De ce „generația iPhone” dă snooze la vot, conform unui om al generației

De ce „generația iPhone” dă snooze la vot, conform unui om al generației
Sursa foto: Ține cont că, dintre tineri, mulți au votat și pentru imaginea asta. Inquam Photos / Octav Ganea

La alegerile europarlamentare din 26 mai, tinerii din categoria 18 – 24 au participat la vot mai mult ca niciodată. Dar chiar și așa au fost puțini, în comparație cu alte categorii. Dacă asta a influențat cumva rezultatul, nu știm. Poate da, poate nu. Cert e că relația tinerilor cu politicul e una complexă și, deși suntem primii la o seară în Control, la vot mergem „data viitoare”.

742.052 de tineri între 18 și 24 de ani au votat la alegerile pentru Parlamentul European din România, potrivit Biroului Central Electoral. Printre ei, și eu.

De data asta, tinerii 18-24 au votat mai mult decât au făcut-o la alegerile parlamentare din 2016. Atunci, cei din categoria asta de vârstă au lipsit în proporție de 70% de la urne. Și nu cred că suntem noi de acum mai deștepți decât ei. Mai ales că mulți dintre noi aveam drept de vot și atunci și poate n-am participat.

Demograficul acesta, 18 – 24, e destul de sec: tineri născuți între 1995 și 2001, cu cel mai mare acces la tehnologie de până acum și cu o educație civică (nu neapărat din școală) mai puternică decât a altor generații. Unde internetul a oferit acces aproape nemărginit la divertisment, așa a oferit acces și la informație și socializare cu atât de multe culturi. Recunosc, e o banalizare ce-am făcut cu denumirea „generația iPhone”, că noi – cei născuți între anii mai sus menționați – nu suntem caracterizați de vreo tehnologie, vreun obiect care nu ne reprezintă în niciun fel. Cred însă că „iPhone” e un fel de simbol pentru ceea ce ne-a influențat pe noi mai mult decât pe predecesori. Și nu mă refer neapărat la telefon, ci la ce-a dezvoltat el în lume.

Demografic prezenta vot alegeri europarlamentare
Demografice reci despre votul din 26 mai

Eu sunt aproape la mijloc în demograficul ăsta privit cumva cu ură de români, pentru că nu votează. La 22 de ani, am votat. Eu zic c-am făcut-o pentru mai bine. Am votat pentru că la ultimele alegeri n-am făcut-o și am regretat. Am votat în speranța că partidul pe care l-am ales ne poate scoate din situația în care ne aflăm acum în România. Am votat din ciudă, că la alții în țară e mai bine. Că alții au un sistem educațional care chiar educă și noi ne chinuim să tocim manuale întregi la finalul cărora rămâne nimicul. Totul din cauza politicienilor pe care, surpriză, tot noi – de la generație la generație – i-am ales să ne guverneze.

Generația educată, dar ignorantă

Majoritatea dintre cei care avem acum între 18 și 24 de ani am crescut învățând ce e cu tehnologia și am ajuns mult mai pricepuți decât părinții noștri la asta. Am avut televizor de mici, dar, după ce s-a terminat perioada cu desenele, am cam părăsit și canalul ăsta de informare.

Când am ajuns puțin mai mari deja aveam telefoanele în buzunar și Google la dispoziție pentru absolut orice ne trecea prin cap. Normal, niciunul nu-l folosea ca să afle ce atribuții are Parlamentul în România. O ardeam pe Yahoo Messenger (și cei mai tineri din acest demografic pe Snapchat sau TikTok).

Acum, dacă te sună maică-ta să-ți spună că nu găsește Chrome pe laptop, râzi de ea. Dar dacă te întreabă de modificările din justiție, dai din umeri. Dar dai repede un search pe Google și ai găsit – asta dacă îți dai puțin interesul.

Cum se face însă că în era asta informațională noi suntem atât de neinformați? Sigur, e ușor să dăm vina pe societate și pe sistem, pe care le vedem ca piedici, dar nici noi nu folosim instrumentele pe care le avem la dispoziție pentru a conștientiza.

E clișeic, dar chiar trăim în era digitală și generația asta profită la maximum de tehnologie. Cât părinții noștri iau taxiul, noi luăm Uber. Ei se duc la agenții de turism ca să plece în vacanță, noi ne închiriem apartamente pe Airbnb. În timp ce tu folosești un iPhone ca să vezi cât trafic e până la muncă, bunică-ta poate încă oprește oameni pe stradă să-i întrebe unde e cabinetul doctorului și cât au ora.

Între 18 și 24 de ani, suntem încă la liceu sau la facultate. Ne e mai frică de examenul de mâine decât de rezultatul alegerilor. Încercăm să ne facem o carieră, nu avem timp să studiem programele electorale ale tuturor candidaților. Dar nu ne dăm seama că partidul care câștigă ne dictează, în mare parte, viitorul.

Nimeni nu ne învață

De ce nu votează generația tânără? Pe scurt, nu prea știm ce e cu politica. Nu ne-a învățat nimeni, n-o înțelegem, nu ne dăm seama că ne afectează. Și ce dacă Guvernul a adoptat un buget care va afecta economia țării? Dacă nu ni se ia internetul, totul e frumos în lume.

În școală nu ne spune mai nimeni despre democrație, alegeri, vot sau instituții de stat. Elevii învață, în loc, teoreme și comentarii pe de rost. Că doar singurul scop e să iei bacul, educația pe bune e mereu pe locul doi. Singura dată când în programa școlară am avut tangențe cu ceea ce înseamnă politica a fost în clasa a opta, la materia Cultură civică. Și poate am înțeles, în mare, ce e cu instituțiile de stat și sistemul politic, dar până la 18 ani, când chiar aveam drept de vot, le-am uitat.

În 2019, la un liceu din Gorj, o profesoară i-a spus unui elev de 17 ani că are prea mult acces la informație. Încă există și mentalitatea de: „Ești mic, nu știi tu ce e bine și ce nu. Și poate că nu știm, dar poate că nu știu nici ei. Și atunci cine e de vină?”

Totul pare împotriva noastră. Politicienii ne mint și ne manipulează, școala nu ne învață ce e bine și ce e rău și nici părinții n-au timp și poate nici chef să ne explice. Asta dacă știu și ei, la rândul lor.

O să spui însă că mă contrazic: dacă tot avem acces la atât de multă informație, de ce ne mai bazăm pe școală și nu căutăm online? E un silogism cel puțin patetic. Una e să poți găsi online orice informație, alta e să știi ce să cauți și să îți fie insuflată ideea că ar trebui să te preocupi. Poți, de exemplu, să te informezi despre cum se fac cozonacii de Paște sau cum se schimbă o instalație electrică, dar astea-s chestiuni practice, de moment, de nevoie. Lipsa educației în direcția înțelegerii democrației și sistemelor democratice din țară și din lume nu poate fi compensată cu acces la informație. Dar este și asta o față a politicii: ținând poporul, sub toate formele sale, în anumite limite, te asiguri că nu le va depăși prea curând. Asta până o face și te surprinde. Totodată, e valabil și că sunt oameni de-o vârstă cu mine sau mai mici care se informează. Cum sunt și pensionari care folosesc instrumentele digitale nu doar să asculte muzică etno pe YouTube. E o lume a nuanțelor de gri, chiar dacă politicienii vor să avem totul alb și negru.

De data asta, tinerii au avut cu cine

În ceea ce privește campania electorală, cele mai vocale partide au fost și cele care au ieșit pe primele trei locuri. Cei din categoria 18 – 24 își iau cam toate informațiile de pe rețelele sociale. Dacă ceva nu e pe Facebook sau pe Instagram, nu ne prea interesează. Bine, eventual și pe YouTube.

Pentru majoritatea din generația asta, PSD era din start tăiat de pe listă. De fapt, mulți chiar s-au dus special pentru asta: pentru a vota contra lui Dragnea și partidului său. Și-au dat și ei, în sfârșit seama, că le pot diminua din putere. Au râs și de sloganul lor: „România merită mai mult”.

Cel mai probabil, însă, listele de candidați la europarlamentare nu au însemnat prea mult pentru cei din generația asta. Cele mai multe nume cu siguranță au fost străine pentru mulți. Poate Maria Grapini are o oarecare rezonanță, fapt la care a contribuit producția de meme, dar alde Claudiu Manda, Mircea Hava sau Dragoș Pîslaru sunt anonimi la fel de bine ca vânzătorul de la magazinul de cartier. Pentru tinerii 18 – 24, cea mai plauzibilă opțiune a fost Alianța USR-PLUS. A reprezentat și reprezintă exact opusul PSD și generația asta, pe propria piele, a învățat un laitmotiv al democrației: de multe ori votezi răul cel mai mic și de cele mai multe ori votezi contra.

După alegeri, sentimentul a fost unul de victorie. Și pentru mine, personal, dar și pe Facebook, printre cei de vârsta mea. Am simțit că, pentru prima dată, avem o șansă să ne fie mai bine. Cred că am reușit să schimbăm ceva, că n-am mai fost tocmai indiferenți la ceea ce se întâmplă în jurul nostru.

Au votat mulți din categoria 18 – 24 și la referendum. Mi-a confirmat asta chiar operatorul de calculator din secția de votare. După ce m-a întrebat dacă vreau buletine de vot și pentru referendum și am zis că da, a zâmbit și a spus: „Nici nu știu de ce vă mai întreb pe ăștia tineri”, semn că tineretul a înțeles că justiția nu mai trebuie fi subordonată politicului.

Ce am înțeles după alegerile europarlamentare

În cabina de vot, cu cele trei buletine în față și ștampila în mână, m-am gândit că asta e modalitatea prin care chiar putem schimba ceva. Și da, am fost și la proteste sau am semnat petiții, dar am simțit că am făcut cu adevărat ceva abia după ce am văzut „votat 2019” pe buletinele de vot. M-am simțit ca și cum aș fi mers în fața celor de la PSD și le-aș fi spus: „Nu vă mai vreau”. Sau, mă rog, poate alt mesaj, ceva mai dur, dar ai înțeles ideea.

Când vine vorba de tinerii care nu au votat la alegerile de anul ăsta, înțeleg că sunt foarte mulți factori la mijloc. Nu e neapărat o chestiune de vârstă, ci de educație și formare. Cred că totul ține de fiecare în parte, dacă trece peste lipsa de interes și își dă seama că alegerile îl afectează, și mult. Dar poate, la fel ca mine, vor regreta că nu au votat acum și își vor exercita dreptul ăsta pe viitor. Și sper că, la următoarele alegeri, generația 18 – 24 de atunci nu va mai fi ultima la prezența la vot.

Ce este cu atât mai îmbucurător e că populația, în marea ei masă, poate fi surprinzătoare. În ciuda încercărilor de-a o înghesui într-o categorie ca: „generaţia cu cardul la gât”, „generaţia de birouri” sau „[generația de] mall-uri şi city-break-uri”. Eu i-am spus „generația iPhone”, pentru că nu este niciun alt computer în lume care să fi deschis atât de multe căi de comunicare și informare. E mai mult decât internetul, mai puternic decât televizorul și care a ars granițe mai repede și mai eficient decât orice pact politic.

Când a început „primăvara arabă”, eram încă adolescentă și deloc prea interesată de subiect. Îmi dau seama acum că acela a fost un punct în istoria asta de secol 21 care a dus la un nou tip de democrație. Așa cum 20 mai 1990 a însemnat pentru România „duminica orbului” și-o afundare în democrația haotică de după comunism, 26 mai 2019 poate reprezenta, peste câțiva ani, un alt fel de duminică, una mai promițătoare.

P.S.: e greu să stai și cu ochii pe graniță, să alegi altă țară pentru viitorul tău, și pe politică. Mai ține minte și asta. Ca o concluzie neoficială voi cita din hip-hop: „Nu m-a crescut țara asta / M-au crescut ai mei cu greu”.


Conținutul articolelor din secțiunea Opinii reprezintă strict opiniile autorilor textelor și nu reprezintă neapărat poziția oficială a PLAYTECH.ro.

Teodora Tudosie
Articol scris de
Teodora Tudosie
Comentarii
11:29 / 28.05.2019