Blocurile din România care au patru etaje din față și cinci din spate. Nu este o greșeală de construcție, care este explicaţia

Un bloc poate avea patru niveluri vizibile din stradă și cinci dacă îl privești din spate, fără ca vreun etaj să fi fost adăugat ulterior. Situația poate fi întâlnită în orașele construite pe teren accidentat, iar Brașovul este unul dintre cele mai bune exemple din România, unde dezvoltarea urbană a urcat pe versanți și i-a obligat pe arhitecți să adapteze clădirile la diferențele de nivel.

Cum poate parterul să fie parter doar pe o parte a blocului

Explicația este dată de pantă. Să luăm un exemplu simplu: o clădire lungă este amplasată pe un teren care coboară cu trei metri între un capăt și celălalt. Intrarea principală poate fi realizată la nivelul străzii în partea de sus a terenului, astfel încât omul care intră în bloc consideră că se află la parter.

Pe măsură ce terenul coboară însă spre partea opusă, același planșeu rămâne la aceeași cotă, dar solul ajunge cu câțiva metri mai jos. Privit din acea direcție, „parterul” poate părea deja etajul întâi, iar nivelul aflat dedesubt, considerat demisol în proiect, poate deveni aproape complet vizibil.

De aici apare senzația că blocul are un etaj în plus pe o fațadă sau că numerotarea nivelurilor este greșită. Nu este neapărat o eroare, ci rezultatul adaptării construcției la relief.

Vezi și:

Întrebarea la care să nu răspunzi în grabă când ești oprit de Poliție în trafic. Ce recomandă un avocat șoferilor

Brașovul are reguli speciale pentru terenurile în pantă

Situația este relevantă mai ales pentru Brașov, un oraș unde extinderea construcțiilor pe versanți a devenit suficient de importantă încât administrația locală să elaboreze reglementări tehnice dedicate terenurilor în pantă.

Documentele urbanistice ale municipiului menționează explicit zone precum Șchei, Noua, Molidului, La Iepure sau alte suprafețe cu relief dificil, iar actualizarea Planului Urbanistic General vorbește despre construirea intensă pe terenurile în pantă.

Și proiectele rezidențiale actuale arată modul în care arhitectura se adaptează reliefului. Pe strada Stejărișului, de exemplu, un proiect amplasat pe un teren descris drept având „pantă accentuată” prevede clădiri cu demisol, parter și trei etaje, iar o parte dintre locurile de parcare sunt amplasate chiar în demisolurile acestora.

Ce înseamnă, de fapt, demisol, parter și etaj

Confuzia apare și din modul în care folosim termenii în vorbirea obișnuită. Pentru majoritatea oamenilor, parterul este pur și simplu nivelul la care se intră în clădire. Din punct de vedere arhitectural și urbanistic, stabilirea nivelurilor este însă legată de proiect, de cotele terenului amenajat și de cât dintr-un nivel se află deasupra sau sub acesta.

Pe un teren perfect plat, diferența este greu de observat: subsolul este sub pământ, parterul la nivelul terenului, iar deasupra încep etajele. Pe un versant, aceeași schemă nu mai este atât de simplă. Un demisol poate fi îngropat pe o latură și aproape complet descoperit pe cealaltă.

De ce nu se îndreaptă pur și simplu terenul

Nivelarea completă a unui versant nu este întotdeauna posibilă și nici de dorit. Ar presupune excavări importante, ziduri de sprijin și modificarea masivă a terenului, cu implicații tehnice și geotehnice.

De aceea, clădirile pot fi proiectate în trepte sau cu niveluri parțial îngropate, urmărind configurația naturală a terenului.

Rezultatul produce una dintre curiozitățile arhitecturale ale orașelor de munte: poți intra într-o clădire la nivelul pe care îl percepi drept parter, iar dacă ajungi în partea opusă a aceluiași imobil să constați că te afli, vizual, la înălțimea unui etaj. Nu a dispărut niciun nivel și nici numerotarea nu trebuie să fie greșită. Pur și simplu, terenul de sub clădire s-a schimbat.

Ce facultăți au făcut românii care au acum joburi decente. Cât au studiat și unde au ajuns să lucreze: „Geografie. Acum sunt contabil”