Povestea neștiută de viață a lui Ion Creangă: povestitorul de la Humulești s-a luptat cu epilepsia, iar soața l-a înșelat cu un călugăr

Școala românească îl consideră pe Ion Creangă drept unul dintre cei mai mari scriitori ai României, din toate timpurile. Nu există elev care să nu fi fost sfătuit sau chiar forțat să citească „Amintiri din Copilărie”.

Chiar și așa, comparat cu alți scriitori români, spre exemplu cu Mihail Sadoveanu, Ion Creangă reușea pe deplin să capteze atenția elevilor, mai ales cu „snoavele” sale amuzante și poveștile desprinse din vremuri de demult.

Poate că nu știi, însă Ion Creangă nu a scris exclusiv pentru cei mici. Există o anumită poveste, al cărei titlu nu poate fi reprodus în acest articol care, în mod evident, nu va fi predată niciodată pe bancile școlii.

Semnătura lui Ion Creangă

Mihai Eminescu, cel mai bun prieten al său: presa modernă speculează că relația dintre cei doi ar fi fost, însă, mult mai profundă de atât

Și pentru că tot am vorbit despre școală, cu toții am învățat, la un moment dat, cât de puternică și sinceră era prietenia dintre Ion Creangă și Mihai Eminescu. Cei doi își scriau scrisori, purtau conversații lungi, atunci când se întâlneau, și-și mărturiseau deopotrivă cele mai importante secrete.

Cutremur în România, marți seara. În ce orașe s-a resimțit și ce magnitudine a avut

6X5=38 este o ecuație greșită, pe care o poți corecta dacă muți un singur băț de chibrit. Ai la dispoziție doar 7 secunde

În ciuda a ceea ce ai învățat la școală, se pare că presa actuală din România insinuează că între Mihai Eminescu și Ion Creangă ar fi fost mai mult decât o prietenie platonică.

Nu știm alții cum sunt, însă noi preferăm să nu ne lansăm în supoziții, mai ales unele care nu pot fi demonstrate, de vreme ce s-au întâmplat acum mai bine de 150 de ani în urmă. În definitiv, rămâne la latitudinea fiecăruia dacă alege să creadă varianta din manualele școlare, ori pe cea vehiculată în ultimii ani, iar adevărul va fi știut numai de cei doi, el neavând valoare pentru omul modern, cel care ar trebui să fie interesat strict de opere, nu de can-can-uri.

Ion Creangă și Mihai Eminescu

S-a confruntat cu boală, dar și cu trădare în dragoste

Dincolo de zvonurile nedovedite, există și o altă poveste, de data aceasta una care implică o femeie, dar și o decepție în dragoste.

Ion Creangă, pe numele său real, Ion Ștefănescu, se năștea în data de 1 martie 1837, conform unor date contestate, de-a lungul timpului.

Cu toate că niciodată nu a simțit că are chemare spre cele sfinte, la îndemnul mamei urmează cursurile „Fabricii de popi”, din Fălticeni, ajungând ulterior la seminarul teologic de la Socola, pe care nu ajunge să-l absolve, din cauza problemelor financiare.

Imediat după, încearcă să se întoarcă în Humulești, dar nu poate să facă asta, din cauza familiei și așa numeroase.

La sfatul unui preot, năzuiește să devină diacon, însă acest lucru nu se putea realiza în lipsa unei căsătorii. În 1859 se căsătorește cu Ileana, de 15 ani, din interes. Ileana era fiica unui preot din Iași.

Firește, o asemenea căsătorie nu avea cum să fie încununată cu fericire, în ciuda faptului că Ion Creangă a avut, totuși, un copil cu Ileana, pe nume Constantin.

Se bănuiește că diferența de vârstă dintre el și Ileana și-ar fi spus cuvântul, ba mai mult decât atât, că fata l-ar fi înșelat pe viitorul mare povestitor cu un călugăr, drept pentru care Ion Creangă cere divorțul.

Acest lucru, dar și multe alte acțiuni ale lui Creangă, duc la excluderea lui din cler, în 1972, preoțimea considerându-l „un dezdrăbălat” care nu are ce căuta să slujească în biserică.

Imediat după acest eveniment, el decide să se dedice școlii, devenind învățător, trăind „de pe azi pe mâine”, în condiții ce nu ai crede că s-ar fi pretat celui care avea să devină primul povestitor al țării.

În plus, Ion Creangă se confrunta cu multe probleme grave de sănătate. Se spune că suferea de epilepsie, boală pe care o moștenise de la mama sa. În plus, fiind supraponderal, avea, de asemenea, mari probleme cardiace.

Ion Creangă se stinge din viață în data de 31 decembrie 1889, în Ajunul Anului Nou, fiind descoperit de o ceată de copii venită la urat. Nu mică le-a fost mirarea copiilor când au descoperit că acela avea să fie primul an când „moș Creangă” nu-i mai aștepta bucuros, în pragul bojdeucei sale.