Adio, căpitane Picard! Patrick Stewart a plecat dintre noi, dar pentru generația care a descoperit Star Trek la TVR va rămâne mereu omul care ne-a învățat să privim cu entuziasm spre stele și să credem într-o lume mai bună

Căpitanul Jean-Luc Picard nu mai este. Și, deși știu prea bine că și actorii îmbătrânesc, că personajele supraviețuiesc celor care le dau viață și că nicio poveste nu poate continua la nesfârșit, vestea aceasta are darul să doară într-un fel aparte.

Pentru mulți dintre cei care au crescut în România anilor ’90, Patrick Stewart nu a fost doar un actor britanic dintr-un serial SF, mai ales că juca rol de francez. El a fost vocea care ne chema, episod după episod, la bordul navei Enterprise.

A fost chipul unei lumi în care oamenii reușiseră să treacă peste prejudecăți, conflicte și limitele propriilor civilizații. Iar pentru cei care au descoperit Star Trek: The Next Generation la TVR, aici incluzându-mă și pe mine, amintirea lui Picard este legată de o perioadă întreagă din viață. Aș putea spune, fără niciun dubiu, că exact această serie mi-a deschis apetitul spre toate celelalte Trek-uri, inclusiv spre The Original Series, întâmplată cu ceva timp înainte. Aici, o parte din merit îi aparține și lui Patrick Stewart.

TVR, anii ’90 și întâlnirea cu o altă lume, una bună

În România de după Revoluție, televiziunea avea o putere pe care astăzi ne este greu să ne-o imaginăm întrucât avem acum internetul.

Vezi și:

Un moștenitor refuză să vândă casa. Ce pot face ceilalți și când se poate ajunge la vânzare prin instanță

Nu aveam, evident, nici platforme de streaming, nu puteam căuta orice serial în câteva secunde și nici nu aveam acces la un catalog aproape infinit de filme. Așteptam programele anunțate, ne organizam timpul în jurul lor și descopeream uneori lucruri care aveau să ne rămână în minte zeci de ani. Tot atunci, în anii 1990, când am crescut eu, atunci când era ceva „mișto” la tv, nu mai vedeai nici țipenie de copil pe-afară.

În toamna lui 1993, emisiunea „Știință și imaginație” de la TVR a început să difuzeze Star Trek: The Next Generation. Au ajuns pe ecran toate cele 178 de episoade. Pentru o generație de telespectatori, întâlnirea cu Jean-Luc Picard a fost și o întâlnire cu un alt fel de science-fiction: unul în care viitorul nu era construit strict din nave spațiale, arme și extratereștri, ci mai ales din idei despre oameni, despre acceptarea tuturor așa cum sunt.

Poate că atunci nu înțelegeam toate dilemele morale, politice sau filosofice ale serialului, dar m-am updatat mai târziu. Poate că unele episoade mi se păreau complicate, iar tehnologia de pe Enterprise era pur și simplu fascinantă. Dar era ceva în felul în care vorbea Picard, în calmul lui și în felul în care își asculta echipajul, care te făcea să rămâi în fața televizorului. În plus, pentru un copil, costumele acelea de extratereștri păreau cu adevărat fascinante.

Vezi și:

A murit „Căpitanul Picard” – Sir Patrick Stewart a făcut valuri în Star Trek și X-Men, dar fanii îl vor ține minte pentru o sută de alte roluri

Un fizician a verificat celebra manevră a lui Picard din Star Trek și a descoperit un detaliu care le-a scăpat scenariștilor

În perioada în care țara noastră încerca să-și găsească propriul drum, Star Trek ne arăta o umanitate care învățase să colaboreze, să exploreze și să privească dincolo de granițele ei. N-a fost niciodată despre un viitor perfect, însă măcar unul cât se poate de apropiat de această noțiune.

Patrick Stewart nu a jucat doar rolul unui căpitan, a construit un reper extrem de greu de egalat

Trebuie știut că, în momentul în care Patrick Stewart a primit rolul lui Jean-Luc Picard, în 1987, el avea deja o carieră importantă în teatru. Era un actor format în Shakespeare și petrecuse ani buni pe scena Royal Shakespeare Company. Nu părea întocmai alegerea evidentă pentru un serial SF destinat unui public internațional, însă cred eu că tocmai de aceea, ceea ce a construit în jurul personajului a fost atât de special – în ciuda accentului britanic pentru un personaj de origine franceză, așa cum am menționat, de asemenea, adineauri.

Picard nu semăna musai cu eroul de aventuri care rezolvă totul prin forță, el prefera dialogul, își consulta echipajul și care înțelegea că autoritatea nu trebuie confundată cu infailibilitatea, iar chestiunea asta este cu adevărat senzațională – să poți construi un personaj cu atâtea straturi este o misiune grea.

Pentru mine, Stewart a devenit mai mult decât interpretul unui personaj îubit, a fost una dintre figurile care au definit identitatea francizei. A jucat rolul timp de șapte sezoane, a revenit în patru filme și, după mulți ani, s-a întors în serialul Star Trek: Picard, difuzat între 2020 și 2023, serial care, la modul cel mai onest, m-a întristat cumplit pentru că acolo am văzut primele semne ale faptului că Jean-Luc Picard nu este nemuritor.

Picard îmbătrânise, la fel ca publicul care îl urmărise în anii ’90. Avea alte regrete, alte întrebări și alte răni. Nu mai era doar căpitanul care comanda de pe puntea Enterprise, ci un om care trebuia să se împace cu propriul trecut, așa cum ni se întâmplă, de altfel, tuturor, într-un fel sau altul.

Star Trek: Picard, difuzat între 2020 și 2023

Nu trebuie uitat nici că Stewart a ajuns la o altă generație de spectatori prin rolul profesorului Charles Xavier din filmele X-Men, deși acestea n-au fost întocmai în topul meu zece, însă rolurile trebuie menționate pentru că ele au existat și, mai mult ca sigur, au reușit să intre în inimile multor fani.

Aș mai pune pe listă rolul Căpitanului Ahab, din Moby Dick, dar și pe cel al lui Ebenezer Scrooge. Cumva, deși diferite, a reușit în toate aceste roluri să devină credibil, păstrând, în același timp, ceva din propria persoană în fiecare dintre ele.

Dincolo de uniformă exista un om, o familie și o viață întreagă

Patrick Stewart s-a născut pe 13 iulie 1940, în Mirfield, Yorkshire, într-o familie cât se poate de obișnuită. Copilăria lui nu a fost una ușoară, crescând într-o casă modestă, într-un mediu marcat de violența domestică. Mai târziu, actorul a vorbit deschis despre aceste experiențe și despre felul în care teatrul și cărțile i-au oferit un refugiu.

A început să joace în spectacole încă din adolescență, iar la 19 ani a intrat în lumea teatrului profesionist. A devenit unul dintre actorii britanici respectați ai generației sale, interpretând personaje din Shakespeare și din dramaturgia modernă. A primit premii Laurence Olivier, a câștigat un Grammy pentru albumul audio Peter and the Wolf și a fost înnobilat de regina Elisabeta a II-a în 2010 pentru contribuțiile sale la teatru.

Viața personală a fost, ca în cazul multor oameni, mai complicată decât imaginea publică. A fost căsătorit prima dată cu coregrafa Sheila Falconer, alături de care a avut doi copii, Daniel și Sophie. După divorț, s-a căsătorit cu producătoarea Wendy Neuss, iar în 2013 a devenit soțul muzicienei Sunny Ozell. Ceremonia lor a fost oficiată de Ian McKellen, prietenul său apropiat și unul dintre colegii alături de care a împărțit și alte momente importante pe scenă și pe ecran.

În memoriile sale, Making It So, publicate în 2023, Stewart a vorbit inclusiv despre regretele personale și despre relațiile dificile cu copiii săi. Nu și-a construit o autobiografie în care totul să fie prezentat ca o reușită. A avut curajul să recunoască faptul că succesul profesional nu înseamnă automat și o viață personală fără rupturi sau durere.

Patrick Stewart în rolul lui Jean-Luc Picard, Star Trek

Pentru mine și toți ceilalți fani Star Trek, căpitanul nu pleacă niciodată cu adevărat

Moartea unui actor poate părea, la prima vedere, un eveniment care nu ne privește. Nu l-am cunoscut personal pe Patrick Stewart, nu am stat de vorbă cu el și nu am făcut parte din viața lui, dar există oameni pe care îi lași să intre în casa ta prin intermediul unui ecran și care ajung să ocupe un loc în memoria ta fără să-ți ceară voie.

În mod clar, nu am fost singura care a gândit așa. Trebuie să-ți reamintesc ce mi-a declarat Anson Mount, despre Patrick Stewart, în 2025, când am avut oportunitatea de a-i lua un interviu:

Playtech (Iulia Kelt): Salutare, Capitane! Nu am să te întreb nici despre părul tău pentru că sunt sigură că ești sătul de această întrebare și nici dacă erai fan Star Trek încă de dinainte, pentru că știu asta deja. Totuși, vreau să știu care este căpitanul tău preferat din franciză, în afară de tine, evident?

Anson Mount: (n.r. „râde pentru că nu a fost întrebat din nou despre freză”). Puțini oameni știu asta, dar îl cunosc pe Patrick Stewart de când aveam vreo 21 sau 22 de ani. Una din prietenele bune cu Patrick, Ann Cooke, era, de asemenea, o prietenă foarte apropiată a familiei mele din Tennessee. Era profesor emeritus în Shakespeare la Universitatea Vanderbilt. Ea a fost cea care s-a ocupat de educația mea.

Când eram la școala postuniversitară și Patrick juca The Tempest pe Broadway, m-a luat să merg să văd spectacolul și apoi să luăm cina cu Patrick Stewart.

Ulterior, ne-am mai întâlnit din când în când, la vreo șase, șapte ani, și i-am amintit că eu eram copilul care a fost adus de Ann. Și acum ne mai vedem și vorbim mereu despre cât de păcat este că Ann nu a trăit să ne vadă pe amândoi interpretând rolul de căpitan Star Trek.

Este incredibil să te gândești că s-a întâmplat așa și el a fost mereu un om foarte grațios și minunat de fiecare dată când l-am întâlnit, așa că aș spune Patrick.

În România, pentru cei care au prins Star Trek la TVR, amintirea lui va avea mereu și sunetul unui televizor din anii ’90, emoția unui episod așteptat și senzația că, pentru o oră, lumea de afară putea să mai aștepte.

Patrick Stewart nu mai este aici, dar Enterprise continuă să călătorească. Iar undeva, în memoria celor care au crescut alături de el, Jean-Luc Picard va rosti în continuare „Make it so”.

Adio, căpitane. Și mulțumim pentru călătorie. Engage!

Șomajul scade ușor în România, dar rămâne peste nivelul de anul trecut. Ce arată cifrele pentru tineri