Simulările pe supercomputer arată rolul schimbărilor climatice în migrația umană

Simulările pe supercomputer arată rolul schimbărilor climatice în migrația umană

Expansiunea umanității pe tot globul este indisolubil legată de condițiile de mediu cu care s-au confruntat strămoșii noștri timpurii. De curând, o echipă de cercetare de la Universitatea Națională Pusan ​​din Coreea de Sud a dezvăluit cercetări făcute cu ajutorul supercalculatoarelor, care sugerează cât de mult este afectată umanitatea din cauza schimbărilor vremii preistorice.

Echipa Pusan, condusă de fizicianul climatic Axel Timmermann, a folosit o „simulare tranzitorie fără precedent a modelului de circulație generală cuplată cu date din Pleistocen, în combinație cu o compilație extinsă de înregistrări de fosile și arheologice, pentru a studia adecvarea spațio-temporală a habitatului pentru cinci specii de hominini în ultimele două milioane de ani”, conform studiului publicat în Nature.

Acel model de două milioane de ani, la care echipa se referă ca simulare 2ma, „reproduce înregistrări paleoclimate cheie, cum ar fi temperaturile la suprafața mării tropicale, temperaturile antarctice, hidroclimatul din Africa de Est și musonul de vară din Asia de Est, în strâns acord cu paleo-reconstrucțiile, pentru a asigura o reprezentare realistă a modului în care tiparele ploilor din Africa de Sud se schimbau probabil în acel moment”.

Rolul schimbărilor climatice în migrația umană, evidențiat de tehnologie

Practic, echipa se uită la modul în care modelele ciclice de 41.000 de ani de precipitații și schimbări de temperatură cauzate de clătinarea axială a Pământului au afectat disponibilitatea resurselor pentru oamenii timpurii și pentru strămoșii noștri apropiați. Combinând datele sintetice generate de simularea 2ma cu dovezile concrete ale descoperirilor de fosile și arheologice, echipa a descoperit locurile în care homo sapiens și ramurile noastre genetice erau cel mai probabil să locuiască.

Echipa Pusan ​​a remarcat câteva tendințe surprinzătoare care reies din date. De exemplu, cercetătorii au descoperit că, în urmă cu aproximativ 700.000 de ani, Homo heidelbergensis (neandertalieni, cât și ai oamenii moderni) a început să se extindă din gama lor tradițională. Au fost capabili să facă acest lucru deoarece orbita eliptică a planetei noastre a creat condiții climatice mai umede și mai locuibile la acel moment, pentru a sprijini expansiunea. Simularea a proiectat mișcarea acestor pete umede pe Pământ, iar cercetătorii au găsit dovezi în înregistrarea fosilelor care s-au deplasat împreună cu ele.

Timmermann a explicat că aceste rezultate ar putea susține ipoteza unei singure căi evolutive, care presupune că schimbările climatice de acum 700.000 de ani au dus la condiții mai calde și mai uscate în Africa de Sud. Răspunsul evolutiv la aceste schimbări a dat naștere în cele din urmă la Homo sapiens.

Aceste descoperiri nu vor pune capăt probabil dezbaterii despre începuturile omenirii, ci mai degrabă vor contribui la evoluția noastră de înțelegere asupra schimbărilor climatice.

Citește și: