Telefonul tău e mai puternic decât computerele NASA care au dus omul pe Lună

Telefonul tău e mai puternic decât computerele NASA care au dus omul pe Lună
17:55 04.12.2017

NASA a reușit să pună primul om pe Lună și să lanseze sondele Voyager care au ajuns până dincolo de sistemul solar. Totul cu tehnologie „rudimentară”.

NASA a reușit toate astea cu niște computere mult inferioare telefonului tău. Nu e o greșeală, e o evoluție firească a tehnologiei. Din când în când trebuie să ne reamintim de unde am pornit ca să vedem unde putem ajunge.

Când NASA pregătea misiunea Apollo pentru aselenizare, computerele, mai ales Apollo Guidance Computer (AGC), erau cu 10 ani înaintea tehnologiei comerciale. Puterea lor nu a fost depășită decât un deceniu mai târziu, odată cu apariția unor computere personale, precum Apple II. Chiar și așa, ele au reușit să ducă oamenii pe Lună, la 356.000 km distanță de Terra, și să îi aducă înapoi în siguranță.

AGC, construit la Massachussets Institute of Technology, le permitea astronauților să scrie substantive și verbe pentru a controla nava. Gestionarea elementelor de hardware era realizată de un compilator numit Luminary, conform Zme Science. Computerul avea însă o memorie de numai 64Kb și opera la o frecvență de 0,043 Mhz. Cu alte cuvinte, și un prăjitor de pâine modern și inteligent stă mai bine. Dacă vrei să compari cu iPhone X, acesta are 3GB de memorie RAM, un procesor cu șase nuclee și o frecvență de 2,39GHz.

AGC avea un avantaj care îl plasa în cu totul altă ligă: nu exista posibilitatea să dea crash. Sistemele de operare precum Android și Apple iOS direcționează resursele către mai multe programe, în timp ce AGC controla programele individual în ordinea importanței lor. Astfel, importanța unui software dicta câtă atenție primește. Dacă era vreo urgență, interesul se muta asupra programelor vitale, potrivit Popular Mechanics.

Cât de importantă a fost pentru NASA puterea computerelor

Puterea de procesare nu a reprezentat cheia către o misiune de succes pe Lună, conform lui Thomas Dalton, membru la Institute and Faculty of Actuaries. Un smartphone ar putea face calculele necesare călătoriei, în condițiile în care calculele pentru jocuri precum Angry Birds sunt mult mai intense. Dalton i-a explicat unui internatut curios, care voia să știe de ce programe ar avea nevoie un om cu un smartphone pentru a ajunge pe Lună, că telefoanele nu ar face față atât de bine mediului aspru din spațiu.

A subliniat că o simplă rază cosmică poate distruge un computer, dacă acesta nu este protejat împotriva radiațiilor.

Așadar, faptul că puterea unui iPhone este de mii de ori mai mare nu contează prea mult, atât timp cât există posibilitatea să nu reziste hardware. Da, ai putea transfera programele necesare călătoriei pe Lună pe un smartphone, însă riscul de a se opri, fie din ghinion, fie din cauza unei actualizări neașteptate, rămâne.

În ciuda progreselor tehnologice, tehnologia folosită pentru proiectele spațiale rămâne învechită pe alocuri. De exemplu, în 2012, robotul Curiosity a ajuns pe planeta Marte, pentru a căuta urme care să ateste existenţa vieţii. Robotul folosește un procesor IBM PowerPC 750, lansat de Intel în noiembrie 1997. Acest procesor se regăsea şi în calculatoarele Apple vechi de aproape 20 de ani, cum ar fi Power Macintosh G3.

Frecvența e de numai 200Mhz și memoria RAM a lui Curiosity e de 256MB, iar capacitatea de stocare nu e  nici ea imensă, Curiosity având 2GB. Ce îl ajută pe Curiosity e că are mai multe procesoare, în caz că vreunul se defectează.

De asemenea, sondele Voyager au, la rândul lor, câte 69,63Kb de memorie fiecare. Prin comparație, și un telefon cu doar 16GB are de 240.000 de ori mai multă memorie decât o singură sondă spațială care ne-a arătat ce-i dincolo de planeta noastră.