TEST Gray Dawn – Jocul românesc pe care trebuie să-l încerci

TEST Gray Dawn – Jocul românesc pe care trebuie să-l încerci
13:15 17.07.2018

Cred că nu sunt singurul care de mult timp visează la un joc video românesc cu care te-ai putea lăuda străinilor. Polonezii de la CD Projeckt au dovedit că se poate prin seria de jocuri The Witcher. Așa că românii de ce nu ar putea să o facă? Gray Dawn, realizat de un studio mic din Iași, ar putea fi primul joc  care să pună un punct pe harta mondială a jocurilor video.

Românii, trei la număr, au lucrat mai mulți ani la acest joc și vara asta l-au lansat pe Steam unde au primit și un număr respectabil de recenzii pozitive. Eu l-am jucat și mi-a plăcut.

De ce să încerci Gray Dawn? Jocul este un thriller psihologic first-person în care un preot încearcă să își demonstreze nevinovăția după ce este suspectat de uciderea unuia dintre copiii de altar.

Povestea începe în ajunul Crăciunului din anul 1920, când unul dintre băieții de altar devine grav bolnav și se comportă extrem de ciudat. Părintele Abraham decide să îl exorcizeze. Exorcizarea eșuează, băiatul sare pe geam, însă corpul acestuia nu poate fi găsit. Din acel moment, Abraham încearcă să îl găsească însă, în aventura sa, nu totul pare așa cum este cu adevărat și preotul străbate tărâmuri reale și imaginare în căutarea adevărului.

Cam asta e povestea. Suna destul de interesant cât să mă atragă să-l joc, dar în același timp am oftat pentru că mi-a adus aminte de un subiect intens dezbătut și cam răsuflat în România (vezi știrile despre preoti etc), dar și în film (După Dealuri al lui Mungiu). Așa că am abordat sceptic jocul ieșenilor.

Totuși, Gray Dawn este altfel. Povestea este mult mai suprarealistă decât mă așteptam. Acțiunea începe în camera lui Abraham și totul pare normal, numai că după ce deschizi prima ușă te trezești într-un tărm suprarealist cu un cer albastru și cu o vreme plăcută, ca și cum ți-ai imagina că ar fi raiul.

Pe mai departe mă așteptam ca acțiunea să alterneze între aceste planuri (real/supranatural), însă după 30 de minute de joc nu mai știam care este trecutul, prezentul, realul sau imaginarul.

Tocmai la finalul jocului primești acele informații care să te ajute să dezlegi, cât de cât, ceea ce s-a întâmplat. Aici m-am lovit și de prima problemă cu acest joc: este compus mai degrabă din momente frumoase decât dintr-o poveste coerentă cu început și final. Pe lângă acest aspect, nu am simțit ca vreun personaj să prindă viață, cele prezente în joc fiind doar niște schițe.

Pentru mine acest lucru a fost cam enervant, pentru că încercam să înțeleg ceea ce se întâmplă în povestea pe care ieșeni au strecurat-o cu pipeta de-a lungul orelor de joc (puțin câte puțin începi să afli mai multe despre ceea ce s-a întâmplat). E ca și cum te-ai fi trezit dintr-un vis: știi în mare ce ai visat, dar nu ai detalii concrete, personaje reale apar în locuri ireale și tot așa.

Grafica e punctul forte al Gray Dawn

Meritul Gray Dawn este că reușește să creeze momente fascinante care rămân cu tine și după ce termini jocul, iar acest lucru este realizat în principal datorită imaginii, peisajelor și a direcției artistice date de George Remus, co-fondator al studioului. El este singurul responsabil de ceea ce veți vedea pe ecran și, credeți-mă, chiar aveți ce vedea.

Este absolut uimitor că o singură persoană a reușit să realizeze astfel de imagini. Peisajele și scenele prin care jucătorul se plimbă sunt realizate cu migală și este evident că s-a muncit mult și cu pasiune la scenele prin care jucătorul trece.

Mi-au plăcut inserțiile de cuvinte și propoziții românești, iar scena înmormântării, cu mama plângând și vorbind românește, mi-a dat fiori.

Aceste lumi supranaturale sunt infuzate de simboluri mistico-religioase. Pe unele le-am înțeles, dar majoritatea, probabil, mi-au trecut peste cap, fiind un profan în materie de religie. Un alt lucru care mi-a plăcut este alternanța dintre planurile senine plăcute și planurile înspăimântătoare simboluri satanice și organe sângernde.

Despre gameplay nu este mult de zis deoarece nu ai prea multe de făcut decât să te deplasezi din taste și să manipulezi obiecte cu mouse-ul. Pentru a duce acțiunea mai departe trebuie să rezolvi anumite puzzel-uri care m-au uimit prin simplitatea lor. Eu nu sunt vreun priceput la puzzle-uri și tot le-am făcut pe toate fără probleme. Așadar, dacă îți plac jocurile adventure/puzzle să nu te aștepți la prea multe de la Gray Dawn.

Durata jocului este destul de scurtă. L-am terminat într-un weekend, două-trei ore sâmbăta și alte două-trei ore duminica. Are două posibile finaluri, iar aici nu mi s-a părut justificată alegerea unui final doar pentru că nu ai făcut un lucru minor.

Gray Dawn nu este un joc excepțional. Cu toate astea îl recomand, deoarece este un joc interesant care putea fi mai bun dacă avea o poveste mai bine închegată. Poate dacă avea niște puzzle-uri mai inteligente. Totuși, îl recomand poate chiar și numai pentru o plimbare prin decorurile și scenele frumoase de care vei avea parte.