REVIEW A Plague Tale: Innocence – un joc pe care trebuie să-l încerci, cu o condiție

REVIEW A Plague Tale: Innocence – un joc pe care trebuie să-l încerci, cu o condiție
15:10 29.05.2019

A Plague Tale: Innocence este un adventure, care mi-a adus aminte de jocuri clasice precum Syberia, pe care trebuie să-l încerci, dar cu o condiție.

Jocul, dezvoltat de un studio mic din Franța pe nume Asobo Studio, mi-a adus aminte de jocurile de aventură clasice precum Syberia sau The Longest Journey. Poate pentru că protagonistul este tot o femeie, dar și pentru modul în care povestea este spusă.

Musofobie este teama patologică de șoareci sau șobolani. Dacă suferi de așa ceva atunci nici măcar nu ar trebui să vezi trailerul. Jocul ăsta are oceane de șobolani. Chiar dacă nu-ți displac șoarecii sau șobolanii, garantez că la un moment dat o să vrei să închizi jocul doar pentru că te-ai săturat să vezi așa ceva. Da, asta este și condiția de care-ți ziceam.

Acţiunea are loc în Franţa medievală de la sfârşitul secolului al XIV-lea, în timpul Războiul de 100 de ani, și poți vedea efectele războiului, dar și ale ciumei, boala care a decimat bătrânul continent. Tu intri în pielea protagonistei Amicia, ce se află la vânătoare cu tatăl ei. Fără să dezvălui prea multe, Amicia se vede nevoită să aibă grijă de fratele ei, Hugo, ce pare a fi ținta Inchiziției și a unor forțe malefice.

Inițial, am crezut că este o poveste mai ancorată în realitate, dar pe măsură ce am înaintat în acțiune elementele fantastice au preluat frâierele narațiunii. Dacă vrei ceva mai realist, atunci A Plague Tale: Innocence s-ar putea să nu fie pentru tine.

Ciuma, transformată în mecanică de joc

Râurile și oceanele de șobolani nu sunt acolo doar de dragul poveștii, ci au un rol esențial în gameplay-ul jocului. Creaturile sunt un element central al felului în care joci. Șobolanilor le este frică de lumină, dar în întuneric sunt extrem de periculoși. Astfel, nu poți păși în întuneric, dar ai tot felul de metode interesante de a trece dintr-o zonă în alta: stingi, aprinzi lumini, sacrifici oameni ca să ai loc să treci și așa mai departe.

De-a lungul orelor de joc, acestă mecanică s-a păstrat destul de proaspătă și nu m-a plictisit. Câteodată devine ridicol (se formează tornade de șobolani), dar asta ține strâns legat de poveste și de acele elemente de fantastic.

Puzzle-urile nu sunt grele, dar nici foarte ușoare, ci sunt exact cum trebuie, cât să facă povestea să meargă mai departe, fără a o întrerupe forțat. Ceea ce nu-mi plăcea la jocurile de aventură (fie că e vorba de The Longest Journey sau de Broken Sword) sunt puzzle-urile grele pe care trebuia să le analizezi în detaliu pentru a le putea rezolva.

Există un public care apreciază astfel de puzzle-uri, dar mie îmi plac cele care se rezolvă intuitiv și care nu mă fac să dau Alt+Tab ca să caut soluția cu ajutorul internetului. În cazul A Plague Tale: Innocence, totul este fluid și realizezi repede ce este de făcut și cum poți ajunge dintr-o parte în alta.

Jocul mai are și un element de survival: găsești resurse cu ajutorul cărora poți face tot felul de unelte și obiecte care să te ajute în demersul tău. Bună idee, doar că resursele sunt abundente și nu o să rămâi niciodată fără și în al doilea rând, jocul are un sistem de autosave foarte agresiv. Practic, dacă faci o greșeală nu ești taxat pentru ea decât cu un loading screen. Asta este tendința în mai toate jocurile moderne (cu excepția unora precum Sekiro: Shadows Die Twice). Dar asta este o poveste mai lungă, de dezbătut în alt articol.

A Plague Tale: Innocence, un mix de adventure și survival

Ce mi-a plăcut la acest titlu este faptul că nu e un joc pur de aventură: ai și elemente de stealth, de survival (cum ziceam), dar și de acțiune și RPG. Ai o praștie la dispoziție și chiar poți elimina adversarii, iar de-a lungul jocului ai posibilitatea să-ți îmbunătățești echipamentul, să crești cantitatea de muniție pe care o poți căra și așa mai departe.

Din punct de vedere vizual, jocul este foarte frumos. Iar asta este puțin surprinzător având în vedere că titlul a fost dezvoltat de un studio mic, cu un buget redus. Oricum, se vede că echipa a lucrat din greu la acest aspect. Mediul înconjurător arată excelent, este divers și detaliat. Personajele sunt frumos desenate și realist redate.  De asemenea, efectele speciale arată foarte bine și este o plăcere să joci A Plague Tale: Innocence pe un ecran ultrawide sau unul cu o rezoluție 4K.

Jocul a rulat în condiţii foarte bune pe un sistem format dintr-un procesor Ryzen 5 1500x la 3,7 GHz, placă video Nvidia RTX 2080 Ti, 16 GB RAM. Am avut între 65 și 130 de FPS-uri (cu o medie de 85 FPS), la setări grafice ultra pe o rezoluție WQHD (3440 x 1440 pixeli).

Voice actingul este competent. Vocea  lui Amicia, dar și a lui Hugo sunt în regulă, iar chimia dintre cei doi a fost una destul de bună. Același lucru este valabil și pentru celelalte personaje care apar de-a lungul poveștii.

Per total, jocul mi-a adus aminte de vremurile în care pierdeam vremea prin lumi virtuale de la Syberia sau The Longest Journey. Totuși, acest titlu nu se ridică la nivelul celor doi clasici menționați, dar apreciez munca dezvoltatorului și cred că merită să încerci A Plague Tale: Innocence dacă ești fan al jocurilor adventure. Jocul este disponibil pe PC, PS4 și Xbox One.

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI