De ce are așa mare succes Adele și de ce melodiile triste ne fac să ne simțim bine, de fapt

Noul album al lui Adele, “30”, este, în sfârșit, disponibil pentru toți fanii. Recent, sute de milioane de oameni am ascultat primul său single după o lungă pauză, “Easy On Me”. Acest cântec evocă sentimente care nu sunt ușor de exprimat în cuvinte. Dar probabil că putem fi de acord că este un cântec trist.

Nu este evident că ar trebui să ne placă muzica tristă. Tristețea este de obicei un sentiment pe care încercăm să-l evităm. Găsim o astfel de muzică deprimantă și neplăcută.

Cu toate acestea, muzica tristă ne ridică. Deci, de ce ne simțim bine ascultând muzică tristă?

Să începem cu teoriile biologice. Când experimentăm o pierdere în viața reală sau empatizăm cu durerea altuia, hormoni precum prolactina și oxitocina sunt eliberați în noi. Aceștia ne ajută să facem față pierderilor și durerii. Ne fac să ne simțim liniștiți, consolați și sprijiniți.

Empatizarea față de durerea celebrei Adele sau amintirea durerii noastre poate provoca astfel de modificări chimice în interiorul nostru. Dând click pe una dintre melodiile lui Adele poate fi ca și cum ai lua, metaforic vorbind, morfină. Eliberează durerea.

Totuși, un studiu nu a găsit nicio dovadă că muzica tristă crește nivelul de prolactină. Cu toate acestea, alte studii au sugerat un rol al prolactinei și oxitocinei în a face muzica tristă să ne dea o dispoziție bună.

Un motiv cheie pentru care ne plac melodiile triste este că ne „mișcă” profund. Această experiență este uneori numită “kama muta”, un termen sanscrit care înseamnă „mișcat sau emoționat”. A te simți mișcat de ceva poate implica piele de găină, un val de emoții, o căldură în pieptul nostru și bucurie.

Mihaela Bilic a spus tot adevărul despre postul intermitent de slăbit. Ce avantaje și ce dezavantaje există

Satul situat la doar 30 de km de București pe care să-l vizitezi în weekend. Aici se ardeau zilnic câte 200 de cuptoare

Dar de ce ne simțim mișcați? Scriitorul american James Baldwin a ajuns la o concluzie, când a reflectat: „Lucrurile care m-au chinuit cel mai mult au fost chiar lucrurile care m-au conectat cu toți oamenii care erau în viață, care fuseseră vreodată în viață”. În mod similar, să ne simțim mișcați de ceva poate proveni din faptul că ne simțim brusc mai aproape de alți oameni.

Melodiile lui Adele, deși triste, ne pot face să ne simțim bine

Acest lucru poate explica de ce oamenii care se simt mișcați de muzica tristă sunt cei care au empatie. Acest lucru ne permite să împărtășim o experiență emoțională cu ceilalți. Un sentiment de împărtășire a emoțiilor cu alții ne stimulează sentimentul de a fi emoționați și declanșează sentimente de confort și apartenență.

O altă sugestie este că muzica tristă a lui Adele, spre exemplu, poate fi ca un prieten pentru noi. Poate acționa ca un surogat social. Muzica tristă poate fi trăită ca un prieten imaginar care oferă sprijin și empatie după o pierdere.

A te simți mișcat poate rezulta și din declanșarea amintirilor din momente importante din viața noastră. Cântecele lui Adele, în acest sens, sunt puternic nostalgice. Poate că ne bucurăm mai degrabă de nostalgie decât de tristețe.

Într-adevăr, atunci când oamenii ascultă muzică tristă, doar aproximativ 25% spun că se simt într-adevăr triști. Restul experimentează alte emoții, adesea legate, cel mai frecvent, de nostalgie. Acest sentiment de nostalgie poate ajuta la creșterea sentimentului nostru de conexiune socială, la atenuarea sentimentelor de lipsă de sens și la reducerea anxietății.

Un tip complet diferit de teorie psihologică este că melodiile lui Adele sunt “săli de sport emoționale”. Ele ne oferă un spațiu sigur, controlat, în care putem explora tristețea simulată. Sunt echivalentul emoțional al antrenamentului lui Neo cu Morpheus în filmul Matrix.

Tristețea simulată ne permite să experimentăm și să învățăm din această emoție. Ne putem îmbunătăți empatia, putem învăța să vedem mai bine lucrurile din perspectiva altor oameni și să încercăm diferite răspunsuri la tristețe. Acest lucru ne poate face să fim mai pregătiți pentru atunci când o pierdere reală ne lovește.

Alternativ, s-ar putea ca melodiile lui Adele să nu fie plăcute pentru că sunt triste sau nostalgice. Ele pot fi plăcute, pur și simplu, pentru că sunt frumoase. Tristețea s-ar putea întâmpla să coincidă cu frumusețea. Într-adevăr, s-a sugerat că a vedea acte de virtute morală sau de frumusețe să provoace sentimente de înălțare și ne pot atinge, mișca și inspira.

În cele din urmă, melodiile triste vor însemna ceva diferit pentru fiecare dintre noi. Ascultăm muzică tristă când vrem să reflectăm, să aparținem sau să ne relaxăm. Ascultăm pentru a experimenta frumusețea, să primim confort sau să ne amintim. Dar nouă tuturor cântecele lui Adele ne spun că nu suntem singuri în durerea noastră. Ne lasă să-i simțim durerea, să ne împărtășim suferința, să ne regăsim în versurile sale și să ne conectăm cu ceilalți din trecut și prezent. Și în asta stă, de fapt, frumusețea.