Moartea îngrozitoare a părintelui chimiei moderne. Pe Antoine Lavoisier, Regimul Terorii l-a declarat „dușmanul poporului francez” și l-a decapitat fără motiv

Pe 8 mai 2025 se împlinesc 231 de ani de la dispariția omului de știință. Antoine Laurent de Lavoisier. Supranumit părintele chimiei moderne, acesta a avut o contribuție uriașă la dezvoltarea științei, dar destinul său a fost frânt brutal în timpul Terorii Revoluției Franceze. Deși a fost un om de știință remarcabil, recunoscut în întreaga Europă pentru cercetările sale revoluționare, Lavoisier a sfârșit decapitat în 1794, fiind acuzat pe nedrept de trădare și considerat „dușman al poporului francez”.

Antoine Lavoisier, un geniu al științei cu un destin tragic

Născut la Paris în anul 1743, într-o familie înstărită, Lavoisier a rămas orfan de mamă la doar cinci ani. Tatăl său era procuror la Curtea Supremă, iar educația tânărului Antoine a fost una aleasă.

A urmat cursurile Colegiului Mazarin, destinat copiilor burgheziei pariziene, iar mai târziu, la insistențele părintelui său, s-a înscris la Facultatea de Drept.

Deși a absolvit această facultate în 1764, atracția sa pentru științele naturale a fost mai puternică decât dorința de a deveni avocat.

Inna şi Alexandra Stan, împreună pe scenă. Au făcut show de zile mari, însă fanii au avut ceva de criticat: „Eu nu înţeleg”

Cu ce se stropesc castraveții pentru a-i scăpa de afide. Un ingredient din casă rezolvă imediat problema

În paralel cu studiile juridice, Lavoisier a acumulat vaste cunoștințe în matematică, fizică, chimie și mineralogie.

A colaborat cu reputatul mineralog Jean-Étienne Guettard și a publicat lucrări importante în acest domeniu. În plus, a efectuat observații meteorologice complexe pentru prognozarea vremii, o activitate rară la acea vreme.

Vezi și: Ziua în care literatura a îmbrăcat haine de doliu: titanii Cervantes și Shakespeare au plecat în același timp în Eternitate

O carieră științifică impresionantă, umbrită de funcții publice

În 1768, Lavoisier a fost primit în prestigioasa Academie Franceză de Științe, la doar 25 de ani. Deși era deja remarcat pentru activitatea sa în fizică, a fost repartizat la secția de chimie. Meritele sale au fost recunoscute și prin decernarea medaliei de aur pentru un proiect inovator privind iluminarea publică a Parisului.

În același an, Lavoisier a devenit partener într-o companie financiară care obținuse dreptul de monopol asupra unor ramuri comerciale importante, printre care comerțul cu sare, vin și tutun, și care colecta taxe vamale în numele statului.

Această activitate, desfășurată în cadrul Fermei Generale, va avea însă consecințe fatale în timpul Revoluției Franceze, când toți foștii fermieri generali au fost acuzați de delapidare și trădare.

În 1775, Lavoisier a fost numit administrator în cadrul Administrației pentru pulberi și salpetru, contribuind esențial la creșterea producției și îmbunătățirea calității acestor substanțe strategice.

Grație reorganizării conduse de el, Franța a putut exporta în America o cantitate importantă de salpetru, susținând astfel cauza independenței coloniilor americane.

La 28 de ani, s-a căsătorit cu Marie-Anne Pierrette Paulze, fiica unui fermier general. Soția sa i-a fost și colaboratoare fidelă, ilustrând multe dintre lucrările sale științifice.

Cu sprijinul ei, Lavoisier și-a continuat cercetările în chimie, dezvoltând aparate de măsură inovatoare, precum areometrul cu platan și instalații sofisticate de distilare.

Descoperiri fundamentale în chimie și fiziologie

Lavoisier a revoluționat domeniul chimiei prin experimente riguroase și metode precise de analiză. Un exemplu notabil este studiul său asupra apei distilate.

După 101 zile în care a monitorizat constant o instalație închisă de distilare, a demonstrat că masa totală a sistemului nu se modifică, concluzionând astfel că „natura apei nu se schimbă prin distilare”, o descoperire esențială pentru epocă.

Ulterior, s-a concentrat asupra studiului gazelor, numite atunci „fluide elastice”, și a efectuat experimente complexe privind arderea fosforului, sulfului și metalelor.

Cu ajutorul unei lentile uriașe de 120 cm, care concentra razele solare, a reușit să topească fierul și aurul, să ardă diamantul (obținând dioxid de carbon), dar a constatat că platina doar se înmoaie, iar gresia rămâne nemodificată.

Cea mai importantă contribuție a sa a fost descoperirea oxigenului, denumit inițial „aer înviorător”. A demonstrat că aerul este compus din două fracțiuni: una respirabilă (oxigenul) și una asfixiantă (azotul). Aceste descoperiri au dus la abandonarea teoriei flogisticului, o concepție depășită care domina chimia secolului XVIII.

Împreună cu matematicianul Pierre-Simon Laplace, Lavoisier a întreprins cercetări fundamentale privind căldura, determinând căldura specifică a substanțelor și energia eliberată în reacții chimice.

În 1789, a publicat celebrul „Tratat elementar de chimie”, considerat primul manual modern de chimie. Lucrarea includea un sistem coerent de nomenclatură chimică, bazat pe conceptul de element chimic, valabil și astăzi.

Lavoisier a fost și un pionier al fiziologiei. A demonstrat că procesul respirației este similar unei arderi lente în care oxigenul este transformat în dioxid de carbon, iar o parte din hidrogenul din sânge este ars, rezultând apă și căldură, proces esențial pentru menținerea temperaturii corpului.

Vezi și: A fost torturat, ars pe „Tronul de Foc” și mâncat de viu, în cea mai cumplită pedeapsă din istoria omenirii. Povestea lui Gheorghe Doja, conducătorul Răscoalei Țărănești din 1514

De la glorie academică la moarte pe eșafod

În ciuda contribuțiilor sale remarcabile, Revoluția Franceză i-a adus sfârșitul. După instaurarea Regimului Terorii, toate instituțiile academice, inclusiv Academia de Științe, pe care o conducea, au fost desființate. Lavoisier, ca fost fermier general, a devenit ținta represiunii politice.

În vara anului 1793, toți foștii fermieri generali au fost arestați, acuzați că nu au predat la timp rapoartele contabile ale instituției. Lavoisier, deși neimplicat în deciziile economice ale companiei, a fost închis alături de colegii săi la fosta mănăstire Port-Royal.

După luni de detenție, procesul acestora a fost transformat într-un simulacru politic. La 8 mai 1794, Lavoisier și ceilalți 27 de fermieri generali au fost judecați sumar.

Avocatul său nici măcar nu s-a prezentat, iar sentința a fost dictată rapid: moarte prin ghilotinare, în termen de 24 de ore. Execuția a avut loc în Piața Revoluției din Paris.

„A fost nevoie de o clipă pentru a-i tăia capul și probabil de un secol pentru a naște unul asemenea lui”, a declarat faimosul matematician Joseph-Louis Lagrange, contemporan al lui Lavoisier.

Unul dintre cei mai mari savanți ai tuturor timpurilor

La doar doi ani după execuție, în 1796, Convenția Națională a recunoscut eroarea comisă și i-a reabilitat postum pe toți fermierii generali. Familiile lor au primit înapoi averile confiscate.

Astăzi, Antoine Lavoisier este considerat unul dintre cei mai mari savanți ai tuturor timpurilor. A revoluționat chimia, a pus bazele metodologiei științifice moderne și a contribuit decisiv la dezvoltarea fiziologiei.

Cu toate acestea, a fost victima unei epoci tulburi, în care ideologia și frica au luat locul rațiunii și recunoștinței.

Moartea sa, crudă și nedreaptă, rămâne un avertisment istoric despre pericolele fanatismului politic și despre fragilitatea vieții chiar și pentru cei mai iluștri dintre oameni.

Vezi și: Femeia care a salvat Principatele Române, eroina Unirii de la 1859. Cum le-a dejucat Cocuța Conachi Vogoride planurile otomanilor