Când vorbim de tradiții culinare, indiferent despre ce zone din lume ar fi vorba, unele sunt vechi de mii de ani. Astăzi, datorită colonizării Americii, majoritatea dintre noi știm la ce ajută porumbul, și în special că este ingredientul folosit, sub formă de mălai, la prepararea mămăligii. Dar, pe aceste tărâmuri, nu se știa încă de miraculoasa plantă agricolă, porumbul. Așa că azi vorbim de planta pe care o foloseau dacii pentru mămăligă, iar istoria ei datează din perioada anilor 3.500 și 2.000 î.Hr.
Deși nu face subiectul acestui articol, autorul și-a propus o mică incursiune în istoria acestei miraculoase plante agricole, care este porumbul. Cu toții am învățat la Istorie despre descoperirea întâmplătoare a Americilor și colonizarea teritoriilor.
Lăsând la o parte atrocitățile de decimare a unei civilizații întregi, justificată prin așa-zisele procese de emancipare a băștinașilor, un lucru bun a apărut pe bătrânul continent din această masivă colonizare. Ați ghicit! Este vorba de descoperirea acestei plante miraculoase, pe care azi o folosește toată lumea.
Pe numele ei băștinaș, teosinte, porumbul este o plantă furajeră care era cultivată în Mexic în urmă cu 6.000 până la 9.000 de ani. După mai multe secole de încrucișări, această plantă a evoluat pentru a prezenta semințe mai mari și amidon care era mai ușor de digerat în comparație cu versiunea originală.
Aceasta a fost nașterea porumbului. În 1493, în timp ce servea pentru Spania, navigatorul genovez Cristofor Columb a adus porumb în Europa din prima sa călătorie în Caraibe. Porumbul a fost cultivat începând din 1494, dar a avut un succes moderat în Europa și abia după ce a evoluat prin hibridare, randamentul său a crescut.
În prezent, în timp ce porumbul este un aliment de bază în țările în curs de dezvoltare care îl cultivă, acesta este folosit în principal ca furaj pentru animale în țările industrializate. În acest context, hai să aflăm care este planta pe care o foloseau dacii la mămăligă.
Pentru că tot vorbeam recent de diferențe socio-economice-culturale, vorbim azi de planta pe care o foloseau dacii pentru mămăligă. După cum ați putut citi, acum aproximativ 6.000 de ani planta de porumb era cultivată, în forma primitivă, în Mexic.
Pe teritoriile vechii Dacii, între 101 d.Hr. 106 d.Hr. secolul al II-lea d.Hr., pe aceste terenuri locuiau vestiții și temuții geto-daci. Cu siguranță că vă veți întreba dacă porumbul a ajuns în Europa la finalul secolului al XVII-lea, cum făceau geto-dacii mămăliga?
Răspunsul este simplu și a fost dat de descoperirile oamenilor de știință. În acele secole, planta pe care o foloseau dacii pentru mămăligă era meiul. Istoria acestei plante, culmea, datează din perioada anilor 3.500 și 2.000 î.Hr.
Și apropos de globalizare, există o glumă pe această temă, care spune că prima formă de globalizare a fost atunci când primii oameni s-au întâlnit în preistorie și și-au împărțit animalele!
Plecând de la această premiză, istoria meiului vine din negura timpului, spunându-se că primele cultivări ale acestor cereale ar fi fost în Peninsula Coreeană și poate fi urmărită până la 3.500-2.000 î.Hr., în perioada de mijloc a ceramicii Jeulmun.
În textele Yajurveda din India sunt menționate milosteniile, mai precis milosteniile de coadă de vulpe (priyangava), de curte (aanava) și degetul negru (shyaamaka). Acest lucru indică faptul că meiul era consumat pe scară largă în timpul Epocii Bronzului în India, în jurul anului 4.500 î.Hr.
Înregistrările culturii chineze, care datează din perioada 2.000-1.000 î.Hr., menționează meiul de coadă de vulpe și de proso. Se presupune că meiul cu coadă de vulpe își are originile în sudul Asiei și este cel mai vechi mei cultivat. Meiul cu coadă de vulpe mai este denumit și mei german sau italian.
Încet-încet, cultura s-a răspândit spre vest în Europa. În Statele Unite, coada vulpii a fost cultivată rar în perioada colonială. Deși acest mei a fost cultivat pe scară largă după 1850 în Marile Câmpii, suprafața plantată a scăzut atunci când a fost introdusă iarba Sudan.
Dacă luăm în calcul aceste informații, locuitorii daci făceau cunoștință cu meiul, planta pe care o foloseau dacii pentru mămăligă, prin negoțul făcut cu popoarele migratoare venite din zona Asiei Mari și Asiei Mici.
Cu alte cuvinte, meiul a devenit planta agricolă primordială, aceasta fiind de fapt, planta pe care o foloseau dacii atunci când făceau mămăligă.