Bridgerton sezonul 4: un bal ca-n povești, o iubire ca-n basme și o Lady Araminta care n-a ajuns la izbăvire sufletească REVIEW

Fără dar și poate, Bridgerton este unul dintre cele mai mari fenomene din streaming de la ora actuală, semn clar că Netflix continuă să tragă lozul cel mare.

Am mai spus-o și o repet fără să clipesc: farmecul real al acestui serial stă în capacitatea lui de a te cuceri indiferent de preferințele tale. Poți fi adeptul thrillerelor întunecate, al dramelor psihologice sau al producțiilor istorice rigide, în momentul în care îi dai o șansă, Bridgerton se așază pe sufletul tău ca o pătură groasă într-o zi de iarnă. E reconfortant, e dulce, e ce trebuie. Și, mai ales, te face să evadezi din viața ta.

Te desprinde de cotidian, de știri, de notificări și de toate lucrurile care ne țin ancorați într-o realitate nu tocmai romantică. Pentru o perioadă de timp, intri într-o lume în care rochiile foșnesc impecabil, replicile sunt atent măsurate pe un accent britanic care n-are cum să nu-ți placă, iar bârfa are o eleganță aproape artistică. Există dramatism, dar e unul estetic. Există conflicte, dar sunt ambalate în catifea.

Recenzie Bridgerton sezonul 4, între magia balului și izbăvirea personajului negativ care n-a mai venit

Prima parte a sezonului al patrulea am văzut-o cu un mic avantaj, grație unei vizionări în avans, la amabilitatea Netflix (poți citi recenzia aici). Pentru partea a doua, însă, lucrurile s-au echilibrat karmic: am ajuns să recuperez episoadele pe fugă, în avion, în drum spre Barcelona și înapoi. Și poate că nu există decor mai potrivit pentru un sezon cu parfum de basm decât un zbor printre nori.

Vezi și:

Alertă meteo de furtuni în București și alte 12 județe până la ora 23:00. Sunt așteptate vijelii, grindină și ploi torențiale

Dacă ai văzut deja prima jumătate, știi că povestea gravitează în jurul lui Benedict și Sophie. Avem de-a face cu o reinterpretare clară a poveștii Cenușăresei, dar filtrată prin estetica și sensibilitatea Shondaland. Pantoful de cristal este înlocuit cu o mănușă, însă esența rămâne aceeași, mister, identitate ascunsă, iubire la prima vedere și un obstacol social greu de ignorat.

Sophie, menajera cu origini mai complicate decât ar lăsa să se vadă uniforma ei, decide să riște totul pentru o noapte la balul mascat organizat de familia Bridgerton. Îmbrăcată într-o rochie argintie care captează lumina ca un secret bine păstrat, cu mănuși și mască menite să-i protejeze identitatea, îl face pe Benedict, artistul rebel al familiei, să-și piardă capul.

E genul de scenă care funcționează perfect în universul acestui serial. Vorbim despre priviri care se întâlnesc peste mulțime, muzică modernă reinterpretată orchestral, dansuri care spun mai mult decât replicile. Și, desigur, inevitabila despărțire înainte ca adevărul să iasă la iveală.

Vezi și:

Netflix transformă lista de cărți în maraton de streaming: noul hub care îți găsește următoarea obsesie inspirată din lecturile preferate

Netflix are un nou campion surpriză: „Nemesis” explodează în top, în timp ce serialul fraților Duffer intră doar pe locul 2

Reîntâlnirea lor ulterioară are un aer aproape comic. Benedict, atât de sigur pe el în alte contexte, nu reușește să lege piesele puzzle-ului și nu își dă seama că femeia de care s-a îndrăgostit la bal este aceeași cu cea pe care o are în față, în alte împrejurări. E un artificiu narativ previzibil, dar tocmai această previzibilitate face parte din farmec.

În paralel însă, există o altă poveste, mai puțin sclipitoare și mult mai tensionată: Lady Araminta.

Personajul interpretat de Katie Leung este, fără îndoială, motorul conflictului. O figură maternă toxică, ghidată de obsesia moștenirii și de frica de a pierde statutul pe care crede că îl merită, Araminta nu se dă în lături de la nimic pentru a o împinge pe Sophie în afara jocului.

Într-un interviu în exclusivitate acordat anterior pentru Playtech, am întrebat-o pe actriță dacă vom ajunge să vedem și partea bună a acestui personaj. Răspunsul ei a fost cât se poate de optimist:

„Poate, da. Vreau să spun da, pentru că acesta este unul dintre motivele pentru care Bridgerton are atât de mult succes: arată două fețe ale fiecărui personaj. Și sper ca, atunci când oamenii vor vedea cealaltă parte a Aramintei, să poată simți puțină simpatie și empatie pentru ea și să înțeleagă de ce a devenit cine este”, a declarat Katie Leung pentru Playtech, în exclusivitate.

Am ajuns la ultimul episod cu această idee în minte. Am așteptat acel moment de fisură, acel gest care să umanizeze personajul, acea clipă în care să înțelegem că, dincolo de ambiție și cruzime, există o rană.

Momentul… nu a venit.

Araminta nu renunță la planurile ei pentru că ar realiza că greșește. Nu face un pas înapoi din remușcare. Este constrânsă. Îi este forțată mâna. Dacă lucrurile se aliniază în favoarea lui Sophie, nu se întâmplă datorită unei iluminări morale, ci dintr-un instinct de conservare pur. E genul de retragere strategică, nu de transformare autentică.

Nu cred în personaje complet bune sau complet rele. Literatura și cinematografia ne-au învățat că nuanțele fac diferența. Însă, în cazul Aramintei, balanța înclină atât de puternic într-o direcție, încât e dificil să găsești echilibru.

Poate că într-o lume ideală am avea răbdarea să disecăm fiecare comportament, să căutăm explicații și să construim punți de empatie. În realitate, însă, de multe ori ne lipsesc timpul și disponibilitatea emoțională. Iar când un personaj nu oferă nici măcar o fereastră spre vulnerabilitate, e greu să i-o inventezi tu.

Ori nu am reușit eu să descifrez stratul profund al construcției ei, ori scenariul a ales deliberat să o lase în această zonă rigidă. Cert este că, la final, empatia despre care vorbea actrița nu s-a activat.

Balul care închide cercul și confirmă de ce Bridgerton rămâne un fenomen

În urmă cu două săptămâni, s-a vorbit mult despre balul tematic inspirat din Bridgerton, la care au participat membri ai distribuției, printre care Luke Thompson, Yerin Ha, Ruth Gammell și Hannah Dodd. În ciuda vremii capricioase, evenimentul a fost exact ceea ce promitea: o experiență construită atent, un exercițiu de imersiune într-un univers care, fie că vrem sau nu să recunoaștem, ne fascinează.

Aceeași logică a balului funcționează și în structura sezonului. Povestea începe cu o noapte spectaculoasă, în care destinul își face de cap printre măști și mănuși, și se încheie tot cu un bal. Un cerc perfect trasat, o structură narativă care oferă satisfacție.

Ultimul episod este, fără îndoială, dedicat celor care iubesc finalurile cu happy ending. E o concluzie care unge pe inimă, care aduce împăcare și liniște. Chiar și cei mai sceptici dintre noi ajung să zâmbească.

Bridgerton știe să livreze acest tip de catharsis. Știe să creeze o lume în care, în cele din urmă, dragostea triumfă, nedreptățile sunt corectate, iar muzica se aude peste suspinele temporare.

Și totuși, dincolo de această frumusețe stilizată, rămâne, cel puțin în mintea mea, o mică fisură: Araminta. Un personaj care, în loc să fie reabilitat sau măcar nuanțat, în dulcele stil Bridgerton, rămâne ancorat într-o zonă întunecată.

Poate că tocmai asta este lecția sezonului patru: nu toți primesc o arcadă de izbăvire. Nu toți sunt salvați. Uneori, povestea de iubire este cea care contează, iar antagonistul rămâne doar atât, un obstacol necesar pentru ca eroii să strălucească.

Fără alte spoilere, evident, găsești toate sezoanele Bridgerton lansate până acum pe Netflix.

De ce te îngrași chiar dacă nu mănânci mult? Un medic endocrinolog explică posibilele cauze din spatele kilogramelor în plus