PLAYFILM „Soldații. Poveste din Ferentari” – Un film în care să descoperi altă lume din București

<span class='highlight-word'>PLAYFILM</span> „Soldații. Poveste din Ferentari” – Un film în care să descoperi altă lume din București
10:13 28.01.2018

Romanul „Soldații. Poveste din Ferentari” a lui Adrian Șchiop, transpus în filmul omonim, îți arată adevărata viață din Ferentari. Manele la greu și crâșme, la propriu, în care șmecheria, banii și experiențele din pușcărie te fac să câștigi respectul celor slabi. Sigur, nu lipește sărăcia, care înlocuiește cu succes orice dorință și speranță că viața poate fi mai bună.

În orice caz, filmul „Soldații. Poveste din Ferentari” îți creionează o astfel de lume, însă tratează aspectele astea superficial, tema centrală fiind alta: povestea unui cuplu de gay, mai puțin bazată pe iubire, dar profund conturată pe prietenia din care ambii au de câștigat.

„Soldații. Poveste din Ferentari” este povestea lui Adi, un bărbat la 40 de ani, bisexual, doctorand, atras de lumea manelelor, nu neapărat de ritmul și vibe-ul pe care ți-l dau, ci din curiozitate. Astfel, el se prezintă ca doctor în manele, dar pentru asta are nevoie să cunoască lumea din industrie, dar și pe „tăticul” loc, Dan Bursuc.

Se mută în Ferentari, unde-l întâlnește pe Alberto, un rom sărac, ieșit de patru ani din pușcărie, acolo unde și-a petrecut jumătate din viață, cu care ajunge să aibă o relație, dar nu din dragoste, neapărat. Între cei doi există relație de schimb: bani în schimbul timpului și vorbelor frumoase.

Știi că există filme care bat cartea? Ei bine, filmul „Soldații. Poveste din Ferentari” nu e unul dintre ele.

Asta pentru că detaliile prezente în roman se regăsesc foarte puțin sau chiar deloc în ecranizare. Până la urmă detaliile fac diferența, nu? Nu, nu sunt detalii de genul: în roman Adi bea bere Ursus, în timp ce în film bea Timișoreana.

De exemplu, cartea începe prin a-l prezenta pe Adi, un bărbat care bea alcool în cantități îngăduitoare și care își asumă deciziile pe care le ia când se află sub influența acestuia. O astfel de decizie, mai mult sau mai puțin asumată, i-a adus despărțirea de Ana, femeia pentru care simțea ceva, dar la fel, nu neapărat iubire. În orice caz, beat fiind, a plătit un amărât din Gara Brașov ca să-i facă oral.

Ce fel de film e „Soldații. Poveste din Ferentari”

Adrian Schiop, autorul romanului „Soldații. Poveste din Ferentari”

„Soldații. Poveste din Ferentari” este un film contemporan, bazat pe romanul cu același nume al lui Adrian Schiop, scriitor, co-scenarist și actor în rol principal. Lui i se alătură Vasile Pavel-Digudai, Alberto, un neinițiat în ale teatrului, om de rând cum s-ar zice, dar cel care face tot filmul. Regia îi aparține Ivanei Mladenovic, care face o treabă bună, dar se putea și mai bine, mai ales în ceea ce privește viziunea artistică.

Deși se vrea a fi un film cu și despre gay, ecranizarea se detașează de restul producțiilor cu aceeași tematică. Asta pentru că nu e acea poveste de dragoste tradițională, în care el și el se întâlnesc, se îndrăgostesc, petrec timpul împreună, se mută și trăiesc în sărăcie, dar iubirea le ține de cald.

Dimpotrivă, este o relație bazată pe un schimb, în care Adi are banii, iar Alberto are vorbele la el. Deși ei sunt conștienți că se folosesc unul de altul, continuă ce au început, însă când banii ies din ecuație, lucrurile iau o altă întorsătură.

Ce o să vezi în „Soldații. Poveste din Ferentari”

Spuneam la început că vezi viața din Ferentari și așa e. În mare pare ți se prezintă cultura zonei, arhitectura, regulile, pe care dacă le respecți, chiar și de frică, trăiești liniștit, dar dacă superi pe cine nu trebuie, aka Borcan, ai cam pus-o. Vezi și tradițiile, ca nunta, și oamenii care nu au foarte multe pretenții de la viață. Singura preocupare a localnicilor este să aibă bani de țigări și două-trei beri. În rest, viața e frumoasă.

Zeicani, crâșma în care-și face veacul Adi, este și locul în care îl întâlnește pe Alberto, care, din vorbă în vorbă, îi povestește cum în pușcărie și-a dat seama că nu are o problemă să se culce cu bărbații. Dimpotrivă, acest lucru i-a adus cele mai multe beneficii.

În orice caz, aflat în postura de întreținut al lui Borcan, care nu-i dădea mai mult decât un pachet de țigări, un pat și mâncare, vede în Adi o portiță de scăpare. Mai ales că Adi este influențabil și-l face ușor din vorbe.

Astfel, cei doi încep o relație din care ambii au de câștigat, asta până când resursele unui dintre ei se termină. Puși în fața faptului împlinit, deși încearcă să o dreagă, inevitabilul se produce și se despart. Finalul e cam trist, dar nu trist în sensul de dramatic, ci trist ca viziune.

Cartea bate filmul „Soldații. Poveste din Ferentari”

Cartea îți oferă un univers pe care ți-l creionezi singur, în care orice detaliu conturează portretele personajelor, în care orice amănunt este o bucată din ceva, la fel ca un puzzle. Filmul, pe de altă parte, te pune în fața faptului împlinit și trebuie să accepți ceea ce ți se dă să vezi.

Romanul „Soldații. Poveste din Ferentari” este una dintre acele cărți care te prinde prin poveste, personaje, replici, unele chiar amuzante, și situații inedite.

Ecranizarea lasă de dorit tocmai pentru că detaliile sunt fugitive, iar pasajele din carte, care au greutate, sunt tratate superficial sau chiar deloc. E un film bun din alte puncte de vedere. Rolurile celor doi nu sunt jucate de niște profesioniști, ci de niște amatori, lucru care merită apreciat. În plus, Alberto joacă chiar bine, el fiind cel care duce filmul pe umeri.

[readmore]

Dacă nu ai citit cartea, poți merge liniștit la cinema să vezi filmul, pentru că nu ai element de comparație. La o primă vedere, filmul e interesant, prin temele pe care le abordează, ca manele, cuplul de gay, bani, sărăcie și „șmecherie”. Dacă ai citit cartea, în schimb, vei fi puțin dezamăgit.

Filmul „Soldații. Poveste din Ferentari” își face apariția în cinematografe începând cu 2 februarie.