Căzând prin Sistemul Solar cu o viteză uimitoare de 635.266 de kilometri (394.736 de mile) pe oră, Parker Solar Probe de la NASA tocmai a doborât recordul pentru cel mai rapid obiect creat vreodată de mâna omului.
Evenimentul din 27 septembrie marchează punctul de cotitură al celei de-a 17-a bucle a misiunii în jurul Soarelui, deoarece colectează date despre vânturile încălzite ale particulelor încărcate și magnetismul violent care înconjoară cea mai apropiată stea a noastră, scrie NASA.
La aceste viteze, ar fi posibil ca o aeronavă să ocolească planeta noastră de aproximativ 15 ori într-o singură oră. Nu numai că este o viteză record, ci este și o apropiere record de Soare – la doar 7,26 milioane de kilometri deasupra oceanului radiant de plasmă pe care îl considerăm suprafața stelei.
Vezi și FOTO Premieră în sistemul nostru solar: prima navă spațială care a pătruns în atmosfera Soarelui
Având în vedere că Soarele are puțin sub 1,4 milioane de kilometri diametru, acest lucru ar fi asemănător cu a sta la câțiva pași de un foc de tabără aprins. Suficient de aproape pentru a simți mirosul de fum, dar nu atât de aproape încât părul din nas să-ți ardă.
Obținerea unor astfel de fapte incredibile nu a fost rezultatul unor propulsoare puternice (cel puțin, nu în totalitate), ci mai degrabă o consecință a unui joc de „mini-golf” cosmic perfect sincronizat. Astfel, pentru ca Parker Solar Probe să ajungă exact acolo unde este acțiunea, trebuie să intre și să iasă din coroana Soarelui.
Vezi și NASA bate încă un record. Ce s-a întâmplat cu una dintre sondele din jurul Soarelui
Așadar, NASA a folosit o rachetă robustă pentru a alinia lovitura și a aruncat mingea protejată de căldură cu o viteză menită să ajute la anularea vitezei de orbită a Pământului și să o ruleze chiar în centrul Sistemului Solar. Cronometrarea traseului sondei cu trecerea lui Venus folosește gravitația planetei, încetinind sonda suficient pentru a înconjura într-o spirală care se diminuează lent.
După un total de 24 de orbite, Parker Solar Probe ar trebui în sfârșit să adune o grămadă de informații care ne vor ajuta să modelăm mai bine comportamentul Soarelui. Cu alte șapte ture până la final, fără îndoială, vom vedea aceste recorduri spulberate din nou, fiecare servind ca o reamintire a ceea ce se poate realiza cu puțină fizică și cu multă curiozitate.