Când femeile voluptoase erau cele mai râvnite: cum au evoluat standardele de frumusețe în istorie

Când femeile voluptoase erau cele mai râvnite: cum au evoluat standardele de frumusețe în istorie

În prezent, standardul unei femei frumoase este reprezentat de un corp sculptat, atletic. În trecut însă, femeile plinuțe erau cele mai apreciate și dorite. Află când a avut loc schimbarea acestor standarde ale frumuseții.

Fiecare epocă a avut standardele sale de frumusețe, astfel că ceea ce reprezintă astăzi un corp frumos, în trecut, lucrurile stăteau cu totul diferit. În vremurile trecute, femeile mai plinuțe erau cele care erau considerate cele mai atrăgătoare.

Aceste standarde de frumusețe au cunoscut numeroase variații de-a lunugl timpului. Corpul ideal de astăzi era cu totul diferit în comparație cu acum un secol. Picturile celebre ale renascentiștilor conțin forme rubensiene, în timp ce în prezent, femeile cu un corp sculptat și atletit sunt cele care sunt considerate a se încadra în actualul standard.

De exemplu, în Antichitate, în Egipt, femeile ideale erau cele care avea o siluetă suplă, picioarele lungi, talia înaltă și umerii mici. De asemenea, în ceea ce privește fizionomia, femeile frumoase erau considerate cele care aveau o față simetrică.

De cealaltă parte, grecii din Antichitate considerau că femeile frumoase erau cele mai plinuțe, corpolente și cu pielea deschisă la culoare. În Asia, mai concret în China, femeia ideală era cea de statură mică, un corp suplu, tenul deschis și părul negru, cu tălpile picioarelor mici și pielea delicată. Acest standard al picioarelor mici a continuat și în secolele următoare în cazul chinezilor.

Renascentismul a venit și cu schimbări în ceea ce privește standardele frumuseții. Atunci, femeia frumoasă era cea voluptoasă, cu forme rotunde și sâni mari, părul deschis la culoare, buzele roșii și pielea albă. Această femeie ideală apare pictată în foarte multe tablouri ale pictorilor renascentiști.

Odată cu evoluția modei s-au schimbat și standardele frumuseții. Astfel, între anii 1800-1900, femeile frumoase erau cele care avea o talie de viepse pe care o puteau căpăta cu ajutorul corsetelor foarte strâmte, cu părul lung, pielea albă și sânii mari.

Venus din Willendorf - Posibil idealul preistoric de frumusețe feminină
Venus din Willendorf – Idealul preistoric de frumusețe feminină

Vremea în care femeile voluptoase erau considerate cele mai frumoase

La începutul secolului XX, frumusețea a căpătat un nou sens. Astfel, femeile au început să poartă sutiene care aplatizau sânii și rochii care ascundeau silueta. Un exemplu în acest sens este femeia anilor 1920 când era considerată frumoasă cea care avea părut tuns bob, pieptul plat și corpul armonios.

Un deceniu mai târziu, femeia ideală era cea care avea forme pline, talie subțire, sânii mari și șoldurile late. Aceasta a reprezentat perioada în care standardele de frumusețe erau redate de către staturile hollywoodiene precum Marilyn Monroe.

În anii ’60, corpul perfect era al femeii care era slabă și înaltă, cu picioare subțiri și de talie mică. Undeva spre sfârștiul anilor ’90, standardele de frumusețe s-au schimba iarăși, iar femeia ideală era cea care avea un corp atletic și din ce în ce mai slab, raportându-se la modelele care defilau pe catwalk.

În prezent însă, femeia ideală este cea care deține un abdomen plat, sânii mari, coapsele subțiri și un posterior apetisant, în timp ce silueta este atletică. Aceste standarde sunt destul de greu de atins, astfel că multe femei apelează la intervenția plasticienilor pentru a se încadra printre cele mai frumoase femei.

Citește și: