Vacanță mai puțin „conectată”: de ce e o idee bună să îți dezinstalezi Facebook de pe telefon

Vacanță mai puțin „conectată”: de ce e o idee bună să îți dezinstalezi Facebook de pe telefon
16:03 31.07.2016

Am avut de curând câteva zile de respiro, așa că am dat o fugă până în orășelul meu de baștină, Constanța. Cu acest prilej, am zis să încerc un experiment pe care mi-l propusesem de ceva timp: să îmi dezinstalez Facebook de pe telefon.

Eu sunt omul care simte mereu nevoia să dea explicații extra, pentru că puține lucruri mă deranjează mai mult decât sentimentul că nu am fost bine înțeleasă. Așadar, vreau să fac un lucru foarte clar de la început: nu sunt una dintre acele persoane care vede în Facebook un drog care preschimbă oamenii în zombi și le răpește capacitatea de a se bucura în adevăratul sens al cuvântului de experiențe.

Nu cred că bula albastră a Facebook te poate prinde în mrejele ei fără drept de apel. Nu cred nici că dă o dependență reală, dar aici ar fi o discuție mai amplă și sunt mult prea multe nuanțe de dezbătut. Mai pe scurt, cred că totul e o chestiune de autocontrol, dar am vrut să am și o confirmare a faptului că nevoia de Facebook nu există.

Așadar, cât am fost la mare, am zis că nu o să fac vreun gest dramatic de dezactivare a contului, ci pur și simplu îmi voi dezinstala aplicația de pe telefon. Urma să petrec cea mai mare a timpului pe plajă sau hoinărind prin stațiuni, așa că aș fi ajuns abia seara la un dispozitiv cu acces la toate funcțiile bulei albastre. De notat: am păstrat Messenger, pentru că e aplicația de mesagerie pe care o folosesc cel mai mult, mai ales de când am la dispoziție stickere, gif-uri și o armată de opțiuni de personalizare a fiecărei conversații în parte. E o chestiune de atașament și obișnuință. Nici SMS-urile, nici apelurile telefonice, nici WhatsApp nu îmi oferă opțiunea de „drăgălășenizare” a discuțiilor. Da, am inventat un cuvânt special pentru asta.

La finalul celor șapte zile (hai, fie, șase zile și jumătate) fără Facebook pe telefon, am realizat că am avut o idee chiar bună, așa că iată-mă scriind acest articol, în care le recomand și altora să încerce „șmecheria”. Câteva zile fără Facebook nu îți vor da vreo revelație schimbătoare de vieți, ci îți vor confirma că nu ar trebui să îți mai iei viața virtuală atât de în serios. Și că nu ar trebui să mai publici toate nimicurile.

Vara, Facebook pare că desfășoară concursul „Cine are cea mai mișto vacanță”, în care premiul e reprezentat de abundența de like-uri și comentarii. Adevărul e că oricât de non-dependent de Facebook și de validare socială virtuală ai fi, tot simți nevoia să îți scoți la expoziție pozele în care ești super fericit, fie că ești pe plajă, fie la munte, fie într-un restaurant luxos într-o destinație exotică. Tot ce te înconjoară ți se pare fascinant și interesant, pentru simplul fapt că nu ai cum să vezi același lucru în fiecare zi. Ce e drept, chiar și un răsărit din Vamă, aproape identic cu alte 576879 de răsărituri surprinse în pozele amicilor internauți, e mai frumos decât panorama biroului, pe care o au probabil în față muritorii de rând care îți dau like.

Știam că și eu am tendința de a publica prea multe poze din vacanță. Din fericire, accesul foarte limitat la Facebook mi-a temperat-o. Pentru că, într-adevăr, nu mai simți nevoia obsesivă de a simula o stare extrem de bună cât ești fotografiat sau de a căuta un unghi bun pentru frappe-ul ăla extradulce și cumpărat la suprapreț. Dacă nu ai cu cine să împărtășești nimicuri, nu le mai acorzi o atenție deosebită și nici nu mai depui eforturi pentru a le cosmetiza. Acum serios, un frappe nu e mai special doar pentru că îl bei pe o terasă cu vedere la mare. E doar mai enervant pentru cei care îl văd în News Feed.

Așadar, un efect pozitiv a fost resimțit, probabil, de tovarășii mei virtuali mai mult decât de mine: nu i-am intoxicat cu o grămadă de poze asemănătoare cu altă grămadă de poze care li s-au perindat în fața ochilor.

Admit că am avut reflexul, de câteva ori, să intru și să arunc o privire în Feed, în timpii morți de așteptare sau lipsiți de o activitate remarcabilă. Din fericire, dacă n-ai aplicație, n-ai decât să treci peste impuls. Prin urmare, un alt efect pozitiv a fost faptul că nu mi-am mai pierdut timp aruncând cu privirea în viețile oamenilor de care nu îmi pasă în mod deosebit. Okay, asta a sunat urât, dar realitatea e că toți avem un număr foarte modest de oameni ale căror vieți chiar ne preocupă. Și, de obicei, în cazul lor nu prea e nevoie să vezi ce se întâmplă prin poze ca să știi care e treaba. Vorba aia, se află la un click distanță în conversațiile personalizate din Messenger. Să stai câteva zile fără să fii prins în bucla aceea de scroll infinit printre informații total irelevante e ca o gură de aer proaspăt și sărat (în cazul meu).

N-aș spune neapărat că am câștigat mult timp (chiar și statisticile spun că oamenii nu stau mai mult de o oră în aplicație pe zi), dar m-am relaxat ceva mai mult. Pentru mine, Facebook nu a fost niciodată neapărat o pierdere de timp, ci mai degrabă consum de energie. Tocmai din acest motiv mi-am oprit de ceva timp sunetul notificărilor. Da, mesajele pe care le primesc în Messenger pot fi importante și urgente, dar vestea că cineva mi-a dat comment la o poză mi se pare că poate aștepta.

Așadar, după cum scria și Răzvan, într-un editorial publicat recent, Facebook este un parazit pe care îl iubești necondiționat. Totuși, e unul de la care poți să mai iei o pauză ocazională, în care să îți amintești că frâiele controlului sunt la tine. Vacanța e o oportunitate nemaipomenită pentru așa ceva, așa că recomand oricui să apese cu încredere butonul de dezinstalare și se țină departe de expoziția de poze din vacanțele altora.

loading...