Femeia care a salvat Principatele Române, eroina Unirii de la 1859. Cum le-a dejucat Cocuța Conachi Vogoride planurile otomanilor

În zilele noastre, puțini oameni își mai aduc aminte, din cărțile de istorie, de rolul fundamental pe care l-a jucat Cocuța Conachi Vogoride în realizarea Unirii Moldovei cu Țara Românească în anul de grație 1859. Cine a fost, de fapt, soția prințului Nicoale Vogoride, ibovnica domnitorului Al. I. Cuza și eroina Micii Uniri.

O copilărie între literatură, patriotism și suferință

Ecaterina Conachi, cunoscută mai ales sub porecla de Cocuța, s-a născut într-un mediu de profundă noblețe spirituală și politică. Fiică a boierului și poetului Costache Conachi și a Smarandei (Zulnia) Negri, ea a venit pe lume în palatul familiei de la Țigănești, județul Galați, în ziua de 17 august 1828.

Deși venirea ei pe lume a fost o mare bucurie pentru părinții săi în vârstă, copilăria ei a fost umbrită de pierderea mamei, care a murit când ea avea doar cinci ani.

Rămasă orfană de mamă, Cocuța a fost crescută cu mare grijă de tatăl său, care i-a oferit nu doar educație aleasă, ci și o profundă conștiință patriotică.

Ce să pui în orez pentru un gust de excepţie. Nu va mai fi fad, ci aromat şi gustos

Cum protejezi roșiile în solarii când temperaturile trec de 40°C. Trucul fermierilor pentru a nu pierde recolta pe timp de caniculă extremă

Fratele său vitreg, Costache Negri, a devenit un lider marcant al mișcării unioniste, iar sora acestuia, Elena Negri, a fost muza lui Vasile Alecsandri, murind tragic la doar 26 de ani.

În acest mediu în care valorile naționale și culturale erau la mare preț, Cocuța a fost modelată ca o femeie inteligentă, cultivată și profund atașată de cauza românilor.

Căsătorită cu un trădător de țară, Cocuța Conachi a reușit să-l demaște pe soțul ei, Nicolae Vogoride

La doar 17 ani, Cocuța s-a căsătorit cu Nicolae Vogoride, un politician de origine bulgară și viitor caimacam al Moldovei. Deși părea o alianță promițătoare, Vogoride s-a dovedit a fi un adversar înverșunat al Unirii Principatelor, iar relația dintre cei doi soți s-a deteriorat rapid, mai ales după moartea lui Costache Conachi în 1849.

Naivitatea Cocuței a făcut ca aceasta să-i ofere soțului o împuternicire asupra averii moștenite, lucru de care Vogoride a profitat fără ezitare.

Totuși, Cocuța nu era o femeie care să accepte pasiv trădarea. Când Nicolae Vogoride a fost numit caimacam în 1857, cu misiunea de a împiedica Unirea Moldovei cu Țara Românească, Cocuța s-a opus ferm.

Deși mariajul ei devenise o armă împotriva idealurilor în care credea, ea nu s-a sfiit să înfrunte public trădarea soțului.

I-a scris o scrisoare plină de indignare, în care îl acuza că și-a trădat patria și-i amintea că toată averea pe care o avea provenea de la familia Conachi. În același timp, l-a amenințat cu divorțul și i-a cerut îndepărtarea ministrului antiunionist Catargi.

Vezi și: Prințul, trădarea și Unirea Principatelor Române. Nicolae Vogoride a falsificat alegerile ca să se răzbune pe Cuza, amantul soției sale

Cum a dejucat planurile otomane: episodul scrisorilor secrete

Momentul de cotitură care a schimbat cursul istoriei s-a petrecut în vara anului 1857, când Vogoride a falsificat rezultatele alegerilor pentru Divanurile Ad-hoc, împiedicând exprimarea dorinței populare privind Unirea.

Alegerile din iulie au fost fraudate grosolan, iar diplomațiile occidentale, dezamăgite, și-au pierdut interesul pentru chestiunea românească. Turcii pregăteau oficializarea rezultatului falsificat, iar Vogoride se pregătea să primească firmanul de domn din partea Înaltei Porți.

Însă Cocuța nu a rămas indiferentă. Într-una din deplasările sale la Iași, a pătruns în cancelaria domnească și a descoperit un teanc de 14 scrisori diplomatice, expediate de la Istanbul și de la ambasada otomană din Londra.

Conținutul acestora era exploziv: dovezi clare că Vogoride primise instrucțiuni secrete de a sabota Unirea, dar fără ca acest lucru să fie făcut la vedere. Se vorbea despre interzicerea presei și despre manipularea opiniei publice.

Cocuța a sustras aceste scrisori și le-a predat liderilor unioniști Costache Negri și Dimitrie Rallet. Scrisorile au fost trimise ambasadorului Franței, care, la rândul său, le-a trimis revistei „L’Étoile de Danube” din Bruxelles.

Publicarea acestora a provocat un adevărat scandal diplomatic în capitalele europene, de la Paris și Londra până la Berlin și Viena. Presiunea asupra Înaltei Porți a devenit insuportabilă.

Victoria Unirii Principatelor Române și pierderea unei eroine

Ca urmare a scandalului iscat de publicarea scrisorilor, sultanul a fost obligat să anuleze alegerile fraudate și să organizeze un nou scrutin, de data aceasta sub supravegherea atentă a Puterilor Garante.

Rezultatul alegerilor din 22 septembrie 1857 a fost covârșitor în favoarea unioniștilor. Vogoride a fost înlăturat, iar drumul spre Unirea de la 1859 era deschis. Fără acțiunea curajoasă a Cocuței, planul otoman de a păstra Principatele Române divizate ar fi avut mari șanse de reușită.

Cu toate acestea, eroina acestui moment decisiv nu a primit niciodată recunoașterea meritată. În anul 1860, Cocuța a divorțat oficial de Vogoride, iar mai târziu s-a recăsătorit, în 1864, cu prințul italian Emanuelle Ruspoli.

Alături de acesta, a avut încă cinci copii și s-a implicat activ în mișcarea de unificare a Italiei, frecventând cercurile politice și artistice cele mai rafinate ale vremii.

Viața ei a fost scurtă, dar intensă. La doar 42 de ani, în februarie 1870, Cocuța a murit subit la Geneva, aparent din cauza unei febre palustre.

A fost înmormântată, așa cum își dorise, în biserica familiei de la Țigănești, lângă părinții săi. În tradiția locală s-a păstrat și legenda că ar fi murit în urma unei căzături de pe cal, lângă conac, existând o movilă ce îi poartă numele.

Vezi și: Modernizarea României, un proces de lungă durată pe care nu-l voiau toți. Cum s-a luptat Alexandru Ioan Cuza cu masoneria VIDEO

Moștenirea uitată a unei femei excepționale

Din păcate, contribuția Cocuței Conachi Vogoride la realizarea Unirii nu a fost niciodată omagiată cum se cuvine. Nicio statuie, nicio stradă centrală, nicio placă memorială nu amintește în mod vizibil de sacrificiul și curajul unei femei care, riscând totul, a făcut posibilă Unirea.

Într-o altă țară, fapta ei ar fi fost imortalizată ca exemplu de devotament civic și eroism feminin. Istoricul Gh.N. Munteanu spunea, încă din 1927, că „în altă ţară cu sentimentul recunoştinţei cultivat prin tradiţie, fapta Cocuţei Vogoride ar fi fost eternizată”.

Pe nedrept uitată de posteritate, Cocuța Conachi rămâne o figură singulară în istoria românească — o femeie care a ales națiunea în locul intereselor personale, care a trădat trădarea și a fost loială idealurilor unui popor în căutare de unitate.

Acțiunile ei nu au fost motivate de vreo relație romantică, așa cum s-a speculat ulterior în legătură cu o presupusă idilă cu Alexandru Ioan Cuza.

În momentul în care Cocuța Conachi ar fi sustras scrisorile, Cuza nici măcar nu era considerat un candidat serios la tron. Patriotismul sincer, moștenirea morală a familiei și conștiința rolului istoric pe care îl putea juca au fost adevăratele sale motoare.

Astăzi, Cocuța Conachi Vogoride merită să fie redescoperită și reintegrată în memoria națională ca simbol al curajului feminin și al devotamentului față de țară. Femeia care a salvat Unirea de la 1859 nu trebuie să rămână o notă de subsol în cărțile de istorie, ci un nume rostit cu respect și recunoștință.