Feminismul actual mai mult își caută dușmani decât soluții reale

Feminismul actual mai mult își caută dușmani decât soluții reale

Feminismul din 2018 este o mișcare putredă. Nu face decât să dividă societatea. E un război între femei și bărbați. Cei din urmă sunt călcați în picioare, fără ca ei să poată spune ceva, să nu cumva să supere vreo feministă.

Mai e loc să se scrie despre feminism? Sper că e. În acest tumult social poate fi oricând identificat un unghi de abordare. Cu acesta al meu îmi rezerv dreptul de a greși, dar, mai ales, de a nu avea o soluție.

Sunt fată și până pe la 15-16 ani nu am auzit de feminism.

Familia, prietenii și oamenii din comunitate nu mă tratau diferit, nu mă vedeau ca parte a unei minorități, o ființă neajutorată care nu se descurcă. Eram un copil, ca oricare altul, și nimeni nu mă privea diferit.

După ce am trecut de pubertate am înțeles mișcarea, am înțeles de ce a fost nevoie de ea și am început să o admir. Am început să admir femeile care s-au ridicat și au schimbat lumea, dar nu din postura victimei, ci a unei persoane care face parte din societate, care poate aduce la fel de multe beneficii ca bărbații.

Am ajuns la facultate, mi-am găsit un job din care câștig banii mei și fac cam ce face un bărbat. Nu am simțit niciodată că sunt privită cu alți ochi, că nu am luat un interviu pentru că sunt femeie, că între mine și colegii mei se fac diferențe.

Probabil trăiesc într-o lume paralelă, că altfel nu-mi explic de unde răzvrătirea militantelor împotriva bărbaților, care au pierdut pe drum esența feminismului și nici ele nu mai știu pentru ce luptă: Egalitate? Putere? Supremație? Afirmare?

Feminismul vine cu un bagaj istoric. Atât timp cât nu e „rătăcit”

Feminism-barbat
Imagine via NewMatilda.com

Feminismul face parte din istorie și este una dintre cele mai importante mișcări care au conturat viitorul începând din secolul XX până în prezent. Feminismul a început ca mișcare de „valorizare” a femeii, un lucru pe care societatea nu era dispusă să-l accepte.

Atunci, mișcarea era îndreptată către corsete, rochii lungi și grele care acopereau gleznă.

Atunci femeile erau considerate a fi „sexul slab”, cu drepturi și libertăți limitate. Dreptul la vot, dreptul de a candida, de a ocupa un „loc al bărbaților”, sunt ceea ce a reușit să facă feminismul.

Mi-e greu să cred că mai există bărbați în secolul XXI care nu sunt de acord că femeile au drept de vot, că ocupă funcții înalte. Care cred că femeile trebuie să stea doar la cratiță și să aibă grijă de copii, în timp ce bărbatul e cel care bagă banii în casă.

Bine, poate că mai există, însă la fel există oameni care se închină la pietre, țin obiceiuri păgâne sau cred că Pământul e plat.

În societatea de astăzi – cu influențe puternice din America – femeile sunt cele care se îndoiesc de feminismul însuși. Sunt cele care nu cred că sunt egale cu adevărat. Feminismul supraviețuiește prin încurajarea altor femei să se simtă victime. Astfel, se asigură că mereu va exista adversarul, deși poate nu mai e. Cel de-al treilea val al feminismului s-a îndepărtat cu mult de dogmele și ideologiile feminismului.

Cred că feminismul nu va avea câștig de cauză, pentru că feministele sunt cele care nu vor asta.

E o luptă de putere, de care pe care, de afirmare, de a înjosi uneori și de a îngenunchea bărbații (discriminare agresivă?). Este o mișcare hrănită de propria înfrângere. Practica sa cere ca femeile să fie convinse că sunt victime ale unei societăți bolnave.

Feminismul nu e despre victimizare și nici despre cine îți deschide ușa

Feminismul nu e despre gesturi de politețe, curtoazie, și nu a fost niciodată. Nu e despre victimizare, ci despre împuternicire, nu e un curent la modă sau un trend care dă bine la public. Nu e despre tratament special, ci despre egalitate. Nu e despre bărbăție, ci despre feminitatea sub care poți construi lucruri fără să te urâțești. Vezi, sunt mulți de nu înainte de a putea spune despre ce e.

Cel mai important, feminismul nu este despre cât de asemănători suntem, ci despre cât de diferiți și, cu toate acestea, putem face lucruri asemănătoare. La fel și cum a fi liber nu înseamnă că poți face vrei, când vrei și cu cine vrei.

Libertatea ta se termină unde începe libertatea celuilalt, nu?

Până când o să ajungem să stăpânim noțiunile și conceptele astea, societatea nu va înflori. Dimpotrivă, va fi umbrită de ură și repulsie.

O profesoară de la Facultatea de Jurnalism, feministă convinsă, a spus în timpul unui seminar (nu mai știu exact contextul) că nu e de acord ca bărbatul să-i deschidă portiera mașinii sau ușa. Nu e singura femeie pe care am auzit-o spunând asta. Mi-am adus aminte de mișcarea (feministă?) Stop Telling Women To Smile.

„De ce să-mi deschisă ușa? Ce, eu nu pot?” s-a aliniat cumva cu feminismul și nimeni nu știe din ce cauză. De când această formă de cavalerie, respect, s-a transformat într-o săgeată aruncată asupra bărbaților? Nimeni nu-ți deschide ușa, pentru că ești neajutorată sau incapabilă să o faci tu. Dacă asta înseamnă să fii feministă și dacă despre asta e vorba, îmi pare rău, dar nu vreau să fiu.

Bărbații sunt demonizați pentru că sunt bărbați.

În încercarea femeilor de a arăta că nu sunt diferite de bărbați, deși doar ele cred asta, feministele au îngenuncheat bărbatul și l-au transformat într-un preș de care se șterg ori de câte ori au ocazia. În consecință, bărbații nu știu cum să trateze femeile. Nu știu dacă și cum să le complimenteze, ca să nu fie înțeleși greșit, nu știu cum să se comporte, să fie sensibili și altele.

De ceva vreme am impresia că feministele caută orice ocazie pe care o pot exploata și prin care să arate cât de răi sunt bărbații.

Feminismul nu este despre a avea un tot neutru din punct de vedere al genului. Nu poți să respingi ideea de feminitate și masculinitate, cum nu poți să zici că societatea ar fi mai bună fără bărbați. Nu ei sunt cei care te împiedică în a face ce ți-ai propus. Tu ești cea care te oprești.

Da, rolurile trebuie să fie echilibrate. Niciun gen nu este mai bun decât celălalt. Diferențele noastre lucrează împreună.

Da, bărbatul trebuie să și gătească, nu doar „pune-te masă, scoală-te masă” (nu ești singurul care muncește).

Da, bărbatul are câteva datorii (nu în sensul de obligații, ci lucruri firești, care vin de la sine) și sunt întru totul de acord cu unele ideologii pe care feminismul le-a nuanțat de-a lungul timpului.

Cu ceea ce nu sunt de acord este victimizarea. Nu vreau ca cineva să strige în gura mare că sunt o victimă pentru că sunt femeie, când clar nu sunt. Cred în drepturile egale între femei și bărbați, susțin asta și o spun mereu, dar nu sub forma în care îmi este prezentată de unele militante.

Nu sunt de acord să vrei egalitate, dar să aștepți tratament special.

Nu sunt de acord că majoritatea feministelor consacrate provin din țări unde femeile nu sunt dezavantajate. Țări în care există legi împotriva violului, hărțuirii și abuzului.

Spuneam că feminismul a devenit cea mai la îndemână unealtă cu care să te afirmi și să atragi atenția. Nu e vorba despre a ajuta cu adevărat femeile din lume, care sunt tratate ca animalele, care sunt blestemate pentru că s-au născut femei și nu bărbați, care nu au drepturi, libertăți, pe care nu le ascultă nimeni atunci când sunt abuzate zilnic, chiar omorâte.

Nu, feministele din ziua de azi își concentrează atenția pe bărbații care deschid portiera mașinii, care îți cer un pahar de apă când le este sete și le sari în cap, care te protejează, cărora le face plăcere ca uneori să te surprindă cu un cadou – nu, nu pentru că tu nu ai bani. Astea sunt adevăratele probleme.

Nu spun că toate feministele împărtășesc aceleași valori, vorbesc de cele care ies mereu în față și susțin că luptă pentru femei, când clar nu o fac. Sau nu o fac atât de mult pe cât vor să arate.

Așa arată feminismul în 2018.

[readmore]

M-am concentrat asupra celei de-a doua fețe a curentului și mișcării, pentru că ea nu este arătată. Nu e totul roz. Nu e totul despre femeile neajutorate, ci despre bărbații care au avut „ghinionul” să se nască bărbați și despre trecutul care a înjosit femeile.

Feminismul s-a deteriorat, iar cel mai mare dușman nu este patriarhia, ci feministele. Feminismul a început ca o mișcare pentru egalitatea femeilor și ar fi trebuit să continue, până când cineva din țările arabe le băga în seama. Răzvrătirea a apărut de nicăieri, iar lupta pentru supremație va fi din ce în ce mai prezentă.

Bărbați, mi-e milă de voi!


Conținutul articolelor din secțiunea Opinii reprezintă strict opiniile autorilor textelor și nu reprezintă neapărat poziția oficială a PLAYTECH.ro.

Nicoleta Apostol
Articol scris de
Nicoleta Apostol
Comentarii
19:10 / 16.02.2018