SR-71 Blackbird: avionul construit în Războiul Rece e încă cel mai rapid din lume

SR-71 Blackbird, cel mai rapid avion din lume, a fost construit în timpul Războiului Rece și a zburat pentru prima dată acum 55 de ani.

Inițial, avionul a fost denumit Lockheed SR-71 și a fost construit în secret în timpul Războiului Rece. A făcut parte dintr-o familie de avioane folosite pentru spionaj, construite pentru a se aventura pe teritoriul inamic, fără a fi doborât sau chiar detectat. Acest lucru era important într-o perioadă fără sateliți sau drone. Datorită culorii sale negre, avionul a căpătat porecla de Blackbird (Pasărea neagră).

De fapt, ideea pentru construirea sa s-a născut după un incident din 1960. Atunci, un avion spion american U-2 a fost doborât în spațiul aerian sovietic, în timp ce făcea fotografii. Inițial, guvernul american a susținut că era vorba despre un avion de cercetare meteorologică. Totuși, argumentul n-a putut fi susținut odată ce guvernul sovietic a lansat fotografii cu pilotul capturat și cu echipamentul de supraveghere al avionului. Incidentul a consolidat necesitatea unui nou tip de avion de recunoaștere care să poată zbura mai repede, dar și mai sus, ferit de rachete antiaeriene.

Avionul original din familia Blackbird a fost numit A-12 și a efectuat primul zbor în aprilie 1962. În total, au fost produse 13 avioane A-12, în cadrul unui program special top-secret, operat de CIA.

Cum s-a născut Blackbird

Deoarece aeronava a fost proiectată să zboare cu o viteză mai mare de 32000 de km/h, fricțiunea cu atmosfera din jur ar fi încălzit fuselajul până la punctu în care un cadru aerian convențional s-ar topi. Astfel, avionul a fost realizat din titan: metal capabil să reziste la temperaturi ridicate, fiind totodată mai ușor decât oțelul.

Numai că folosirea titanului venea cu alte probleme. În primul rând, era necesară crearea unui alt set de instrumente, pentru că cele folosite pentru oțelul obișnuit rupeau titanul, un material mult mai fragil. De asemenea, chiar și simpla obținere a titanului era dificlă, mai ales pentru că principalul furnizor era chiar USSR.

Aeronava inițială a fost folosită complet nevopsită. Au fost vopsite pentru prima dată cu negru în 1964, după ce au realizat că vopseaua neagră – care absoarbe și degajă eficient căldura – ar ajuta la scăderea temperaturii întregului cadru aerian. Astfel, de atunci i s-a spus Blackbird.

Se dau BANI frumoși pentru așa ceva! Iată ultimul trend la români!

Cu ce să stropești pomii fructiferi în fiecare seară ca să facă fructe mari și gustoase. Cele trei ingrediente banale

Mai multe modele ale acestui avion

Ulterior, A-12 a fost curând transformat într-un interceptor, un tip de aeronavă de luptă. Asta a însemnat adăugarea de rachete aer-aer și un al doilea cockpit, pentru ca un membru al echipajului să opereze echipamentul radar necesar. Avionul arăta identic cu A-12, cu excepția vârfului, și a fost numit YF-12. În timp ce A-12 a rămas secret, existența YF-12 a fost dezvăluită de către președintele Lyndon Johnson în 1964, iar trei dintre ele au fost construite și operate de US Air Force.

În aceeași perioadă, s-a construir și varianta M-21. Au fost construite două, dar programul a fost oprit în 1966, după ce o dronă a intrat în coliziune cu unul dintre avioane, ucigând unul dintre piloți.

Derivatul final al A-12, cu cockpit dublu și o capacitate mai mare de combustibil, a fost numit SR-71 – acronimul pentru „Strategic Reconnaissance”, adică „recunoașterea strategică”. Acesta a zburat pentru prima dată pe 22 decembrie 1964. A fost folosit de Forța Aeriană a SUA timp pe o perioadă de peste 30 de ani. Au fost construite 32 de astfel de avione, aducând numărul total de avioane din familia Blackbird la 50.

Cât de rapid era acest avion

SR-71 Blackbird deține și în prezent titlul de cel mai rapid din lume.

În 1976, SR-71 a stabilit două recorduri pe care încă nu le-a depășit o altă aeronavă: a ajuns în cadrul unui zbor la o altitudine maximă de aproape 26.000 de metri și la o viteză maximă de peste 3.5000 de kilometri pe oră. Acesta este echivalentul a 3,3 Mach. Ca să înțelegi mai bine cât de cât de mare este de fapt viteza, ia în considerare că 1 Mach reprezintă viteza sunetului.

Programul a fost oprit în 1990 – cu o scurtă reînviere la mijlocul anilor ’90 – odată ce tehnologii precum sateliții spion și UAV-urile (vehicule aeriene sau drone fără pilot) au devenit mai fezabile și au oferit acces mai bun. SR-71 a fost pilotat ultima dată de NASA în 1999, care a folosit două dintre aeronave pentru cercetări aeronautice de mare viteză și de mare altitudine.

De atunci, toate avioanele Blackbird care au supreviețuit au ajuns simple exponate în muzee.