Bombele celor două războaie mondiale otrăvesc oceanul și după 100 de ani. TNT-ul se scurge din epavele de pe fundul mării

Epavele navelor și submarinelor scufundate în timpul celor două războaie mondiale ascund o amenințare care devine tot mai greu de ignorat. Munițiile rămase pe fundul Mării Nordului se degradează, iar substanțele explozive ajung treptat în apă și în organismele marine.

Un nou studiu, prezentat de Gizmodo, confirmă că TNT-ul provenit din munițiile unei epave vechi de peste un secol poate fi detectat în apă, sedimente și animale. Cercetătorii au folosit midii pentru a măsura efectele contaminării și au descoperit modificări biologice îngrijorătoare.

Submarinul care continuă să polueze la peste un secol după ce s-a scufundat

Unul dintre obiectivele principale ale cercetării a fost submarinul german UC-30. Acesta s-a scufundat în 1917, în apropierea insulei daneze Rømø, după ce a lovit o mină britanică. La bord se aflau 27 de marinari, 18 mine și șase torpile.

Epava a rămas nedescoperită aproape un secol. Cercetătorii o studiază acum pentru a înțelege ce se întâmplă cu munițiile pe măsură ce structura metalică se corodează. Problema este că explozibilii nu dispar pur și simplu odată cu trecerea timpului.

Vezi și:

Pensia anticipată pentru femei în 2026. Ce acte trebuie depuse și când sunt necesare certificatele de naștere ale copiilor

Echipa a detectat urme de TNT în apa din apropierea submarinului, dar și în sedimente și în organisme marine. Concentrația măsurată în apă a fost de aproximativ 72,6 nanograme pe litru. Pare o cantitate infimă, însă efectele observate asupra midiilor arată că poluarea nu trebuie ignorată.

Oceanele sunt deja supuse unei presiuni uriașe din partea activității umane. Cercetări recente au arătat că microplasticele au ajuns inclusiv în animale care trăiesc la 2.000 de metri adâncime. Explozibilii proveniți din epave adaugă acum o altă sursă de contaminare greu de eliminat.

Midiile au arătat că TNT-ul produce deja efecte biologice

Pentru a evalua pericolul, oamenii de știință au amplasat midii albastre în apropierea mai multor epave. Aceste animale filtrează cantități mari de apă și pot acumula substanțele prezente în mediul înconjurător. Din acest motiv, sunt foarte utile pentru identificarea poluării marine.

Vezi și:

Un submarin scufundat în Primul Război Mondial poluează Marea Nordului cu trinitrotoluen: problema ar putea fi mult mai mare

Rezultatele au indicat probleme în mecanismele naturale prin care midiile elimină substanțele toxice. Au fost observate și modificări ale metabolismului, precum și reducerea rezervelor de energie folosite pentru reproducere.

TNT-ul nu este singura problemă. Printre substanțele asociate munițiilor scufundate se numără și RDX sau DNB. Compușii pot fi toxici și carcinogeni. Pe măsură ce metalul epavelor se degradează, tot mai mult material exploziv poate ajunge în contact direct cu apa.

Problema contaminării invizibile a oceanelor este deja bine documentată. Într-un alt studiu, cercetătorii au descoperit că o mare parte din plasticul considerat anterior „dispărut” din oceane s-a transformat, de fapt, în particule extrem de mici. Același principiu face ca poluarea cu explozibili să fie dificil de observat fără analize specializate.

Peste 10.000 de epave se află doar în apele Danemarcei

Dimensiunea problemei poate fi mult mai mare decât indică un singur submarin. O evaluare realizată anterior de cercetători a identificat 10.127 de epave numai în apele daneze. Aproximativ 15% dintre acestea provin din perioada celor două războaie mondiale sau din anii apropiați acestora.

Studiul actual a analizat și zona din jurul crucișătorului german SMS Mainz, scufundat în Primul Război Mondial, precum și epava navei de transport KW 58 Hendricus, din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial. Cercetătorii vor acum să determine cât de departe se răspândesc substanțele toxice în jurul epavelor.

Eliminarea munițiilor nu este însă simplă. Recuperarea poate fi extrem de costisitoare și periculoasă. În unele situații, detonarea explozibililor poate produce mai multe probleme decât rezolvă. Dacă o epavă este complet acoperită de nisip, aceasta poate prezenta chiar un risc mai mic deoarece sedimentele limitează răspândirea contaminanților.

Problema se adaugă unei crize mai ample. Oamenii de știință estimează că peste 171 de trilioane de particule de plastic se află deja în oceanele planetei, iar celebra Mare Pată de Gunoaie din Pacific arată cât de persistentă poate deveni contaminarea produsă de oameni.

În cazul epavelor militare, cercetătorii sunt practic într-o cursă contra cronometru. Coroziunea continuă. Munițiile devin tot mai expuse. Iar armele construite pentru războaie încheiate cu multe decenii în urmă continuă să lase urme toxice într-un ecosistem care nu a avut nicio legătură cu conflictele în care au fost folosite.