Ziua Brexit | Ce se întâmplă după „divorțul” Marii Britanii de UE

Ziua Brexit | Ce se întâmplă după „divorțul” Marii Britanii de UE
10:33 01.02.2020

După mai multe amânări, Brexit se întâmplă. Vineri, 31 ianuarie 2020, după miezul nopții, Marea Britanie nu va mai fi membră a Uniunii Europene. Au fost aproape patru ani în care s-a negociat această ieșire. Și iată că ea are loc într-un final. Spre îngrijorarea unora și spre satisfacția altora.

Referendumul pentru ieșirea Marii Britanii din UE a avut loc în iunie 2016. Cu un scor relativ strâns (52% – 48%), britanicii au votat atunci pentru ieșirea Regatului Unit din rândul celor 28 de state membre. Au fost multe nemulțumiri care au condus la rezultatul consultării populare de la acea vreme.

Dar ce trebuie să reții în continuare e că acest curent suveranist a fost insuflat de anumite partide din Regat.

Primul dintre ele este UKIP, condus de euroscepticul Nigel Farage. Îl vezi, în poza de mai jos, cum a simțit nevoia să-și arate satisfacția pentru ieșirea Marii Britanii din UE, la ultimul discurs pe care l-a susținut în plenul Parlamentului European.

Nigel Farage Parlamentul European Brexit

Unii analiști vorbesc de manipulare. Asta s-ar fi întâmplat în iunie 2016.

C-o fi fost așa sau nu, nici nu mai contează acum. În prima secundă a zilei de 1 februarie, Marea Britanie nu va mai fi membră a UE. Și asta e tot ce contează pentru moment.

Ce s-a întâmplat în ultimii patru ani

Păi, răspunsul pe scurt ar fi că s-a negociat. Și s-a amânat. Și s-a negociat din nou.

În acești aproape patru ani, de la momentul  iunie 2016, Marea Britanie a trecut prin mai multe runde de alegeri legislative. Dar Guvernul care a negociat cel mai mult cu Bruxellesul a fost cel condus de Theresa May. Într-un final, aceasta a cedat și și-a dat demisia, lăsând țara pe mâinile lui Boris Johnson, în mandatul căruia și părăsește Uniunea Europeană.

Ok, de ce a durat așa de mult, te-ai putea întreba.

Pentru că majoritatea acordurilor negociate de Regat și Bruxelles n-au fost ratificate de Parlamentul de la Londra. Iar principala problemă a fost reprezentată în toată această perioadă de backstop – adică situația Irlandei și a Irlandei de Nord.

Pe scurt, e cam așa. Irlanda de Nord e parte din Regatul Marii Britanii, ceea ce înseamnă că părăsește UE odată cu Regatul. Dar Republica Irlanda, cu capitala la Dublin, nu e parte din Regat. Așadar, rămâne în blocul comunitar. Iar asta conduce la reinstalarea de granițe pe insulă și nu mai e permisă libera circulație a mărfurilor și serviciilor. Practic, acordil de pace semnat în 1998, cel care a pus capăt conflictului de pe insulă, nu mai are obiect.

În acordurile respinse de Parlamentul britanic se menționa că Irlanda de Nord rămâne parte din uniunea vamală. Dar Londra, nu. Ceea ce i-a făcut pe parlamentarii britanici să spună că Theresa May, la acea vreme, a pus în pericol integritatea teritorială a Regatului.

Theresa May a plecat și a venit excentricul Boris Johnson cu propria soluție.

Boris Johnson

În propunerea premierului britanic se menționează că va exista o graniță, totuși, între Marea Britanie și Irlanda de Nord. Dar sunt acolo câteva condiții. Bunurile și mărfurile care intră din Regat în Irlanda de Nord vor plăti taxele de import prevăzute de UE, adică acele tarife vamale.

Dar acestea pot fi rambursate doar dacă ele rămân în Irlanda de Nord. Dacă sunt mutate în Republica Irlanda, adică țară membră UE, atunci rambursarea nu mai are loc. E soluția de compromis găsită.

Și rămâne de văzut cum va fi aceasta gestionată, mai ales că totul depinde de ce se va negocia pe mai departe.

Și așa ajungem la perioada de tranziție.

Brexit | Ce se întâmplă de la 1 februarie

Nu se întâmplă, de fapt, nimic. Începe o periodă de tranziție de 11 luni, fix până la finalul anului, în care relațiile comerciale nu se schimbă și totul se întâmplă la fel ca până acum. După data de 31 decembrie 2020, însă, se pot întâmpla multe. Și viitorul nu prea arată roz, în ciuda a ceea ce spun susținătorii Brexit.

Concret, în aceste 11 luni se va negocia viitoarea relație dintre UE și Marea Britanie. E, cum spuneam, o perioadă de tranziție, în care cele două părți trebuie să-și impună condițiile și, în scenariul fericit, să ajungă la un acord. Cum va ieși acest acord, nimeni nu poate ști la acest moment.

Britanicii își vor dori, probabil, un statul privilegiat. Adică o țară care nu este membră UE, dar care să primească, în mare, cam aceleași avantaje. Lucru pe care Bruxellesul, cel mai probabil, nu-l va accepta. Viitorul ambelor părți depinde de compromisul găsit.

Susținătorii Brexit jubilează acum, dar uită că Regatul Unit e dependent, în multe situații, de piața europeană. De exemplu, industria auto britanică ar putea fi lovită în plin, în condițiile în care mare parte din componente vine din țările UE.

De cealaltă parte, și UE vrea să aibă acces la piața britanică în condiții rezonabile. Nu este foarte clar, în acest moment, care va fi regimul negociat de cele două părți pentru europenii care vor să studieze și să muncească în Marea Britanie. Și nici pentru britanicii care vor vrea același lucru în interiorul blocului comunitar.

Printre problemele care vor duce la negocieri lungi se numără, potrivit BBC, chestiunile ce țin de schimbul de date și securitate, standardele aviatice, accesul la piața de pește și furnizarea de electricitate și gaze naturale. De asemenea, mai este importantă licențierea și reglementarea produselor și serviciilor din zona farmaceutică.

Sunt multe chestiuni pe care artizanii Brexit le-au ignorat sau nici măcar nu s-au gândit la ele, lucru extrem de grav la inițierea unui astfel de proces.

Ce trebuie să știe românii

Cum spuneam, urmează 11 luni în care se va negocia acordul post-Brexit. În așteptarea acestuia, oficialii de la București vin cu câteva precizări.

Ministrul de Externe, Bogdan Aurescu, susține că românii care merg în Marea Britanie în timpul perioadei de tranziție pot cere statut de rezident permanent sau rezident (presettled sau settled status), potrivit Digi24.

„Ei pot să facă această cerere de înregistrare până la 30 iunie 2021. Pentru cei care ajung după 31 decembrie 2020, acordul de retragere nu acoperă acest regim, prin urmare este important ca negocierile dinntre Uniunea Europeană și Regatul Unit să ajungă la o soluție cu un regim nediscriminatoriu pentru cetățenii europeni”
Bogdan Aurescu, ministrul de Externe al României

Cei care lucrează deja în Marea Britanie ar putea, de asemenea, să se supună unor noi reguli. Mai ales că cetățenii care provin din UE nu vor mai avea prioritate la angajare. Mai mult, instituțiile de profil din Marea Britanie recomandă scăderea salariului minim pentru cetățenii străini, tocmai pentru ca Brexit să nu producă un șoc prea mare în economia britanică.

Lucrurile, cel mai probabil, se vor reașeza. Dar nu va fi o perioadă ușoară.

Brexit, efect de domino?

Brexit a reprezentat o premieră pentru blocul comunitar. Marea Britanie a fost prima țară care a decis să se rupă de UE și să devină suverană, lucru nemaiîntâlnit până acum. Dacă va vrea să se întoarcă vreodată în UE, Regatul Unit trebuie să treacă prin tot procesul impus și celorlalți candidați.

Adică să o ia de la zero cu totul și să urmeze toți pașii impuși de Bruxelles. E doar un scenariu, evident, și e greu de crezut că britanicii se vor „suci”. Întrebarea care se pune acum, însă, e dacă decizia Marii Britanii de a ieși din UE va inspira și alte țări.

Iată ce spunea Nigel Farage, artizan Brexit și unul dintre cei care au contribuit masiv la acest divorț, în plenul PE, la ultimul său discurs în calitate de europarlamentar

„Sper că acesta este începutul sfârşitului acestui proiect. Este un proiect rău, nu este doar nedemocratic, ci este antidemocratic. Ce se întâmplă la ora 23:00 în această vineri, 31 ianuarie 2020, marchează un punct fără întoarcere; odată ce am plecat nu ne mai întoarcem, restul sunt detalii”
Nigel Farage, UKIP

Că va fi așa cum zice Farage sau nu, nimeni nu știe. Într-o lume tot mai fragmentată și polarizată în opinii, un proiect ca cel al Uniunii Europene s-a dovedit extrem de eficient din multe puncte de vedere.

România nu se înscrie pe lista țărilor eurosceptice, ba dimpotrivă. Încercările guvernării PSD de a crea iluzia unui monstru ascuns la Bruxelles, care dorește doar răul românilor, au prins la un moment dat.

Deocamdată, cel puțin la nivel declarativ, președintele și Guvernul susțin direcția pro-europeană. 

La nivelul UE, însă, există curente suveraniste: Polonia și Ungaria sunt cele mai vizibile dintre ele. Dar ambele țări sunt conduse, la acest moment, de politicieni care le-au insuflat cetățenilor aceste ideologii. La fel cum au făcut mai-marii britanici în iunie 2016.

Dar oamenii politici vin și pleacă. Direcția unei țări n-ar trebui să fie lăsată în mâinile unui singur om. Democrația presupune diversitate politică, pluripartidism.

E ceea ce a cerut și România în 1989. Și poate că a obținut cu adevărat, chiar dacă a făcut-o câteva decenii mai târziu.

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI