Ce vrea Taxify de la România: ca ritm de creștere, e cea mai mare piață

10:22 18.09.2018

Când Taxify și-a lansat serviciul în România, primul gând a fost să fie comparat cu Uber. Și nu fără fundament. Aplicația e similară, principiul e același, așa că se impune întrebarea: ce vrea să reușească?

În urmă cu doi ani, în august 2016, Taxify anunța, oficial, că ajunge în București la aproape un an și jumătate după Uber. Un an mai târziu și-a făcut și companie locală. În 2018, dacă ar fi să întrebi pe cineva ce-i cu Taxify, sunt mari șansele să-ți spună că a avut de serviciu datorită prețului mic. Sau, de multe ori, mai mic decât al Uber și chiar ai taxiurilor clasice.

În septembrie 2018, fondatorul Markus Villig a venit în România și am avut ocazia să discut cu el despre ce are special serviciul său, fondat la 19 ani (în prezent, el are 24 de ani) și prin ce vrea să se remarce.

Conform lui Villig, România e importantă ca ritm de creștere. Ca dimensiune, Franța, Polonia sau Ucraina sunt înaintea noastră. „În România, estimăm că într-un an vom fi cel mai important jucător din piață”, a spus acesta. Afirmația lui se bazează pe strategia la care tot lucrează de doi ani: întâi să devină o platformă cunoscută, apoi să se extindă și mai mult.

[Să fim cel mai important jucător] înseamnă să avem cele mai multe mașini, cei mai buni timpi de sosire, cele mai bune tarife, cea mai bună calitate”, a completat fondatorul Taxify. Timpul de sosire e esențial și, până într-un anumit punct, e problema fundamentală pentru orice aplicație care are ca model de business utilizatori parteneri care prestează serviciul, nu angajați.

Viitorul va fi, într-un fel sau altul, cu acest tip de transport

Aplicatia-Taxify-pe-Samsung-Galaxy-Note-9

În ceea ce privește piața pe care activează, o vede singura de viitor. Sigur, se referă la transport, per total, fie că e vorba de oameni, fie că sunt pachete și alte lucruri pe care utilizatorii le-ar vrea plimbate dintr-un loc în altul. „Sunt țări din Europa care au creat o legislație potrivită pentru această schimbare [cu ridesharing și shared economy]. Întrebarea acum e cât de repede se vor adapta țările din UE, în special în România”, a mai spus acesta.

„Acum, interesul nostru e pentru transport de persoane. În momentul în care ne vom descurca foarte bine în această piață, ne putem extinde ușor către alte zone”, a mai explicat Villig cu referire și la un experiment din Paris: serviciu de închiriat trotinete. E o reală nebunie în America și alte țări din UE cu un astfel de sistem de transport. Asta în timp ce companii din auto sau tech se luptă să lanseze prima mașină autonomă.

Nu în ultimul rând, pe lângă Uber, Taxify are concurență în piața taximetriștilor. E ușor, aparent, de înțeles ce se întâmplă acolo. Taximetria a avut monopol, ca mijloc de transport personal, până la ridesharing. Odată ce-a avut concurență și-a dat seama că, decât să se schimbe, mai bine să urască această concurență, indiferent sub ce formă vine.

Villig e cel puțin diplomat când vorbește de lumea asta: sunt multe tipuri de șoferi. „[Sunt] mulți taximetriști se gândesc să ni se alăture. Sunt însă și taximetriști care nu vor să aibă concurență, cărora le place să ia clienți din stradă. Nu sunt concentrați pe nevoile clientului, ci să facă bani rapid. Astfel, e un conflict între acei șoferi și un serviciu nou, transparent”, a adăugat fondatorul Taxify.

În ceea ce privește România, vrea să ajungă la 200 de angajați în următorul an, cu o extindere rapidă a operațiunilor. Deocamdată, atenția e pe recrutare de ingineri software și designeri, pe oameni capabili să îmbunătățească timpul de sosire, poate cea mai mare cerință, și navigația.

Interviul a fost editat și condensat pentru claritate.

loading...