Ai cumpărat online biletul de avion și compania ți-a pierdut bagajul. Unde poți cere despăgubiri după noua decizie CJUE
O decizie pronunțată joi, 17 septembrie 2026, de Curtea de Justiție a Uniunii Europene clarifică o regulă importantă pentru milioanele de europeni care își cumpără biletele de avion de pe internet. Simplul fapt că pasagerul a rezervat și plătit biletul online, de acasă, nu înseamnă că poate considera domiciliul său drept locul prin care a fost încheiat contractul cu transportatorul și, pe această bază, să ceară despăgubiri pentru pierderea bagajului la instanța de acolo. Cazul este C-876/24, Vueling Airlines.
Totul a pornit de la un bagaj pierdut
Cazul analizat de CJUE privește o pasageră care cumpărase de acasă, prin intermediul unei platforme online independente, un bilet pentru un zbor Vueling Airlines între Madrid și Barcelona.
La aeroportul din Madrid, femeia a adăugat serviciul de transport al bagajului de cală, însă bagajul a fost pierdut. Ulterior, pasagera a solicitat despăgubiri la o instanță din Fuenlabrada, localitatea sa de reședință. Instanța spaniolă a cerut CJUE să stabilească dacă faptul că biletul fusese cumpărat online de acasă era suficient pentru ca procesul să poată fi judecat acolo.
Răspunsul Curții este important pentru toți călătorii europeni: locuința din care ai apăsat butonul „Cumpără” nu devine, numai din acest motiv, un sediu al companiei aeriene prin intermediul căruia a fost încheiat contractul.
Ce înseamnă concret pentru un român
Să luăm un exemplu. Un român din Brașov stă acasă și cumpără online un bilet pentru un zbor operat de o companie europeană. Bagajul de cală este pierdut, compania nu îi acordă despăgubirea solicitată, iar pasagerul decide să meargă în instanță. El nu poate argumenta pur și simplu: „Am cumpărat biletul de pe laptopul meu din Brașov, deci dau compania în judecată la Brașov”.
Competența instanței trebuie stabilită potrivit regulilor aplicabile, inclusiv celor din Convenția de la Montreal, nu în funcție de locul în care se afla fizic telefonul sau calculatorul în momentul rezervării.
Convenția prevede anumite criterii de competență, precum domiciliul transportatorului, sediul său principal, locul în care acesta are unitatea prin intermediul căreia a fost încheiat contractul sau locul de destinație, în condițiile stabilite de convenție.
De ce a respins CJUE ideea „am cumpărat de acasă, deci judec acasă”
Explicația ține în mare parte de natura comerțului online. Dacă locul din care fiecare pasager cumpără un bilet ar deveni automat relevant pentru stabilirea instanței competente, o companie aeriană care își vinde biletele pe internet ar putea ajunge să fie chemată în judecată în numeroase locuri în care nu are nicio prezență fizică și care nu au o legătură suficientă cu transportul respectiv.
CJUE a urmărit astfel criterii previzibile atât pentru călător, cât și pentru transportator. Problema domiciliului pasagerului fusese analizată și în lucrările privind Convenția de la Montreal, iar criteriul domiciliului sau reședinței permanente a pasagerului nu a fost introdus ca regulă generală pentru asemenea litigii.
Regula se aplică și zborurilor interne
Un alt element important al cauzei este faptul că zborul Madrid–Barcelona era integral pe teritoriul Spaniei. CJUE a fost întrebată tocmai dacă normele Convenției de la Montreal privind răspunderea transportatorului și competența se aplică într-o asemenea situație. Cauza privește interpretarea Regulamentului european nr. 2027/97 împreună cu articolul 33 din Convenția de la Montreal.
Prin urmare, faptul că un zbor se desfășoară între două aeroporturi ale aceluiași stat membru nu trebuie privit automat ca o situație exclusiv internă, în afara cadrului european privind răspunderea transportatorilor.
Decizia nu înseamnă că pasagerii pierd dreptul la despăgubiri
Aici este esențială o diferență. CJUE nu a decis că pasagera nu are dreptul să primească bani pentru bagajul pierdut și nici nu a eliminat dreptul călătorilor de a cere despăgubiri.
Hotărârea privește instanța la care poate fi introdusă acțiunea, nu existența dreptului la despăgubire.
Pentru români, sfatul practic este ca, înainte de a deschide un proces împotriva unei companii aeriene pentru pierderea bagajului, să nu pornească automat de la ideea că instanța din localitatea de domiciliu este competentă doar pentru că biletul a fost cumpărat online de acolo. Trebuie analizate ruta, destinația, compania aeriană, locul relevant al transportatorului și regulile Convenției de la Montreal.
Într-o perioadă în care aproape toate biletele de avion sunt cumpărate de pe telefon sau calculator, decizia trasează astfel o limită foarte clară: internetul îți permite să cumperi biletul de oriunde, dar locul din care ai făcut rezervarea nu îți oferă automat și dreptul de a muta acolo un eventual proces privind pierderea bagajului.