Ziua în care literatura a îmbrăcat haine de doliu: titanii Cervantes și Shakespeare au plecat în același timp în Eternitate

Doi dintre cei mai mari titani ai literaturii universale, Miguel de Cervantes și William Shakespeare au părăsit această lume în același timp, în data de 23 aprilie 1616, lăsând în urma lor o moștenire literară imposibil de egalat.

O coincidență marcată de eternitate: 23 aprilie, ziua dispariției simbolice a doi titani ai literaturii

Într-un capriciu de destin, ziua de 23 aprilie 1616 a rămas întipărită în istoria culturală a omenirii drept momentul în care două coloane ale literaturii universale, William Shakespeare și Miguel de Cervantes, s-au stins aproape simultan.

Deși cronologiile exacte diferă din cauza utilizării calendarelor iulian și gregorian, simbolismul acestei zile a fost suficient de puternic pentru a influența decizia UNESCO de a o consacra drept Ziua Internațională a Cărții și a Drepturilor de Autor.

În Regatul Unit, 23 aprilie este și considerată, tradițional, data nașterii lui Shakespeare, iar în fiecare an, orașul său natal, Stratford-upon-Avon, se transformă într-un epicentru al evenimentelor culturale, găzduind festivaluri literare, spectacole și ceremonii în onoarea bardului englez.

Horoscopul zilei. Zodia care trebuie să apeleze la calm pentru a evita conflictele joi, 19 iunie

Ce să pui în orez pentru un gust de excepţie. Nu va mai fi fad, ci aromat şi gustos

La rândul ei, Spania onorează memoria lui Cervantes printr-o tradiție emoționantă în Catalonia: cu ocazia Día de Sant Jordi, femeile oferă cărți bărbaților, iar aceștia le oferă trandafiri, într-un gest poetic ce unește dragostea și cultura.

Vezi și: De la un muncitor în uzină la Hamletul teatrului autohton. Gheorghe Cozorici, actorul cu cea mai frumoasă voce din România, a împărțit iubirea soției sale cu Jean Constantin

Miguel de Cervantes: un destin marcat de războaie, captivitate și literatură

Născut în apropiere de Madrid, probabil pe 29 septembrie 1547, Cervantes a fost al patrulea copil dintr-o familie de mică nobilime decăzută. Tatăl său, bărbier-chirurg, îmbina medicina rudimentară cu sarcinile de îngrijire corporală.

Tânărul Miguel a avut o copilărie marcată de mutări frecvente și o educație incertă, dar pare să fi fost un cititor avid, influențat de Juan Lopez de Hoyos, un profesor umanist din Madrid care l-a numit „elevul său iubit”.

În 1569, Cervantes a părăsit Spania, posibil din cauza unei altercații care l-ar fi pus în vizorul autorităților. A petrecut o perioadă în Italia, unde a intrat în serviciul cardinalului Giulio Acquaviva, apoi s-a înrolat ca soldat în armata spaniolă.

Participarea sa eroică la bătălia de la Lepanto din 1571 a devenit o marcă a biografiei sale. Deși bolnav, a insistat să lupte și a fost grav rănit, rămânând cu brațul stâng inutilizabil pentru tot restul vieții. A fost mândru de faptele sale de arme, considerându-le un simbol al onoarei și al devotamentului față de patrie.

Însă destinul i-a pregătit o încercare și mai grea. În 1575, în drum spre Spania, a fost capturat de corsarii berberi și vândut ca sclav în Alger.

A petrecut cinci ani în captivitate, timp în care a încercat de patru ori să evadeze. Stăpânii săi, impresionați de firea sa demnă și de reputația pe care o avea, l-au tratat cu o relativă indulgență. În 1580, familia sa, cu ajutorul călugărilor trinitari, a reușit să strângă răscumpărarea necesară eliberării.

După întoarcerea în Spania, Cervantes a avut parte de greutăți economice, însă nu a renunțat niciodată la scris. În 1605, a publicat prima parte din Don Quijote de la Mancha, considerată prima operă modernă a literaturii occidentale.

Romanul satirizează idealurile cavalerismului și reflectă asupra condiției umane printr-o combinație de umor, melancolie și profunzime filozofică.

Personajele Don Quijote și Sancho Panza au devenit arhetipuri literare, recognoscibile în întreaga lume, inspirând numeroase adaptări teatrale, cinematografice și artistice.

Cervantes a murit pe 22 aprilie 1616, dar a fost înmormântat a doua zi, astfel că oficial, moartea sa este consemnată pe 23 aprilie. S-a stins la 68 de ani, suferind de complicații provocate de diabet.

Moștenirea sa literară este colosală: de la Povestiri exemplare la piese de teatru inspirate din experiențele din captivitate, întreaga sa operă respiră un umanism profund și un spirit critic rar întâlnit în epocă.

Vezi și: Înainte de Romeo și Julieta au fost Pyramus și Thisbe. Legenda primilor amorezi din literatură care și-au pus capăt zilelor din iubire

William Shakespeare: de la fiu de meșteșugar la geniul universal al teatrului

Născut în 1564 în Stratford-upon-Avon, William Shakespeare provenea dintr-o familie modestă. Tatăl său, John, era meșteșugar, iar mama sa provenea dintr-un neam de moșieri. A fost botezat pe 26 aprilie, sugerând că s-ar fi născut cu doar câteva zile înainte – posibil chiar pe 23 aprilie, data care i-a devenit și zi de deces.

La vârsta de 18 ani, Shakespeare s-a căsătorit cu Anne Hathaway, cu opt ani mai în vârstă decât el, și a avut trei copii. Între 1585 și 1592, perioada cunoscută drept „anii pierduți”, William s-a mutat, probabil, la Londra, unde și-a început cariera în lumea teatrului.

Până în 1594, era deja membru al trupei Oamenii lordului Chamberlain, care mai târziu a devenit Oamenii regelui, după urcarea pe tron a lui Iacob I. Shakespeare nu era doar actor, ci și unul dintre coproprietarii companiei teatrale.

A publicat primele sale poezii, Venus și Adonis și Violul Lucreției,  în această perioadă, dedicate protectorului său, Henry Wriothesley.

Începuturile sale dramatice au fost dominate de comedii și piese istorice, precum Henric al VI-lea, Visul unei nopți de vară, Neguțătorul din Veneția și Romeo și Julieta. Ulterior, în perioada maturității, a scris celebrele sale tragedii: Hamlet, Othello, Regele Lear și Macbeth, opere care și astăzi sunt repere ale artei dramatice.

Deși a avut un succes imens, Shakespeare a dus o viață relativ retrasă. Spre sfârșitul vieții, s-a retras în Stratford, unde a murit pe 23 aprilie 1616, la 52 de ani. A fost înmormântat în biserica locală, lăsând în urmă o operă cu un impact nemuritor asupra teatrului și literaturii.

Vezi și: Descoperirea de sute de milioane de euro: Primul portret autentic al lui William Shakespeare

Doi titani, o singură zi și o moștenire globală

Întâmplarea că William Shakespeare și Miguel de Cervantes au murit în aceeași zi a devenit mai mult decât o simplă coincidență calendaristică.

Este o metaforă a efemerului vieții și a eternității artei. Ambii au reușit, prin talentul lor, să transceadă epoca și limba, devenind simboluri universale ale umanității, ale creativității și ale luptei cu absurdul existenței.

Fie că îl citim pe Don Quijote ridicându-și sulița împotriva morilor de vânt sau îl auzim pe Hamlet întrebând „A fi sau a nu fi?”, suntem martori ai unei literaturi care nu a îmbătrânit niciodată. Prin operele lor, Cervantes și Shakespeare ne vorbesc încă – nu doar despre lumea lor, ci și despre a noastră.

În fiecare 23 aprilie, nu comemorăm doar două dispariții, ci celebrăm literatura însăși. Este ziua în care arta scrisului a plâns, dar și ziua în care a renăscut, prin cuvintele celor care nu vor muri niciodată.