Companiile românești care puteau concura cu Digi pentru cele 196 de milioane de euro din SAFE. Cine putea primi contractul cu SRI

Contractul de 196 de milioane de euro semnat de Digi România cu SRI, prin programul european SAFE, a ridicat o întrebare firească: cine ar mai fi putut concura, în România, pentru un proiect de asemenea dimensiune, care combină centru de date, hardware, software, inteligență artificială de tip LLM și securitate cibernetică. Guvernul a comunicat proiectul drept o platformă integrată de tip LLM pentru securitate cibernetică, iar ulterior Digi a confirmat că este vorba despre un acord-cadru pe patru ani, cu valoare maximă de 196 de milioane de euro, semnat cu Serviciul Român de Informații.

Important de spus din capul locului: informațiile publice disponibile nu arată clar dacă a existat o competiție deschisă, câți ofertanți au fost, ce procedură exactă s-a folosit sau dacă proiectul a fost atribuit printr-o procedură specială justificată de zona de securitate națională. Așadar, discuția despre companiile care „puteau” concura cu Digi trebuie înțeleasă ca o analiză a jucătorilor românești cu profil tehnic relevant, nu ca o listă oficială de participanți la licitație.

Ce presupune un contract de 196 de milioane de euro pentru AI și securitate cibernetică

Un proiect de tip LLM pentru securitate cibernetică nu înseamnă doar „un ChatGPT românesc”, deși comparația este utilă pentru publicul larg. În zona cyber, un asemenea sistem poate procesa volume mari de date tehnice, alerte, jurnale de securitate, rapoarte de incident, cod, indicatori de compromitere și scenarii de atac. Rolul lui ar fi să ajute specialiștii să înțeleagă mai repede ce se întâmplă într-o infrastructură critică, să coreleze semnale disparate și să prioritizeze răspunsul la incidente.

Raportările publice despre acordul Digi indică însă ceva mai amplu decât o simplă aplicație software. Proiectul include și dezvoltarea unui centru de date, plus componente hardware și software, implementate etapizat pe patru ani. Asta restrânge puternic cercul companiilor care ar fi putut concura singure. Nu ajunge să ai experți în cybersecurity sau să vinzi soluții enterprise. Trebuie să poți gestiona infrastructură critică, integrare hardware, software complex, operațiuni la scară mare și, foarte probabil, cerințe speciale de securitate.

Programul SAFE pune proiectul într-un context și mai sensibil. Instrumentul european oferă până la 150 de miliarde de euro în împrumuturi pe termen lung pentru investiții în capabilități de apărare, inclusiv achiziții urgente și proiecte cu utilizare duală. România are alocată suma de 16,68 miliarde de euro, din care o parte merge către infrastructură duală, iar restul către echipamente militare sau cu utilizare militară și civilă.

În acest context, Digi a avut un avantaj evident: este un operator telecom major, cu infrastructură proprie, experiență în rețele, centre de date, comunicații și proiecte mari. În plus, compania apăruse deja alături de Logic Computer într-un proiect SRI de securitate cibernetică pentru peste 100 de instituții publice și private cu infrastructuri IT&C critice, contract apropiat de 670 de milioane de lei fără TVA.

Bitdefender, numele românesc evident din cybersecurity

Primul nume care vine natural în minte este Bitdefender. Este cel mai cunoscut brand românesc global din securitate cibernetică și unul dintre puținele produse software autohtone cu vizibilitate internațională reală. Compania se prezintă ca lider global în cybersecurity, cu soluții de prevenire, detecție și răspuns la amenințări pentru utilizatori, companii și medii guvernamentale.

Vezi și:

Digi România bate palma cu statul român într-un contract de 196 de milioane de euro pentru un „ChatGPT românesc”. Tot ce trebuie să știi despre finanțarea prin SAFE

DIGI nu va mai fi singură în mii de localități. Decizia ANCOM care poate schimba internetul fix din România

Pe hârtie, Bitdefender ar fi fost un candidat natural pentru partea de securitate, detecție, analiză de amenințări, endpoint protection, managed detection and response și cercetare cyber. Într-un proiect de AI aplicat securității cibernetice, expertiza sa în threat intelligence și protecție enterprise ar fi fost greu de ignorat.

Totuși, există o diferență între a fi un furnizor de tehnologie cyber de top și a fi contractor principal pentru un acord-cadru de 196 de milioane de euro care include centru de date, infrastructură hardware, platformă software și, probabil, integrare complexă cu sisteme ale statului. Bitdefender ar fi putut fi un concurent puternic singur doar dacă proiectul era definit preponderent ca software de securitate și AI. Dacă, în schimb, miza principală este infrastructura locală, centrul de date și operarea unui ecosistem tehnic extins, ar fi avut sens mai degrabă într-un consorțiu cu un integrator sau operator telecom.

Din acest motiv, Bitdefender este probabil cel mai puternic nume românesc ca reputație în cybersecurity, dar nu neapărat cel mai evident furnizor unic pentru întregul proiect. Ar fi fost însă un candidat firesc pentru o asociere sau pentru componentele specializate ale platformei.

Logic Computer, Dendrio, Arctic Stream și zona integratorilor IT

Al doilea tip de jucători care ar fi putut intra în discuție este zona integratorilor IT. Aici nu vorbim neapărat despre companii cu produse AI proprii spectaculoase, ci despre firme capabile să livreze infrastructură, servere, rețelistică, securitate, data center, licențe enterprise, implementare și suport. În astfel de contracte, capacitatea de integrare poate conta la fel de mult ca produsul final.

Logic Computer este cel mai evident nume din această categorie, tocmai pentru că a apărut deja alături de Digi în proiectul SRI pentru securizarea a peste 100 de instituții și entități cu infrastructuri critice. Contractul respectiv, atribuit asocierii Logic Computer/Digi România, a avut o valoare de aproximativ 668 de milioane de lei fără TVA, potrivit datelor publicate de Profit.ro.

Dendrio este un alt nume relevant. Compania, parte a grupului Bittnet, se prezintă ca integrator IT național care construiește soluții ce combină infrastructura locală și cloud-ul, de la rețele și centre de date la arhitecturi IaaS, PaaS și SaaS. În plus, Dendrio apare și în lista contractorilor menționați în contextul unor platforme de comunicații pentru colaborare, coordonare și prioritizarea traficului critic, în pachetul SAFE.

Arctic Stream este, la rândul său, un integrator IT listat la bursă, cu focus pe tehnologii Cisco, rețelistică, data center automation, soluții software-defined și cybersecurity. Compania este mai mică decât Digi, dar are profil tehnic apropiat de zona de infrastructură și securitate. Într-un proiect de 196 de milioane de euro, ar fi fost mai probabil să apară într-o asociere decât ca lider unic.

Pentru astfel de firme, provocarea ar fi fost dimensiunea contractului. Un acord-cadru de aproape 200 de milioane de euro cere capacitate financiară, garanții, echipe mari, acces la furnizori internaționali, management de proiect pe termen lung și toleranță la risc. Tocmai aici Digi are un avantaj greu de egalat, fiind o companie cu venituri foarte mari, infrastructură proprie și prezență telecom la scară națională.

Safetech, certSIGN și companiile specializate care ar fi putut intra în consorții

Safetech Innovations este unul dintre puținele nume românești listate la Bursa de Valori București care au cybersecurity-ul în centrul activității. Compania spune că activează pe piață din 2011 și combină expertiza în securitate cibernetică cu inteligența artificială pentru a livra servicii și soluții adaptate organizațiilor.

Safetech ar fi fost un candidat logic pentru componente de audit, testare, monitorizare, răspuns la incidente, SOC, analiză de vulnerabilități sau servicii specializate. Totuși, la fel ca în cazul altor firme de profil, întrebarea este dacă ar fi avut anvergura necesară pentru a conduce singură un proiect de aproape 200 de milioane de euro care include și centru de date. Mai realist, ar fi putut concura într-o asociere cu un integrator mare sau cu un operator de infrastructură.

certSIGN este un alt jucător românesc important în zona securității digitale, identității electronice, criptografiei și serviciilor de încredere. Compania se prezintă ca furnizor de semnătură electronică, identitate digitală, securitate cibernetică și arhivare, iar zona sa cyber include soluții și servicii pentru protecția sistemelor informatice, inclusiv servicii CSIRT. În 2025, certSIGN a anunțat și câștigarea unui contract-cadru pentru sprijinirea ENISA în furnizarea de servicii de cybersecurity în România, în contextul directivei NIS2.

Într-un proiect LLM pentru securitate cibernetică, certSIGN ar fi putut avea relevanță pe zone precum criptografie, identitate, certificate, securitatea datelor, managementul accesului și conformitate. Din nou, însă, cel mai realist scenariu ar fi fost o asociere, nu o candidatură izolată pentru întregul proiect.

Cine putea primi contractul cu SRI, realist vorbind

Dacă ne uităm strict la piața românească, contractul putea fi atacat realist de trei tipuri de candidați: un operator mare de infrastructură și telecom, un integrator IT puternic sau un consorțiu între un integrator, o companie de cybersecurity și un furnizor de AI ori cloud. Digi intră în prima categorie și are avantajul infrastructurii, al dimensiunii financiare și al experienței recente în proiecte SRI.

Bitdefender ar fi fost cel mai sonor nume pe partea de cybersecurity pur. Logic Computer, Dendrio și Arctic Stream ar fi fost candidați firești pe integrare, data center și infrastructură. Safetech și certSIGN ar fi fost relevante pe componente cyber specializate. O asociere între unele dintre aceste companii ar fi arătat, cel puțin teoretic, ca o alternativă credibilă la Digi.

Totuși, fără date despre procedura de atribuire, rămâne imposibil de spus dacă aceste companii au fost invitate, interesate, eligibile sau excluse de cerințe tehnice și de securitate. Mai ales în zona SRI, multe detalii pot fi protejate de regimul achizițiilor sensibile. Asta nu elimină însă nevoia de transparență minimă: valoarea contractului, natura proiectului și folosirea banilor europeni justifică întrebări publice despre competiție, criterii și livrabile.

În concluzie, Digi nu era singura companie românească asociabilă cu un astfel de proiect, dar era una dintre puținele care puteau acoperi infrastructura, scara financiară și componenta telecom. Pentru restul pieței românești, alternativa realistă ar fi fost mai degrabă un consorțiu format din jucători precum Bitdefender, Logic Computer, Dendrio, Arctic Stream, Safetech sau certSIGN, fiecare cu rolul său într-o arhitectură mai mare. Exact această întrebare rămâne esențială: a fost contractul gândit pentru competiție reală între ecosisteme românești sau pentru un furnizor deja compatibil cu nevoile SRI.