Animalele aflate în pragul dispariției mai au o șansă. Studiul surprinzător care arată că peste 60% dintre speciile ajutate și-au refăcut populațiile

Dispariția speciilor este una dintre cele mai grave consecințe ale degradării mediului, iar pentru unele animale situația pare aproape imposibil de schimbat. Când o populație ajunge la doar câteva zeci de exemplare, riscurile genetice, lipsa partenerilor de reproducere și vulnerabilitatea la schimbările de mediu pot amenința însăși supraviețuirea speciei. O nouă cercetare internațională arată însă că populațiile foarte mici nu sunt neapărat condamnate la dispariție.

Potrivit unui studiu realizat de cercetători de la Monash University și publicat în Proceedings of the Royal Society B, intervențiile de conservare pot produce rezultate importante chiar și în cazul unor specii aflate într-o situație critică. Conform informațiilor prezentate de Scimex, cercetarea a analizat 141 de specii de păsări și mamifere și a constatat că 61% dintre speciile care au beneficiat de măsuri directe de protecție au reușit să ajungă la populații de cel puțin 100 de indivizi.

Ce au descoperit cercetătorii după analizarea a 141 de specii

Studiul a pornit de la o problemă importantă în biologia conservării: cât de mică poate deveni o populație înainte ca șansele sale de recuperare să fie considerate extrem de reduse?

În mod tradițional, dimensiunea foarte mică a unei populații este asociată cu numeroase riscuri. Printre acestea se numără reducerea diversității genetice, reproducerea între indivizi înrudiți și vulnerabilitatea crescută la boli sau evenimente naturale extreme.

Vezi și:

Orașul mare din România în care șoferii nu primesc amenzi de la radarele fixe. Sistemul a costat 43 de milioane de lei, dar nu funcţionează

Aceste probleme sunt reale, dar noua cercetare sugerează că numărul redus de indivizi nu trebuie interpretat automat ca o condamnare definitivă.

Oamenii de știință au analizat istoricul a 141 de specii de păsări și mamifere care au trecut prin perioade de declin sever.

Dintre acestea, 51 de specii au beneficiat de intervenții directe de conservare, precum restaurarea habitatelor, controlul prădătorilor invazivi, reproducerea în captivitate sau relocarea indivizilor. Rezultatele au arătat că 61% dintre cele 51 de specii au reușit să își refacă populațiile până la cel puțin 100 de indivizi.

Vezi și:

Primele animale ar fi apărut cu 200 de milioane de ani mai devreme decât credeam. De ce nu le găsim fosilele

Primii lilieci de pe Pământ au apărut într-un loc neașteptat. Ce arată cel mai amplu studiu genetic

Cifra este importantă deoarece demonstrează că măsurile de protecție pot fi eficiente chiar și atunci când populațiile au ajuns la dimensiuni extrem de mici.

Totuși, atingerea pragului de 100 de indivizi nu înseamnă automat că o specie este salvată definitiv. Stabilitatea pe termen lung depinde de diversitatea genetică, habitat, reproducere și numeroși alți factori.

De ce contează intervențiile de conservare

Una dintre principalele concluzii ale studiului este că recuperarea speciilor depinde în mare măsură de acțiunile întreprinse pentru protejarea lor.

În anumite situații, eliminarea sau controlul unui prădător invaziv poate reduce semnificativ mortalitatea unei populații. În altele, restaurarea habitatului poate oferi animalelor acces la hrană și la zone potrivite pentru reproducere.

Programele de reproducere în captivitate pot fi importante atunci când numărul indivizilor rămași în sălbăticie este prea mic pentru a susține recuperarea naturală.

Relocarea unor exemplare între populații poate reprezenta, de asemenea, o opțiune, dar presupune evaluarea atentă a riscurilor ecologice și genetice.

Cercetarea atrage atenția asupra unei abordări controversate din conservarea biodiversității, cunoscută drept prioritizarea intervențiilor în funcție de șansele estimate de succes. Atunci când resursele financiare sunt limitate, instituțiile pot fi tentate să renunțe la anumite specii considerate prea greu de salvat.

Noile rezultate sugerează că asemenea decizii trebuie luate cu precauție, deoarece populațiile foarte mici pot avea încă un potențial important de recuperare.

Ce înseamnă descoperirea pentru speciile amenințate din întreaga lume

La nivel global, numeroase specii se confruntă cu pierderea habitatelor, schimbările climatice, poluarea și exploatarea excesivă a resurselor naturale.

În România există, de asemenea, exemple de animale pentru care intervențiile de conservare au avut o importanță majoră. Printre acestea se numără marmotele reintroduse în Carpați, după dispariția lor din anumite regiuni.

Un alt exemplu relevant este aspretele, o specie rară de pește, pentru care protejarea habitatului și monitorizarea populației sunt esențiale.

Aceste exemple nu fac parte neapărat din analiza realizată de cercetătorii australieni, dar ilustrează importanța intervențiilor dedicate speciilor vulnerabile.

Autorii noului studiu susțin că dimensiunea redusă a unei populații nu ar trebui să reprezinte, singură, motivul pentru abandonarea eforturilor de conservare.

În același timp, succesul depinde de cauzele declinului și de capacitatea de a le elimina. O populație poate crește temporar, dar poate deveni din nou vulnerabilă dacă amenințările inițiale persistă.

Descoperirea transmite însă un mesaj important într-o perioadă dominată de știri despre pierderea biodiversității: intervențiile științifice și măsurile de protecție pot schimba evoluția unor populații considerate aproape pierdute.

Pentru multe specii, șansa de supraviețuire nu depinde exclusiv de numărul exemplarelor rămase, ci și de rapiditatea și eficiența acțiunilor de conservare.