Filmele care povestesc drama bolilor psihice: câteva capodopere cinematografice la care trebuie să te uiți

Filmele care povestesc drama bolilor psihice: câteva capodopere cinematografice la care trebuie să te uiți

Bolile psihice sunt, adesea, trecute cu vederea în lumea noastră. Iar asta în ciuda faptului că ele ne influențează viață în totalitate, în cazul în care avem ghinionul să suferim de oricare dintre ele.

Ce-i drept, în 2022, lucrurile s-au mai schimbat un pic, iar oamenii au început să le conștientizeze. Cu toatea astea, nu pe deplin, mulți dintre semenii noștri având tendința de a minimiza efectele bolilor psihice, chiar și atunci când suferinzii sunt chiar ei.

Ca orice altă boală, și cele psihice au nevoie de tratament, chiar dacă, uneori, de unul neconvențional. Lăsate de izbeliște, acestea pot să afecteze atât mintea, cât și trupul, boala psihică fiind numai prima piesă dintr-un joc de domino care se poate sfârși fatal.

În speranța conștientizării, mulți producători de film au pus, de-a lungul timpului, accentul pe cele mai populare boli ale sufletului, așa cum mai sunt ele numite în limbaj popular.

Așadar, hai să vedem care sunt câteva dintre cele mai bune filme care tratează bolile psihice, dar și efectele devastatoare pe care acestea le au asupra omului, la nivel general.

„Black Swan” (2010), un film care îți vorbește despre anorexie și suferință cumplită

La vremea apariției lui, „Black Swan” s-a bucurat de suficientă apreciere atât din partea publicului, cât și din partea criticilor. Interesant cum, pentru un film atât de abstract, a reușit să capteze atenția chiar și celor care obișnuiesc, spre exemplu, să urmărească filme cu Steven Seagal – dacă nu din convingere, măcar din pură curiozitate.

Îmi amintesc chiar un moment anume când, proiectat fiind în orașul meu, în cadrul unui festival de film outdoor, „Black Swan” a stârnit un val de hohote de râs din partea iubitorilor de spart semințe. În mod evident, reacția nu a fost întocmai cea la care mă așteptam, însă n-am putut să nu observ cum, indiferent de faptul că nu înțeleseseră nimic din film, oamenii ăia erau, totuși, acolo, ca să îl vadă – și nu din întâmplare, ci intenționat (auzisem niște discuții înainte de proiecție).

„Black Swan”, cu Natalie Portman și Mila Kunis, spune povestea unei balerine care se chinuie cu tot dinadinsul să-și păstreze sănătatea mintală, în timp ce se pregătește de un concurs. Anorexie, dezintegrare sufletească și tot procesul îngrozitor care urmează, totul învăluit într-o manta neagră, sumbră.

„Girl, Interrupted” (1999) tratează tulburarea de personalitate de tip borderline

O Angelina Jolie, pe vremea când actrița încă îmbrăca hainele rebeliunii, și o Winona Ryder cu un pas în lumea nebuniei (la propriu, din păcate), iar cu celălalt înfipt bine în inocență. Cum să nu-ți dorești să vezi o asemenea combinație?

Din nou, vorbim despre tulburări de personalitate, de vreme ce acțiunea filmului se desfășoară, în marea ei majoritate, într-un sanatoriu destinat oamenilor cu probleme psihice.

De menționat că Angelina Jolie a câștigat, pentru acest rol, premiul Oscar pentru cea mai bună interpretare feminină. Mai mult, rolul i-a cimentat drumul spre popularitatea covârșitoare de peste ani.

Fără niciun dubiu, pot afirma că „Girl, Interrupted” este unul dintre filmele mele favorite, din toate timpurile, alături de încă unul, „groaznic” de asemănător cu acesta, despre care voi vorbi mai jos.

„The Virgin Suicides” (1999), un film tulburător despre despresie acută

„The Virgin Suicides” este filmul care îți rămâne întipărit în minte, chiar și la zeci de ani după ce l-ai văzut inițial. Pelicula tratează depresia extremă, însă și imposibilitatea oamenilor de a se adapta unei societăți care cere, de cele mai multe ori, mult prea multe din partea lor, refuzând să-i accepte în adevărata lor natură.

„I Smile Back” (2015), despre relația toxică dintre bolile psihice și abuzul de substanțe

Un film care, la rândul lui, nu ar trebui evitat. Mai ales dacă îți dorești să înțelegi mai bine cum abuzul de substanțe poate influența sănătatea psihică. De altfel, se poate spune că relația ar putea fi privită și invers, de vreme ce oamenii cu predispoziție spre oricare dintre bolile psihice vor fi mult mai înclinați să se refugieze în consumul de alcool sau de stupefiante, în speranța că, măcar pentru scurt timp, vor simți și altceva în afara de durere sufletească.

„One Flew over The Cuckoo’s Nest” (1975), poate cel mai bun film din această categorie

„One Flew over The Cuckoo’s Nest” a apărut în sălile de cinematograf în 1975 și reprezintă cea mai „unu la unu” transpunere a romanului scris de Ken Kensey, publicat în 1962.

Așa cum menționat anterior, când vorbeam despre „Girl, Interrupted”, există un al doilea film „groaznic” de asemăntor, iar acesta este reprezentat chiar de pelicula în care îl putem vedea pe Jack Nicholson, interpretând rolul principal.

Recunosc că înainte să văd filmul, am avut răbdare să citesc cartea, întocmai pentru a nu-mi strica plăcerea lecturii.

Ce aș alege între cele două? Evident, ambele merită să fie luate în seamă, în egală măsură. Așadar, întâi ai face bine să citești cartea, ca mai apoi să te convingi dacă filmul se ridică la nivelul operei inițiale.

Ba chiar, dacă ai răbdare și ești un împătimit al teatrului, te vei bucura să afli că piesa bazată pe romanul lui Kinsey este destul de populară, în prezent, multe trupe de actori încercând să redea cât mai fidel „feeling-ul”.

Aș adăuga, totuși, că există și o oarecare continuare pentru „One Flew over The Cuckoo’s Nest”, concentrată pe viața durei asistente din film/carte. Serialul, regizat de unicul și inegalabilul Ryan Murphy, este disponibil, în acest moment, pe Netflix, și poartă numele de „Ratched”.

În rolul asistentei Ratched o putem vedea pe magnifica Sarah Paulson, cea care a făcut istorie în multe alte producții semnate de Murphy, de-a lungul timpului, printre care și absolut toate sezoane din „American Horror Story”, dar și într-o miniserie (oarecum biografică) despre viața și procesul lui O.J. Simpson.

Și dacă tot am ajuns la acest capitol, sezonul al doilea din „AHS” tratează, de asemenea, subiectul bolilor mintale, acțiunea acestuia desfășurându-se într-un sanatoriu pentru „nebuni”, așa cum erau catalogate, în acea perioadă, persoanele cu boli psihice și pune accentul pe modul în care erau tratați pacienții în anii 1950, dar și pe ușurința cu care puteai să fii internat, doar pentru că nu te încadrai în valorile sociale ale timpurilor respective.

Citește și: