordul absolut depășește 29 de minute, însă această performanță vine cu o explicație importantă pe care mulți o ignoră.

Recordul de aproape 30 de minute nu spune întreaga poveste

Actualul record mondial recunoscut de Guinness World Records îi aparține croatului Vitomir Maričić, care, în iunie 2025, și-a ținut respirația timp de 29 de minute și 3 secunde. Totuși, această performanță a fost obținută într-o disciplină specială, în care sportivii au voie să inhaleze oxigen pur înainte de începerea probei, scrie Space Daily.

În cadrul acestei proceduri, organismul își mărește considerabil rezervele de oxigen, iar acumularea dioxidului de carbon, responsabilă pentru senzația de sufocare, este întârziată. Cu alte cuvinte, corpul pornește cursa cu un avantaj fiziologic semnificativ.

Vezi și:

Misterul celor șase sfere metalice găsite pe o plajă: ce cred autoritățile că ar fi

Situația este diferită în competițiile clasice de freediving organizate de AIDA International, unde utilizarea oxigenului suplimentar este interzisă. În această categorie, recordul masculin îi aparține francezului Stéphane Mifsud, care a rezistat 11 minute și 35 de secunde respirând exclusiv aer atmosferic. Recordul feminin este deținut de sportiva germană Heike Schwerdtner, care a ajuns la 9 minute și 39 de secunde.

Deși cifrele sunt mult mai mici decât cele aproape incredibile de 29 de minute, ele sunt considerate de mulți specialiști performanțele cu adevărat impresionante, deoarece nu beneficiază de avantajul oferit de oxigenul suplimentar.

De ce simți nevoia să respiri înainte ca organismul să rămână fără oxigen

Contrar impresiei generale, senzația că nu mai poți rezista nu apare fiindcă organismul rămâne imediat fără oxigen. Principalul responsabil este dioxidul de carbon, care începe să se acumuleze în sânge și activează receptorii ce transmit creierului că este momentul să respiri.

Vezi și:

De ce avem buric, de fapt. Ce dezvăluie prima cicatrice a corpului despre evoluția oamenilor

Lobul urechii pare inutil, dar ar putea avea roluri surprinzătoare. Micul detaliu al corpului pe care îl ignorăm cu toții, explicat de cercetători

Acest mecanism este unul de protecție și intră în funcțiune cu mult înainte ca nivelul oxigenului să devină cu adevărat periculos. Din acest motiv, majoritatea oamenilor renunță după aproximativ un minut, chiar dacă organismul mai dispune încă de rezerve suficiente.

Freediverii își petrec ani întregi antrenându-se tocmai pentru a suporta mai bine această senzație de disconfort. Exercițiile nu urmăresc să elimine reflexul natural, ci să îi crească pragul de toleranță. Pe măsură ce nivelul dioxidului de carbon crește, diafragma începe să se contracte involuntar, iar pentru un sportiv experimentat aceste contracții nu mai reprezintă un semnal de panică, ci o etapă normală a probei.

Antrenamentele presupun supraveghere atentă și sunt realizate progresiv. Specialiștii avertizează că încercările de a reproduce astfel de performanțe fără instructor pot avea consecințe grave.

Una dintre cele mai periculoase practici este hiperventilația înainte de apnee. Respiratul rapid elimină dioxidul de carbon din sânge, reducând temporar senzația de sufocare, însă nu mărește în mod semnificativ cantitatea de oxigen disponibilă. Astfel, o persoană poate ajunge să își piardă cunoștința fără avertisment, fenomen cunoscut drept shallow water blackout, care poate apărea chiar și într-o piscină.

Pe lângă pregătirea mentală, freediverii beneficiază și de un mecanism natural al organismului, denumit reflexul de scufundare al mamiferelor. În timpul imersiunii, ritmul cardiac scade, iar sângele este direcționat cu prioritate către organele vitale, precum creierul și inima, contribuind la economisirea oxigenului.

Diferența dintre cele aproximativ 90 de secunde reușite de majoritatea oamenilor și cele peste 11 minute ale sportivilor nu este rezultatul unei voințe ieșite din comun, ci al unor ani de pregătire atentă și controlată. Iar recordurile de aproape 30 de minute reprezintă o categorie separată, obținută în condiții speciale, cu ajutorul oxigenului suplimentar înainte de începerea probei.

Galileo a descoperit-o acum peste 400 de ani. Astăzi, oamenii de știință cred că ascunde unul dintre cele mai mari oceane din Sistemul Solar