12.000 de dolari ca să-ți cureți sângele de microplastice? Noua obsesie a elitei medicale din Londra

Într-o lume în care poluarea a devenit invizibilă, dar omniprezentă, apar tot mai multe proceduri „miraculoase” care promit să ne purifice organismul. Cel mai nou trend medical vine de pe Harley Street, Londra, și sună ca un tratament SF: eliminarea microplasticelor din sânge printr-o procedură numită afereză. Promovată de Clarify Clinics, această terapie costă peste 12.000 de dolari per sesiune și promite nu doar detoxifiere, ci și ameliorarea simptomelor de oboseală cronică, „brain fog”, lupus sau chiar long COVID.

Dar e oare acest tratament o soluție reală sau doar un moft al celor dispuși să plătească oricât pentru un plus de „biohacking”? Hai să vedem ce spun specialiștii, ce presupune procedura și cât de reale sunt riscurile microplasticelor pentru sănătatea ta.

În esență, afereza nu este o noutate medicală. Este o procedură cunoscută în medicină, folosită de ani buni în donarea de plasmă sau în tratamente pentru diverse boli autoimune și neurologice, unde sângele pacientului este filtrat, iar plasma este înlocuită cu lichide sterile, proteine și anticorpi. Ce face Clarify Clinics este să ia această tehnologie și să o ambaleze într-o variantă de lux, sub brandul „Clari”.

Potrivit CEO-ului clinicii, Yael Cohen, tratamentul este complet nedureros și confortabil: „Pacienții se uită la filme, vorbesc la telefon, chiar dorm. Cei care dorm sunt preferații mei”, a declarat ea într-un interviu pentru Wired. Procesul implică scoaterea sângelui, filtrarea acestuia pentru eliminarea microplasticelor și returnarea lui curățat în organism.

Au apărut imagini din noul sezon „Insula Iubirii”. Radu Vâlcan, uimit de ce s-a întâmplat la filmări: „Nu este un sezon fenomen, este excepțional”

Cum să stropești vinetele în iunie ca să rodească mai mult. Trucul folosit de grădinarii cu experiență

Până aici, totul pare promițător. Doar că nu există studii clinice publicate care să confirme eficiența metodei în eliminarea microplasticelor din sânge. Tot ceea ce se știe până acum provine din observații izolate sau testimoniale ale pacienților.

Microplasticele: cât de periculoase sunt cu adevărat?

Microplasticele au fost găsite peste tot: în sânge, creier, intestine, chiar și în locuri aparent neatinse precum vârful Everestului sau situri arheologice. Însă efectele lor exacte asupra corpului uman rămân, deocamdată, în mare parte necunoscute.

Unele studii recente au sugerat legături între aceste particule și daune la nivel celular, inflamații sau afecțiuni cardiace, dar toate au fost studii observaționale, nu demonstrații cauzale clare. Cu alte cuvinte, știm că avem microplastice în corp, știm că pot face rău — dar nu știm exact cât de mult și cum anume.

În cazul unui reporter de la Wired, testarea unui eșantion de sânge a arătat că are aproximativ 190 de particule microplastice pe mililitru, o cantitate considerată „scăzută”. Dar chiar și așa, CEO-ul clinicii i-a reamintit că are „cam un milion de particule în sistemul circulator”. O afirmație care, deși sună alarmant, nu vine însoțită de vreun diagnostic sau de o interpretare medicală standardizată.

Longevitate, biohacking și marketingul fricii moderne

De ce ar da cineva peste 12.000 de dolari pentru un tratament fără dovezi solide? Răspunsul pare să vină din aceeași logică care a făcut ca Bryan Johnson, celebrul influencer al longevității și fost investitor în Futurism, să devină client de top pentru Clarify. Johnson, care și-a filtrat sângele cu plasmă de la fiul său în cadrul unui experiment de întinerire radical, e simbolul unei generații obsedate de controlul asupra propriei biologiei și de lupta contra îmbătrânirii.

În acest context, Clari nu vinde doar o procedură medicală, ci și un vis de purificare, longevitate și performanță optimă. O viziune atractivă mai ales pentru cei care trăiesc în ritm alert, simt că ceva nu funcționează „la capacitate maximă” și sunt dispuși să cheltuie sume uriașe pentru o șansă la „reset biologic”.

Problema e că medicina nu se bazează pe vise sau pe marketing, ci pe dovezi. Iar în cazul microplasticelor, cercetările abia sunt la început. Poate că peste 10 ani vom avea răspunsuri clare. Până atunci, proceduri ca aceasta rămân într-un no man’s land între promisiune și placebo, între știință și pseudoștiință.