A răpit-o pe Elena Caragea în ziua nunții ei și a fugit de dueluri, din lașitate. Povestea lui Scarlat Bărcănescu, primul băiat de bani gata din istoria Bucureștiului

Bucureștii au fost dintotdeauna un loc al contrastelor, unde luxul s-a întrepatruns cu desfrâul, iar moravurile s-au schimbat în funcție de epocă. La începutul secolului al XIX-lea, existau deja personaje care trăiau exclusiv pentru plăceri, fără să aibă vreun rost bine definit. Un astfel de exemplu este Scarlat Bărcănescu, considerat primul „băiat de bani gata” al Capitalei, un tânăr care îmixtiona farmecele seducătorilor vremii cu obrăznicia aventurierilor nocturni.

Un crai al Bucureștilor, crescut în lux și destrăbălare

Așa cum tinerii de bani gata ai zilelor noastre se afișează cu mașini scumpe în fața cluburilor, Scarlat Bărcănescu își făcea apariția la petrecerile Bucureștiului de altădată în trăsuri luxoase, comandate la Viena sau Berlin.

Conducătorii acestor trăsuri erau muscali în livrele verzi, care înlăturau calea oricui încerca să-i stea în drum. Tânărul Scarlat era nelipsit din tavernele Bucureștiului, în special din cele din zona Cișmigiului, acolo unde încingea petreceri stropite din belșug cu rachiu.

Istoricul Adrian Majuru menționează că, deși provenea dintr-o familie cu rang înalt, fiind fiul ispravnicului județului Prahova, primul băiat de bani gata ai Bucureștilor a ales să-și trăiască tinerețea într-un mod nonconformist.

Horoscopul zilei de joi, 24 aprilie 2025. Nativii Gemeni au oportunităţi în carieră

Cum să scapi de mucegai cu bicarbonat de sodiu. Funcționează și pe rosturi, și pereți

De altfel, încă din perioada liceului, pe când era elev la Sfântul Sava, obișnuia să provoace dueluri pentru orice domnișoară care însemna ceva pentru el. Iar asta se întâmpla des.

A răpit-o pe frumoasa Elena Caragea în noaptea nunții ei cu logofătul Ion Bălăceanu

Momentul care l-a propulsat pe Scarlat Bărcănescu în paginile istoriei s-a petrecut în anul 1816, în timpul domniei lui Ioan Gheorghe Caragea.

Faimos pentru aventurile sale galante, Scarlat a pus ochii pe Elena (Elenchi) Caragea, o tânără de viță boierească. Numai că fata era promisă unui alt bărbat, tânărul logofăt Ion Bălăceanu, fiul banului Constantin Bălăceanu.

Într-un gest care în epocă a fost considerat un „act de emancipare feminină”, dar și o dovadă a îndrăznelii lui Scarlat, cei doi au fugit în noaptea nunții Elenei.

Răpirea a fost una dramatică. Scarlat Bărcănescu ar fi tras focuri de pistol către mirele părăsit, deși confruntarea nu s-a soldat cu victime.

Ajunși la Bărcănești, lângă Ploiești, craiul ar fi obligat un preot să-i cunune. Evenimentul a stârnit un scandal uriaș, iar fratele Elenei, Iancu Caragea, a jurat să îi pedepsească pe cei responsabili.

Vezi și: Celălalt Caragiale, un ”crai de curte veche”. Mateiu, bastardul care și-a urât tatăl și a ”vânat” femei mature pentru bani

Confruntarea dintre familii și duelurile mortale

Iancu Caragea nu era omul care să lase lucrurile baltă. Alături de bunul său prieten Dumitrache Bărcănescu, fratele lui Scarlat, era recunoscut drept unul dintre cei mai temuți mânuitori de arme din București.

Atmosfera vremii era una tensionată, dar conflictele deschise au fost evitate o vreme, mai ales din cauza mișcării lui Tudor Vladimirescu și a legilor stricte impuse de domnitorul Grigore al IV-lea Ghica.

Totuși, în 1827, la 11 ani de la eveniment, dușmănia dintre Iancu Caragea și Dumitrache Bărcănescu a explodat. Cei doi s-au încăierat la o petrecere, iar neînțelegerea a dus la un duel.

”Cei doi nu lasau sa le scape niciun prilej de a se imbraca cu poturi, cu mintean si cu cepchen, a se lega la cap cu tarabolus si a-si incarca sileahul de la brau cu pistoale si cu iatagan, precum si a-si atarna pala de gat.

Pentru cel mai mic lucru ei se serveau cu armele, incat din pasnici ce erau mai inainte, devenisera artagosi si turburatori.”, nota Ion Ghica într-o scrisoare adresată poetului Vasile Alecsandri, conform Historia.

Tragând unul în altul, ambii au fost uciși. Bucureștenii au fost marcați de moartea celor doi tineri de viță boierească, iar funeraliile lor s-au transformat într-un eveniment impresionant.

Vezi și: Pantazi Ghica, scriitorul blestemat în amor. ”Craiul de Curte Veche” și-a pus capăt zilelor din cauza iubirilor neîmplinite

Craiul Scarlat Bărcănescu a fugit din calea duelului

Deși se arătase într-un timp curajos, sfidând convențiile sociale prin gesturile sale necugetate, Scarlat Bărcănescu s-a dovedit a fi lipsit de onoare atunci când a fost provocat la duel de consulul austriac Herr von Liehmann.

Motivul? Beizadeaua scrisese un pamflet defăimător despre acesta, care circulase la un bal. Austriecul a considerat afrontul o insultă insuportabilă și l-a provocat pe Scarlat la duel. Toată lumea a așteptat confruntarea în Grădina lui Scufa, un loc celebru pentru astfel de lupte.

Doar că Scarlat Bărcănescu nu a mai apărut. Lipsa sa de curaj i-a știrbit complet reputația, iar până în zilele noastre, gestul său rămâne un simbol al lașității.

Viața după cel mai mare scandal al secolului XIX din București

După fuga de la duel, Scarlat și-a pierdut influența în cercurile înalte. Rămas fără respectul camarazilor săi și ocolit de aristocrația vremii, a trăit în umbră, fără să mai fie protagonistul vreunui scandal public.

Soarta Elenei Caragea rămâne incertă, dar istoricii susțin că nu și-a găsit fericirea lângă Scarlat, iar în anii următori ar fi dispărut din peisajul monden al Capitalei.

În schimb, familia Bărcănescu și-a recăpătat prestigiul prin Ecaterina Bărcănescu, soția ispravnicului județului Prahova, care a organizat primele concerte de muzică clasică din București.

Astfel, în casele sale răsunau lucrări de Händel, Bach sau Rameau, aducând o notă de cultură și rafinament într-un oraș marcat de conflicte și dueluri.

Povestea lui Scarlat Bărcănescu ilustrează fața ascunsă a Bucureștiului boieresc. De la petreceri fastuoase, aventuri romantice și dueluri până la lașitate, el rămâne un personaj fascinant, dar controversat.

La aproape 200 de ani de la aventurile sale, povestea lui continuă să fie un exemplu de cum luxul, puterea și nesăbuința pot modela destine efemere.

Astăzi, povestea lui Scarlat pare să se repete, sub altă formă, în rândul celor care trăiesc doar pentru plăceri, fără a înțelege că gloria trecătoare este adesea umbrită de propriile slăbiciuni.

Vezi și: Blestemul lui George Coșbuc. Inima lui s-a stins atunci când și-a îngropat unicul fiu: ”Să nu-mi spuie vreun dușman cumplit că baiatul meu nu mai e!”