Blestemul lui George Coșbuc. Inima lui s-a stins atunci când și-a îngropat unicul fiu: ”Să nu-mi spuie vreun dușman cumplit că baiatul meu nu mai e!”

Una dintre cele mai emoționante drame din istoria literaturii o reprezintă, fără îndoială, moartea subită a lui Alexandru, unicul fiu al marelui George Coșbuc, răpus la doar 19 ani în ceea ce avea să devină primul accident auto grav din istoria poporului nostru. Poetul a căzut într-o depresie profundă, iar după 3 ani a plecat după fiul său, în lumea celor drepți.

Fiul lui George Coșbuc a pierit la 19 ani într-un accident de mașină

În vara anului 1915, o tragedie zguduia liniștea poetului național al românilor, George Coșbuc, atunci când, în apropiere de municipiul Târgu Jiu, în inima Gorjului, Alexandru Coșbuc, unicul său fiu, își găsea sfârșitul într-un accident de circulație.

Tânărul se afla într-un automobil Mercedes, alături de prietenul său, beizadeaua Alexandru Stâlpeanu. Publicațiile acelor vremuri au păstrat primele pagini pentru a detalia cumplitul accident care a zguduit din temelii familia poetului Coșbuc.

Cum arăta Gabriela Lucuțar acum 10 ani, înainte să devină Regina Întunericului. Nimeni nu a recunoscut-o!

Cum arată Corina Bode, partenera lui Honorius Prigoană. A trăit mereu în lux și opulență

Diana Șoșoacă, slabă, îmbrăcată elegant! Imaginile pe care le-ai ratat! FOTO

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a lăsat pozată după ce a renunțat la sutien

”Alexandru Coşbuc se afla într-o maşină Mercedes Torpedo Benz, împreună cu Alexandru Stâlpeanu, un latifundiar din Teleorman, proprietarul maşinii, probabil şi singura care circula, în vremea respectivă, pe drumurile Gorjului.

Cei doi se întorceau de la vila din Tismana, unde George Coşbuc se retrăgea de multe ori ca să scrie poezii. Alexandru Coşbuc avea 19 ani şi era student. Acesta fusese chemat în armată şi urma să ajungă la Drobeta Turnu Severin.

Maşina a lovit un bolovan mai mare, după care a intrat într-o căruţă aflată în faţă. Alexandru Stâlpeanu a murit pe loc, iar Alexandru Coşbuc a fost rănit grav.

A fost transportat cu o căruţă la spitalul din Târgu Jiu, dar a murit pe drum. George Coşbuc a fost foarte afectat de acest eveniment şi a ridicat o fântână în amintirea singurului său copil“, relatau cei de la Adevărul.

Alexandru avea doar 19 ani când și-a găsit sfârșitul, poetul nemaifiind același om după ce s-a văzut nevoit să-și îngroape singurul copil. Măcinat de durere și de amărăciune, George Coșbuc renunță la scris și se închide în casă.

Vezi și Românii de pe Titanic care au supraviețuit. Greva marinarilor le-a salvat viața! Cine au fost Beila și Meier Moor

Poetul a intrat într-o depresie cruntă. Refuza să mănânce cu zilele

Nicolae Iorga este alături de poet, încercând să-l facă să-și revină, consolându-l neîncetat. Astfel, istoricul îl propune pe George Coșbuc ca membru titular al Academiei Române, în plenul academic prezidat de Barbu Ștefănescu Delavrancea.

Onoarea este imensă, însă tatăl îndoliat nu simte nicio emoție. Scopul vieții sale s-a pierdut, iar nimeni nu i-l mai poate aduce înapoi.

”Îl zăream ascuns în pălăria lui mare, trasă pe frunte. Își pierduse băiatul, un flăcău”, scria Tudor Arghezi, la acea vreme.

Îngrijorată, Elena Coșbuc apelează la prietenii soțului ei. Simte că-l pierde și le povestește apropiaților că trec zile întregi fără ca scriitorul să pună gura pe o bucățică de mâncare.

Inima i s-a oprit odată cu trecerea în neființă a băiatului său, deși trupul și mintea i-au supraviețuit încă 3 ani. La 52 de ani, poetul George Coșbuc părăsește această lume, mergând să-și caute fiul pe alte tărâmuri.

Mulți spun că ar fi murit de dor

Diagnosticul oficial al medicilor a fost congestie cerebrală, însă cei care l-au cunoscut pe George Coșbuc sunt convinși că artistul ar fi murit din cauza inimii sale frânte.

”Joi, în 9 maiu nou 1918, după amiază, la ora 1 și jumătate, a încetat din viață marele nostru poet Gheorghe Coșbuc, autorul Firelor de Tort și al duioaselor Balade și Idile” nota ”Gazeta Transilvaniei”.

Nicolae Iorga, una dintre cele mai luminate minți ale poporului român, scria, cu durere, următoarele rânduri, la dispariția celebrului poet.

”Se știa, în cercul intimilor, că badea Gheorghe al nostru era suferind, mai mult abătut, de la nenorocirea ce l-a lovit, când și-a pierdut unicul său fiu între împrejurări foarte tragice. Miercuri, fusese în oraș și, seara, când s-a întors acasă, s-a simțit indispus.

Joi, a zăcut în pat, stând de vorbă cu soția sa, când, pe la ora 1 și jumătate, simțindu-se rău, a încetat din vieață, fără ca familia să fi avut cel puțin timpul de a chema în ajutor un medic”.

Cel ce a cântat toate vitejiile neamului, de la Gelu al legendei până la dorobanții din ‘77, moare fără să fi văzut sub steag pe aceia care au onorat din nou sfântul drapel al țării”.

Vezi și ”O prea mare iubire ucide!” Irinel Liciu și-a pus capăt zilelor, pentru a-l urma pe Ștefan Augustin Doinaș în Infern

Ultimele cuvinte de iubire către fiul său

În memoria fiului său iubit, George Coșbuc a ridicat o fântână în locul tragicului accident. Astăzi, locul este cunoscut de toți localnicii ca „Fântâna lui Coșbuc”. Deși monumentul a fost ridicat în amintirea lui Alexandru, acest loc a devenit un simbol al durerii și al suferinței poetului.

În prezent, în locul respectiv funcționează un restaurant, iar patronul acestuia, Ion Vârțanu, a amplasat o placă comemorativă cu fotografia lui Alexandru Coșbuc. Gestul său de respect și de onoare față de memoria poetului și a fiului său pierdut aduce o lumină de speranță în întunericul tristeții.

Despre tragedia care i-a marcat existența, George Coșbuc a iscălit doar câteva versuri ce au rămas pentru posteritate, exprimându-și durerea sfâșietoare față de pierderea unicului său moștenitor:

”Ah, cumva să nu mi-o spuie

Vreun duşman cumplit

Că băiatul meu azi nu e

Şi că a murit,

Că-n schimbarea bruscă-a minţii

Eu l-aş omorî cu dinţii

Ca pe-un câne care muşcă

Pe furiş…”.

De numeroase decenii, Alexandru, Elena și George Coșbuc se odihnesc împreună, în Cimitirul Bellu din Capitală, reunindu-și familia în eternitate.