Ce contracte de închiriere trebuie înregistrate la ANAF. Avantajele contribuabilului și cum se procedează în 2026
În 2026, înregistrarea contractelor de închiriere la ANAF rămâne o obligație legală importantă pentru persoanele fizice care obțin venituri din chirii. Deși mulți proprietari văd acest pas ca pe o formalitate birocratică, în realitate el vine și cu beneficii concrete. Articolul de mai jos explică, pe înțelesul tuturor, cine trebuie să înregistreze contractele, cum se face acest lucru și ce avantaje există.
Cum se înregistrează contractele de închiriere în 2026
Procedura nu este complicată, dar trebuie respectați câțiva pași clari. În primul rând, contribuabilul trebuie să completeze formularul C168 – „Cererea de înregistrare a contractelor de locațiune”. Acest formular poate fi depus în mai multe moduri:
- online, prin platforma SPV
- fizic, la ghișeul ANAF
- prin poștă, cu confirmare de primire
- prin e-mail, către administrația fiscală.
Varianta online este cea mai simplă și rapidă. După completare, contractul de închiriere se atașează în format electronic, iar contribuabilul primește o confirmare de depunere. Este important ca toate datele să fie completate corect: informații despre proprietar, chiriaș, bunul închiriat și, dacă este cazul, despre coproprietari.
Termenul limită și unde se depun documentele
Contractele de închiriere trebuie înregistrate în termen de maximum 30 de zile de la semnare. În general, documentele se depun la administrația fiscală unde proprietarul are domiciliul fiscal. Există însă și situații speciale:
- pentru nerezidenți – la ANAF din zona unde se află imobilul
- pentru bunuri mobile – la organul fiscal unde se constată închirierea.
Respectarea termenului este esențială pentru a evita notificări sau probleme ulterioare.
Ce contracte trebuie declarate la ANAF
Nu toate contractele trebuie înregistrate, dar majoritatea celor obișnuite intră în această categorie. Sunt obligatorii:
- contractele de închiriere pentru apartamente sau case
- contractele pentru spații comerciale
- închirierea bunurilor mobile (ex: echipamente)
- actele adiționale care modifică contractul inițial.
Practic, orice venit obținut din cedarea folosinței unui bun din patrimoniul personal trebuie declarat. Există și câteva excepții importante:
- arendarea terenurilor agricole
- închirierile pe termen foarte scurt (sub 30 de zile pe an pentru aceeași persoană)
- închirierile în scop turistic din locuința personală
Aceste situații au reguli diferite și nu intră în procedura standard de înregistrare.
Cine are obligația să înregistreze contractul
Responsabilitatea aparține persoanei fizice care oferă bunul spre închiriere. Aceasta poate fi:
- proprietarul
- uzufructuarul
- alt deținător legal (de exemplu, cineva care are dreptul să subînchirieze).
Dacă există mai mulți proprietari, contractul trebuie înregistrat de unul dintre ei, desemnat prin document.
Avantajele pentru contribuabili
Deși înregistrarea este obligatorie, ea vine și cu beneficii importante. Cel mai mare avantaj este că un contract înregistrat devine titlu executoriu. Asta înseamnă că proprietarul poate recupera chiria restantă direct, fără a mai trece printr-un proces lung în instanță. Pe scurt:
- recuperarea banilor este mai rapidă
- există mai multă siguranță juridică
- relația cu chiriașul este mai clar reglementată.
În plus, evidența fiscală corectă ajută la evitarea problemelor cu autoritățile.
Ce se întâmplă dacă nu înregistrezi contractul
Dacă obligația nu este respectată, ANAF poate trimite notificări. Instituția află despre venituri inclusiv din Declaratia unica 212 depusă de contribuabil. În astfel de cazuri, este recomandat ca proprietarul să remedieze situația cât mai repede, pentru a evita sancțiuni.
În 2026, înregistrarea contractelor de închiriere la ANAF nu este opțională, ci o obligație legală clară. Procedura este relativ simplă, mai ales online, iar avantajele pentru contribuabili sunt importante. Pe lângă faptul că te conformezi legii, îți protejezi și veniturile. Într-un context în care tot mai mulți români obțin bani din chirii, aceste reguli devin esențiale pentru o administrare corectă și fără riscuri.