Coloniile de furnici se comportă ca o rețea neurală: ce arată o nouă cercetare

Coloniile de furnici se comportă ca o rețea neurală: ce arată o nouă cercetare

Coloniile de furnici pot acționa foarte mult ca rețelele neruale, au dezvăluit noi cercetări, atunci când iau decizii cu privire la ce să facă precum un colectiv.

În acest studiu special, echipa din spatele acestuia a analizat când și cum și-au evacuat coloniile de furnici cuiburile atunci când temperatura devenea prea ridicată. La un moment dat, a fost calculată o decizie de către colectiv, concluzând că cuibul ar trebui abandonat.

Altfel spus, furnicile au acționat ca un întreg sistem, în același mod în care neuronii acționează ca un întreg creier, totul funcționând la unison.

„Am fost pionierul unei abordări de a înțelege colonia de furnici ca un sistem asemănător celui cognitiv care percepe intrările și apoi le traduce în rezultate comportamentale”, spune Daniel Kronauer, care conduce Laboratorul de Evoluție Socială și Comportamentală de la Universitatea Rockefeller din New York.

„Acesta este unul dintre primii pași către înțelegerea cu adevărat a modului în care grupurile de insecte se angajează în calculul colectiv”.

Grupul de furnici studiat a acționat ca un întreg

Configurația experimentală a implicat un cuib cu temperatură controlată, o cameră de urmărire și furnici marcate cu puncte. Cercetătorii au observat că, cu dimensiunile coloniilor de 36 de furnici lucrătoare și 18 larve, cuibul a fost evacuat când temperatura a atins aproximativ 34 de grade Celsius.

Cu toate acestea, pe măsură ce dimensiunea coloniei a crescut, la fel a crescut și pragul de temperatură care le-ar forța să plece – cu colonii de 200 de furnici, insectele au rămas până când nivelul de căldură a crescut peste 36 de grade Celsius.

Se crede că factorii excitatori și inhibitori ar putea fi în competiție printre insecte, la fel ca într-o rețea neurală. Prin modelare matematică, echipa a reușit să arate modul în care pragul de răspuns senzorial colectiv al furnicilor se bazează pe echilibrul dintre acești doi factori – nu doar pe preferințele individuale ale fiecărei furnici.

Ceea ce nu este clar din acest studiu este de ce dimensiunea grupului ar trebui să aibă un impact asupra a cât de dornice sunt furnicile să se îndepărteze, pe măsură ce temperatura crește.

O ipoteză propusă de cercetători este că feromonii – sau mesagerii chimici – care trec între furnici își măresc efectele atunci când sunt mai multe furnici implicate. Un alt aspect ar putea fi faptul că mutarea unui grup mai mare de furnici este mai mult o provocare, astfel încât calculul beneficiilor versus costuri se modifică.