Top 5 roluri negative cu care Jim Carrey a încercat să te convingă să-l urăști: de ce nu i-a reușit

Top 5 roluri negative cu care Jim Carrey a încercat să te convingă să-l urăști: de ce nu i-a reușit

Jim Carrey este unul dintre cei mai cunoscuți actori de la Hollywood, cu toate că, dacă este să dai o raită prin filmele lui, ai să observi că în foarte puține a jucat rolurile serioase și, cum ar zice experții în domeniu, „notabile” și bune de luat în calcul pentru anumite premii prestigioase.

Chiar și așa, în ciuda comedioarelor ușurele și a filmelor mai mult sau mai puțin de buget, absolut toată lumea știe cine e Jim Carrey, iar asta, în sine, cred că e o performanță mult mai mare decât vreun eventual Oscar câștigat.

Și ca să-ți demonstrez că am dreptate, te provoc să întrebi, nu, nu 100 de români, dar măcar vreo 5, dacă au idee cine e, spre exemplu, Olivia Coleman, nominalizată la premiile Oscar de anul acesta, pentru rolul din „The Lost Daughter”. Cu puțin noroc, dacă dai de cinefili adevărați, ai să obții câteva răspunsuri favorabile (sau nu). Fă același lucru menționând numele lui Jim Carrey – vei constata că, cinefili sau nu, puțini sunt cei care îți vor zice că n-au auzit de el.

Așadar, ce îl face pe Jim Carrey special? Cu siguranță, unicitatea. Cumva, voit sau întâmplător, actorul a reușit să creeze un personaj aparte de care a „abuzat” în aproape fiecare rol pe care l-a interpretat, cu mici excepții ce se află și în lista de mai jos. Așadar, e suficient să auzi „smokin’!”, că imediat îți va veni în minte figura lui Carrey, purtând celebra mască verde pe figură.

Și-apoi, am mai constatat un fenomen: în ciuda multitudinii de roluri negative pe care le-a interpretat, îmi e imposibil să mă gândesc la el ca la un actor care practică, de fel, astfel de interpretări. Răspunsul este, din nou, destul de simplu. În ciuda faptului că rolul este predominant negativ, Carrey are stilul lui de a transforma un personaj care ar trebui să fie urât de public, într-unul pe care ai să iubești să-l urăști.

Roluri negative, interpretate de Jim Carrey, în care nu poți să-l urăști și pace

Cip, în „The Cable Guy”

Ceea ce a făcut „The Cable Guy” pentru tipii de la cablu, din întreaga lume, este același lucru pe care a reușit să-l facă „Single White Woman”, pentru colegii de cameră: te-a făcut mai atent la oameni și, pe alocuri, chiar mai paranoic.

În acest film, Jim Carrey joacă rolul lui Ernie „Chip” Douglas – sau cel puțin așa susține el că se numește (în cele din urmă aflăm că numele este un pseudonim). Chip este un tip cu problemele mintale care se împrietenește cu clienții săi, oferindu-le canale premium gratuite.

Când Steven Kovacs (Matthew Broderick) acceptă oferta lui Chip, descoperă, deopotrivă, că a devenit brusc unul dintre „clienții preferați” ai băiatului de la cablu. Mai mult, se pare că beneficiile vin cu un preț destul de mare pentru Steven.

În 1996, an în care a fost lansat „The Cable Guy”, pasionații de filme au fost destul de uimiți să afle despre rolul acceptat de Jim Carrey, de vreme ce erau obișnuiți cu „Ace Ventura: Pet Detective” sau chiar cu „Dumb and Dumber”. Din acest motiv, nimeni nu a putut să-l privească cu seriozitate pe Jim, în momentul în care a fost distribuit în „The Cable Guy”, ceea ce l-a transformat pe personajul Chip, dintr-unul fundamental rău, într-o glumiță marca Jim Carrey.

Jim Carrey, în rolul lui Walter Sparrow, în „The Number 23”

Fără îndoială, „ The Number 23” este unul dintre cele mai puțin cunoscute filme ale lui Carrey, obținând un rating destul de sumbru, de 8%, pe Rotten Tomatoes. Aici, el joacă rolul lui Walter Sparrow, un ofițer de control al animalelor care devine obsedat de o carte intitulată „Numărul 23”, scrisă de autorul Topsy Kretts. Pe măsură ce se scufundă mai adânc în acțiunea din carte, el observă asemănări între el și personajul principal.

Recunosc, la acea vreme, a fost extraordinar să-l văd pe Jim Carrey abordând teritoriul întunecat al thrillerului, cu toate că n-am reușit, nici de data aceasta, să-l urăsc vreun pic.

Grinch, în „How the Grinch Stole Christmas”

Ai putea să crezi că „How the Grinch Stole Christmas” e un film blând, chiar agreabil, care se termină frumos, astfel încât să mulțumească pe toată lumea – și nu te-ai înșela prea mult. Însă nu trebuie să uiți niciodată că The Grinch este, prin definiție, un personaj negativ, dincolo de transformarea lui radicală, de la final. Așadar, amestecul acesta de „răutate” cu „drăgălășenie” pare să i se potrivească de minune lui Jim Carrey, mai ales în acest caz. Să fim serioși, tu ai vedea acest personaj interpretat de oricine altcineva?

În ciuda a ceea ce menționam la începutul articolului, „How the Grinch Stole Christmas” a reprezentat un succes răsunător la box-office, chiar dacă atât criticii, cât și publicul păreau să nu agreeze ideea – nu la început. Iată că, din fericire, filmul a spart prejudecățile tuturor, iar asta i se datorează, fără dar și poate, lui Jim Carrey, simpaticul „răufăcător”.

Stanley Ipkiss, în „The Mask”

În această comedie de acțiune, bazată pe benzile desenate cu același nume, Carrey îl joacă pe Stanley Ipkiss, un funcționar timid ce găsește o mască misterioasă care îl înfățișează pe zeul norvegian Loki. Când o așează pe față, se transformă în alter ego-ul său, cunoscut sub numele de Masca (The Mask).

Personajul este, fără niciun dubiu, un agent al haosului, care scoate la iveală ce este mai rău din timidul funcționar Ipkiss. El este acea voce interioară răutăcioasă care îl face să jefuiască bănci, totul pentru a-și satisface nevoile și vendetele personale. Cu toate astea, există câteva avantaje ale noii condiții: puterea de a distruge adevărata „mizeria” a orașului, dar și faptul că Ipkiss câștigă, în cele din urmă, suficientă încredere în sine încât să renunțe la mască.

În ciuda succesului său la box-office, „The Mask” nu a generat niciodată o franciză în care Carrey să joace rolul principal. Cu siguranță, dacă filmul ar fi fost făcut în zilele noastre, alta ar fi fost situația.

Contele Olaf, în „A Series of Unfortunate Events”

Nefastul Conte Olaf, din „A Series of Unfortunate Events” (2004) este, poate, unul dintre cei mai mari ticăloși care „i-au picat pe mână” lui Jim Carrey, vreodată. Olaf este un bătrân răutăcios, aproape malefic, dispus să facă orice pentru a obține ceea ce își dorește – chiar și să ucidă copii. În film, el este singura rudă în viață a copiilor din familia Baudelaire și devine tutorele lor legal după ce părinții lor pier într-un incendiu misterios.

La scurt timp după ce copiii intră în custodia lui, el îi pune la muncă, tratându-i ca pe niște servitori și clocește o schemă pentru a-și păcăli propria nepoată să se căsătorească cu el, în timpul unei piese de teatru. Copiii isteți ai familiei Bauledaire își dau seama rapid că totul este doar un șiretlic al lui Olaf și fac tot se străduie să-l împiedice pe sinistrul bătrân să-și pună planul în aplicare.

Ca de obcei, Jim Carrey reușește, cu fiecare scenă în parte, să creeze un personaj absolut perfect care generează sentimente amestecate.

Trebuie menționat că filmul „A Series of Unfortunate Events” a fost preluat, ani mai târziu, și de Netflix, gigantul transformându-l într-o mini-serie limitată care, din păcate, nu s-a bucurat de tot atâta succes ca varianta lui Jim Carrey.

Citește și: