Una dintre marile dileme despre om, aproape de-a fi deslușită

Una dintre marile dileme despre om, aproape de-a fi deslușită
13:50 10.02.2019

Oamenii au reușit să facă multe de-a lungul timpului – să călătorească în spațiu, să elimine boli cumplite și să înțeleagă natura înconjurătoare până la cele mai mici particule. Cu toate astea, ce nu au reușit a fost să înțeleagă cum funcționează conștiința umană – adică abilitatea umană de a experimenta și înțelege lumea în așa fel încât să o poată explica și altora.

Deși oamenii de știință au căutat de-a lungul secolelor să înțeleagă felul în care funcționează conștiința umană, acest concept a rămas unul din cele mai misterioase din câte există. Într-un studiu nou realizat în urma unei colaborări dintre șapte țări și publicat în Science Advances au fost descoperite însă câteva lucruri noi despre conștiința umană, din prisma neurologiei moderne.

Înțelegerea conștiinței umane este foarte importantă – și nu doar din punct de vedere filozofic. Mai exact, pentru doctori și familie este mereu o provocare să își dea seama dacă un pacient este sau nu conștient după ce a suferit o leziune severă la creier. Astfel apar probleme când vine vorba de a lua hotărâri în privința îngrijirii pacientului.

Cu toate astea, tehnicile moderne de imagistică ne ajută să eliminăm incertitudinile. Mai exact, știm că anumite regiuni din creier – precum cortexul prefrontal și precuneusul – sunt responsabile pentru funcțiile cognitive înalte, implicate în gândurile conștiente.

Mai aproape de conștiința umană

Studiile care analizează experiențele conștiente au însă o mare lipsă – conștiința umană este ceva intern, ce nu poate fi accesat de alții. Noul studiu din Science Advances a identificat mai multe semnalmente din creier care indică conștiința fără să fie nevoie ca oamenii să dea raportul sau să îndeplinească anumite sarcini prestabilite.

De exemplu, atunci când oamenii trec prin leziuni severe ale creierului și ajung în comă, ei nu mai au abilitatea de a rămâne treji și conștienți de mediul înconjurător. Această stare nu durează mai mult de câteva zile. Mai apoi, pacienții se trezesc uneori, dar nu prezintă mereu semne că ar fi conștienți – cu alte cuvinte, se află într-o stare vegetativă. Pentru cei mai mulți pacienți, creierul încă percepe anumite lucruri, dar nu le experimentează. Pentru o parte mai mică din aceștia, conștiința există pe deplin, dar pur și simplu nu produce răspunsuri comportamentale.

Cu ajutorul imagisticii funcționale cu rezonanță magnetică, cercetătorii au analizat activitatea din creier și felul în care anumite regiuni comunică cu altele. Astfel, când o anumită regiune din creier este mai activă, ea consumă mai mult oxigen și are nevoie de mai mult sânge.

Cercetătorii au descoperit două tipuri de comunicare între regiunile din creier. Unul din ele reflectă conexiunile fizice din creier și a fost observat la pacienții fără vreo experiență conștientă. Celălalt reprezintă interacțiunile dinamice complexe între 42 din regiunile creierului care aparțin celor șase rețele din creier responsabile cu cunoașterea și a fost observat doar la oamenii care aveau totuși un anumit nivel de conștiință. Acesta din urmă a dispărut însă când pacienții au fost puși sub anestezie profundă – ceea ce arată că metodele folosite de oamenii de știință receptau strict nivelul de conștiință al pacienților, nu leziunile cerebrale sau reacțiile externe.

Per total, cercetarea ne aduce mai aproape de ceea ce înseamnă conștiința umană, dar mai avem un drum lung de parcurs până la a o înțelege în toată complexitatea ei.